Pariul lui Paul Fulea (Crama Histria): Un milion de litri de vin produși anual!

0

Cotidianul online „Cronica Română” prezintă un amplu interviu cu Paul Fulea, proprietarul Cramei Histria. Un om tânăr, pentru care vinul nu mai are multe secrete, Fulea vorbește cu pasiune despre afacerea în care a intrat în urmă cu trei ani și jumătate. Proprietarul Cramei Histria vorbește , printre altele, de calitatea vinurilor oferite de crama Histria, de concurența acerbă de pe piața vinului, despre susținerea anorexică a statului față de acest domeniu, dar și despre viitorul/ investițiile Cramei pe care o deține.

 

Domnule Paul Fulea sunteți proprietarul Cramei Histria. Spuneți-ne, vă rog, câteva cuvinte despre activitatea dvs, despre Crama pe care o conduceți și nu în ultimul rând despre calitățile vinului produs și scos pe piață…

Numele meu este Paul Fulea. De trei ani și jumătate activez în domeniul viticulturii. Înainte de a face acest pas am lucrat mulți ani în multinaționale, de la Conex, Vodofane, până la Ursus Breweries, până când am decis să preiau afacerea tatălui meu. Firma pe care o conduc acum este înființată în 1991, gestionează o plantație de 150 de hectare de vie,  și este în județul Constanța, la 10 kilometri de cetatea Histria. Din plantație se poate admira răsăritul soarelui care se află exact deasupra cetății.

Din păcate, tatăl meu s-a îmbolnăvit și, în consecință, mi-a solicitat ajutorul. În momentul în care am preluat plantația aveam 110 hectare de Merlot cu o vârstă de aproape 40 de ani și 40 hectare de struguri de masă.

Am regândit toată plantația și am început să accesez fonduri europene pentru reconversie și în momentul în care îmi voi finaliza cele patru planuri de reconversie, în anul 2018, vom deține în arendă și/sau proprietate zece hectare de Merlot de 40 de ani din care și producem Merlot din gama Mirachi, și 120 de hectare de vie tânără, struguri nobili de vin și mă refer aici la struguri roșii, Merlot, Cabernet, Sauvignon și Fetească Neagră, iar pe struguri albi vom deține Sauvignon Blanc , Chardonay, Fetească Regală, Muscat Ottonel și Traminer.

Așa cum v-am spus am regândit plantația astfel încât să putem trece la următoarea fază. Noi timp de peste 20 de ani am fost furnizori de struguri pentru cramele mari. Printre clienții noștri principali se numără Halewood, Recaș, Oprișor și Serve, dar pentru a putea rămâne rentabili pe piața din România am decis să înființăm și crama. În anul 2015 am lansat  crama, sub brandul crama Histria, fiind foarte aproape de cetatea Histria, și am început cu pași mărunți, pentru că așa este cel mai bine din punct de vedere economic, să investim încet, inteligent, pentru a ajunge la rezultate mai bune.

Am produs, astfel, în primul an 30.000 de litri, Sauvignon Blanc, din plantație veche de zece ani, Cabernet Sauvignon Rose, tot din plantație veche de zece ani, Cabernet Sauvignon Roșu, din aceeași  plantație de zece ani , și Merlotul nostru din plantație veche de 40 de ani.

Planurile de viitor sunt destul de ambițioase. Noi ne dorim ca în următorii zece ani să fim capabili să vinificăm întreaga cantitate de struguri pe care o producem ceea ce ar presupune o producție estimativă de un milion de litri de vin pe an.

Am început, în 2015, de la 30.000 de litri, în 2016 vorbim de 45.000 de litri, în doi-trei ani vizăm să trecem de 100.000 de litri de vin produs și după această fază putem vorbi de un capital semnificativ pe care poți să îl investești în zona de marketing și promovare și poți să susții o creștere mai agresivă.

Ne dorim, repet, ca în următorii zece ani să reușim să vinificăm întreaga producție pe care o producem la nivel de plantație, 150 de hectare. Vorbim, cu aproximație, de 150.000 de tone de struguri,  deci aproximativ un milion de litri de vin.

Haideți să vorbim puțin despre piața de desfacere pe care o are crama Histria, despre cât vindeți și despre cât de acerbă este concurența pe această piață…

Concurența pe piață este foarte complexă. Piața vinului în România este într-o continuă dezvoltare, ceea ce este un lucru foarte bun, și, în consecință, au apărut multe crame noi. Cu toți ne luptăm, practic, pe aceiași consumatori de vin, care, din păcate, nu sunt atât de mulți în România cum poate ar crede unii. Pe de altă parte, ne luptăm foarte mult la nivelul restaurantelor și al barurilor cu consumul de bere. Practic, este mai rentabil pentru un consumator să consume trei, patru sticle de bere decât una de vin.

Sau la o masă, spre exemplu, este mai ieftin pentru cineva să consume patru sticle de bere decât una de vin. Din păcate, trebuie să admitem faptul că disponibilitățile bănești primează în cele mai multe cazuri.

Dacă vorbim de categorie putem lua în calcul consumatorul de vin versus consumatorul de bere. Iar berea câștigă datorită prețului mult mai scăzut.

De asemenea, ne luptăm foarte mult cu importurile de vin. România este o țară net importatoare de vin. Marea majoritate este, însă, vin vrac, unde principala țară furnizoare de vin vrac este Spania. În Spania prețul per litru de vin este mult mai scăzut datorită subvențiilor mari care se dau pentru fiecare hectar de vie. Ne luptăm, de altfel, și cu o tendință mai ciudată a proprietarilor de restaurante care împing foarte mult importurile în detrimentul vinului local.

Sunt multe restaurante în care vinul de import primează în dauna vinului local în condițiile în care piața din România a înregistrat o creștere calitativă a vinului îmbuteliat.

Cu ce se diferențează Crama Histria în așa-zisul război cu ceilalți competitori de pe piață? Ce vă definește sau prin ce ați dori să fiți recunoscuți ca și calitate a vinurilor pe piața românească și nu numai?

În primul rând noi am încercat să ne poziționăm pe piață cu un raport calitate/preț foarte bun. O sticlă de vin din gama Mirachi costă 24 de lei cu tot cu TVA. Acesta este prețul nostru de listă care pleacă spre restaurante.  Calitatea vinului nostru este superioară acestui preț. Mi s-a părut nu numai corect dar și cea mai bună modalitate de promovare să oferim un vin de o calitate superioară la un preț foarte accesibil. Feedback-ul din piață ne-a spus că vindem prea ieftin vinul pe care noi îl producem. Răspunsul nostru este acela că dorim să stabilim un preț corect și un preț care să fie apreciat de consumatori. Acesta este principalul nostru atu și acest lucru ne diferențiază de celelalte crame.

Sunt foarte multe crame mici care fac un vin de calitate, care vin cu idei inovative în ceea ce privește brandingul, marca, sticla, ambalajul etc și devine greu, foarte greu, să te diferențiezi prin altceva. Noi avem o istorie în spate, în zona în care avem plantația sunt documente istorice care atestă existența plantațiilor de vie cu mai bine de o mie de ani în urmă, deci vorbim de o zonă renumită, cu o istorie puternică în ceea ce privește cultura viței de vie.

Suntem în apropierea celui mai vechi oraș de pe teritoriul României, Histria, și a primului oraș înființat de greci în zona Mării Negre, cetatea Histria.  Există o singură plantație mai aproape de mare decât noi, și tocmai de aceea vă spun că influența mării asupra strugurilor-un teren bogat în minerale și șisturi calcaroase, un soare care ne iubește foarte mult, vorbim de o zonă afectată constant de secetă, secetă care ajută la calitatea strugurilor- reprezintă un avantaj uriaș. Și nu în ultimul rând, politica noastră în ceea ce privește un preț mai mult decât competitiv pentru vinurile noastre.

 Care ar fi pârghiile prin care statul român ar putea sprijini producătorul de vin autohton? Care este, până la urmă, rețeta unei crame, precum Crama Histria, de a supraviețui, de a face profit, într-o concurență atât de mare?

Un prim răspuns pleacă de la lipsa capacității producătorilor de vin de a se asocia. Este foarte greu să stăm la masă, ca o voce puternică, pentru interesele comune. Încă nu reușim să strângem rândurile în această direcție. Am reușit, parțial, în Dobrogea, ca mai mulți producători mici să ne asociem și să  ne promovăm ca și regiune vitivinicolă. Suntem o regiune extraordinară ca și potențial pe partea de vie și pe partea de vinuri obținute.

În ceea ce privește suportul statului pot spune că în primul rând este necesară o armonizare a suportului acordat în funcție de specificul lucrărilor care sunt necesare într-o plantație de vinuri. În acest moment, subvenția la hectar pentru un hectar de vie și pentru unul de grâu, porumb, orz, este similară.

Dar ai de trei, patru ori, într-un an dificil, mai multe lucrări pe plantația de vie decât în cultura mare. Și ai mult mai multe lucrări manuale care implică forță de muncă și automat costuri suplimentare care cresc de la an la an. Nu vorbim aici doar de prețul motorinei sau al pesticidelor și vorbim de plata muncitorilor, mai ales că aici trebuie să ții pasul nu doar cu piața internă, ci și cu producătorii din Vest, pentru că piața de muncă din România s-a subțiat foarte mult. Nu mai beneficiezi de aportul oamenilor pe care îi poți plăti cu un salariu decent. Cererea este, din păcate, mult mai mare decât oferta de muncă.

Este vorba practic de faptul că la nivelul la care se vinde strugurele în România nu putem concura cu salarii de 1000-1500 de euro, care se dau, pe o muncă similară, în afară. Afară când se oferă un asemenea salariu există și o subvenție în spate pe hectarul de vie lucrat care este de trei, patru ori mai mare decât primim noi.

Un alt lucru pe care statul l-a făcut până în acest moment într-un mod anorexic este promovarea vinurilor românești în afară. Participările la care statul acordă subvenții și ajutoare și în care se implică și oferă un stand al României sunt sub orice critică. Standurile organizate de statul român, prin ministerele aferente, arată înjositor  în comparație, să spunem, cu cele ale fraților noștri din Moldova. Dacă ați ști cum susține Moldova producătorii de vin și dacă am ajunge și noi la acel nivel ar fi extraordinar. Și nu mă refer aici la nivelul standurilor din Chile, Africa de Sud, Argentina, Australia, țări care produc vin în cantități mari și de bună calitate. Statul român nu ar trebui să facă nimic altceva decât să copieze ce fac bun alte țări.

Care este cauza acestei situații? Reacredință, dezinteres, incompetență?

Aici ar trebui să răspundă, după o verificare prealabilă, Corpul de Control al Premierului și alte instituții abilitate. Este vorba de lipsă de implicare. Este vorba că nu realizezi că există un potențial enologic extraordinar în România, că există vinuri care puse lângă vinurilor marilor țări producătoare de vin, sunt mai mult decât competitive din punctul de vedere al calității. Cu toate acestea, nu se face nimic în această direcție pentru că micii producători de vin, cum sunt și eu spre exemplu, nu au puterea financiară de a se duce la un târg internațional de la Hamburg, Bruxelles, sau Bordeaux, unde un stand costă mii și mii de euro, plus transportul mărfii, al persoanelor, cazare etc. Pe de altă parte, vă spun că nu mi-ar fi rușine cu vinurile mele acolo. Indiscutabil există vinuri mai bune decât ale mele, inclusiv în România, vinuri etalon în România, dar pot sta drept în fața oricui când vine vorba de vinurile produse de noi, de Crama Histria.

Un interviu realizat de Iulian Badea

crama-histria

 

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.