Fiul preşedintelui Camerei Deputaţilor, favorizat de procurori?

Procurorii trebuiau să înceapă urmărirea penală faţă de toate persoanele implicate în agresarea fiului fostului fotbalist Sburlea, între care şi pe numele lui Dragoş Zgonea, fiul lui Valeriu Zgonea, dar au închis cazul fără minima verificare a acuzaţiilor de ameninţare, arată instanţa.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria Sectorului 5 care a analizat plângerea lui Ion Sburlea împotriva deciziei procurorilor de clasare a dosarului în care se făceau vericări privind agresarea fiului fostului fotbalist şi ameninţările primite după agresiune arată, în motivarea deciziei de redeschidere a cazului, că procurorii nu au respectat dispoziţiile noilor coduri penal şi de procedură penală privind latura agresiunii şi că nu s-au făcut minime cercetări pe latura ameninţărilor primite după aceasta, informează Mediafax.

Magistratul a motivat detaliat decizia de restituire a dosarului la procurori, în vederea redeschiderii şi continuării cercetărilor. El arată că procurorii trebuie să înceapă acţiunea penală împotriva lui Dragoş Zgonea şi a complicilor acestuia, majoritatea minori, să-i audieze pe fiecare în parte şi să administreze probe în continuarea cercetărilor.”Se constată, astfel, că în cauză plângerea formulată împotriva făptuitorului cunoscut Zgonea Dragoş îndeplineşte condiţiile plângerii prelabile, având ca efect punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva acestuia sub aspectul infracţiunii de lovire şi alte violenţe reclamate, plângerea formulată împotriva celorlalte persoane necunoscute având valoarea unei plângeri, potrivit art. 222 cod procedură penală 1969. În aceste condiţii, după identificarea făptuitorilor cu privire la care persoana vătămată a solicitat tragerea la răspundere penală cu menţiunea că nu le poate indica numele, organul de urmărire penală avea obligaţia (art. 286 cod procedură penală) de a chema partea vătămată şi de a o întreba dacă înţelege să formuleze plângere prealabilă şi împotriva acestora, în cazul în care persoana vătămată formulează plângere prealabilă aceasta are ca efect punerea în mişcare a acţiunii penale şi împotriva făptuitorilor identificaţi ulterior”, notează magistratul în motivare.

De asemenea, se arată în documentul citat, „judecătorul de cameră preliminară constată că în cauză sub aspectul săvârţirii infracţiunii de ameninţare cu privire la care partea vătămată, prin reprezentant legal, a formulat la data de 27 noiembrie 2013 plângere în condiţiile articolului 222 cod procedură penală 1969, organele de urmărire penală nu au efectuat nici un act de cercetare în vederea identificării autorilor şi nici în vederea lămuririi împrejurărilor în care s-a consumat infracţiunea reclamată, partea vătămată nefiind audiată sub acest aspect pentru a relata cine a găsit înscrisul conţinând pretinsa ameninţare, în ce loc, ce persoane erau de faţă, dacă menţiunile din înscris i-au produs o stare de temere”.

Totodată judecătorul constată că „organele de urmărire penală nu au efectuat minime investigaţii, respectiv o cercetare la faţa locului (după indicarea acestuia de către partea vătămată), o planşă foto, verificări cu privire la existenţa unor eventuale camere video în zonă şi orice alte acte necesare petnru identificarea persoanei/persoanelor care au introdus înscrisul în cutia poştală, pentru ca apoi să efectueze investigaţii cu privire la autorul acestuia. Nu în ultimul rând, judecătorul de cameră preliminară constată că organele de urmărire penală nu au pus în vedere părţii vătămate, prin reprezentantul legal, să depună la dosar originalul înscrisului pretins ameninţător, pentru ca acesta să poată fi supus unor investigaţii ştintifice minime”.

În continuare, judecătorul de drepturi şi libertăţi precizează că la 1 februarie au intrat în vigoare Legea 286/2009 – Noul Cod penal şi Legea 135/2010 – Noul Cod de procedură penală şi că, referiror la normele de drept substenţial şi procesual, se constată că şi noua reglementare cuprinde dispoziţiile referitoare la faptul că pentru infracţiunea de lovire şi alte violenţe şi cea de ameninare acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a părţii vătămate.

„Faţă de principiul potrivit căruia normele de procedură sunt de imediată aplicare, judecătorul de cameră preliminară apreciază că în cauză era obligatorie la data de 1 februarie 2014 începerea urmăririi penale cu privire la faptele reclamate, respectiv de lovire şi alte violenţe şi ameninţare, fiind emisă ordonanţa din 13.02.2014, urmând ca apoi să se dispună efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspecţii identificaţi, fiind îndeplinită condiţia existenţei plângerii prealabile a persoanei vătămate (aceasta fiind formulată la 31ianuarie 2014) şi efectuarea urmăririi penale in rem pentru infracţiunea de ameninţare în vederea identificării făptuitorilor. Judecătorul de cameră preliminară constată că în cauză nu a fost începută urmărirea penală împotriva făptuitorilor identificaţi şi împotriva cărora persoana vătămată a înţeles să formuleze plângere prelabilă, organul de urmărire penală, cu toate că în motivarea referatului cu propunere de clasare menţionează existenţa datelor şi indiciilor cu privire la identitatea autorilor infracţiunii de lovire şi alte violenţe, nu dă eficienţă prevederilor procedurale redate mai sus, neîncepând urmărirea penală in personam”, se mai arată în documentul instanţei.

În concluzie, judecătorul de cameră preliminară apreciază că în cauză „se impunea, în raport de prevederile art. 305 NCPP, începerea urmăririi penale in personam, aducerea la cunoştinţă a calităţii de suspect faţă de făptuitorii identificaţi, a drepturilor de care aceştia beneficiază, efectuarea în continuare a urmăririi penale cu respectarea garanţiilor procesuale conferite de calitatea de suspect, administrarea de probe, inclusiv sub aspectul incidenţei prevederilor art. 19 Legea 255/2013, respectiv audierea suspecţilor, întocmirea de referate de evaluare de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti” şi că „faţă de inexistenţa oricărui act de urmărire penală sub aspectul infracţiunii de ameninţare, soluţia de clasare bazată pe prevederile art. 19 Legea 255/2013, este la acest moment netemeinică, în cauză nefiind administrată în mod legal nici o probă, nici măcar sub aspectul existenţei acestei fapte, atâta vreme cât nu a fost ridicat înscrisul pretins ameninţător şi nu a fost audiată persoana vătămată, astfel cum s-a arătat mai sus”.

„Judecătorul apreciază că se impune audierea persoanei vătămate, a făptuitorilor şi a celor din urmă în calitate de martori (…) . De asemenea, judecătorul de cameră preliminară constată că la dosar a fost depus certificatul medico legal, act care are valoarea probatorie a unei constatări tehnico ştiinţifice, şi în cauză se impune, în vedera stabilirii încadrării juridice a faptei reclamate, efectuarea unei expertize medico legale”, mai menţionează magistratul, care mai arată că „va trimite cauza la procuror în vederea efectuării în continuare a urmăririi penale faţă de intimaţii Dragoş Zgonea, Andrei Goncearenco, Dimitrei Eduard Victor Ştefan, Alexandru Ionuţ Gâfu şi Ovidiu Pătrăuceanu”.

Potrivit unor documente obţinute în exclusivitate de Mediafax, în 28 februarie, procurorul Andreia Stoian Florea a admis propunerea de clasare cu care a fost înaintat unităţii de parchet dosarul de violenţă de către anchetatorii de la Secţia 17 de Poliţie.

Împotriva acelei ordonanţe, Ion Sburlea a făcut plângere, care a fost respinsă de superiorul procurorului de caz, respectiv de Cerasela Georgescu.

Împotriva acestor două ordonanţe, fostul fotbalist a făcut plângere la instanţă, care în 6 iunie a decis: „…admite plângerea formulată de petentul Ioan Bogdan Sburlea, prin reprezentant legal Ion Sburlea, împotriva Ordonanţei nr. 12756/P/2013 din 28.02.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 5 şi a Ordonanţei nr. 521/II2/2014 din 03.04.2014 a Prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 5 pe care le desfiinţează. Trimite cauza la procuror în vederea efectuării în continuare a urmăririi penale faţă de intimaţii Dragoş, Andrei Goncearenco,Victor Dimitrei Eduard Ştefan, Alexandru Ionuţ Gâfu, Ovidiu Pătrăuceanu junior sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 193 cod penal (art. 180 alin. 2 c.p. 1969) şi în vederea completării urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 206 cod penal (art. 193 c.p. 1969). În baza art. 275 alin. 3 c.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă”.

În ordonanţa de clasare se arată între altele, ca situaţie de fapt, că fiul lui Sburlea ar fi avut o dispută de tip „luptă sportivă”, fără intervenţia altor persoane, în vreme ce iniţial s-a stabilit, pe baza primelor declaraţii şi a altor probe, că mai multe persoane ar fi participat la actele de violenţă comise asupra fiului fostului jucător.

Comisarul-şef Aurel Constantin a propus clasarea cauzei pentru că faptele nu au fost comise cu vinovăţia prevăzută de lege şi că au adus o atingere minimă valorilor apărate de legea penală. Comisarul preciza în ordonanţa sa, transmisă procurorului, că toate persoanele care îl însoţeau pe Dragoş Zgonea în timpul conflictului ar fi fost acolo pentru a se asigura „lupta sportivă” dintre cei doi copii.

Fostul fotbalist Ion Sburlea susţine că mai mulţi adolescenţi, printre care şi fiul preşedintelui Camerei Deputaţilor Valeriu Zgonea, i-ar fi agresat fiul, la rândul său Zgonea calificând scandalul drept „fabricat” şi făcând publică o discuţie din care rezultă că băiatul său a fost cel ameninţat.

Sburlea a depus, în 25 noiembrie 2013, o plângere penală împotriva mai multor tineri care l-ar fi agresat pe fiul său, pe fondul unui conflict.

Potrivit fostului jucător care activat la echipe printre care Steaua, „U” Craiova şi FC Naţional, în urmă cu câteva zile, un fost coleg al fiului său, „George”, ar fi fost agresat de fiul preşedintelui Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea.

În acest context, explica Ion Sburlea, fiul său a discutat cu fiul lui Zgonea pe reţeaua de socializare Facebook în legătură cu acest incident, iar cei doi ar fi stabilit să se întâlnească în zona gurii de metrou de la una dintre intrările în Parcul Izvor din Bucureşti.

Ion Sburlea susţinea că fiul său a fost de bună credinţă şi a mers la întâlnirea respectivă însoţit de un cunoscut. La locul de întâlnire, el ar fi fost aşteptat de fiul lui Valeriu Zgonea, care era însoţit de alte şapte persoane. Ulterior, spunea Sburlea, la îndemnul fiului lui Zgonea, băiatul său a fost agresat de cei care îl însoţiseră pe acesta.

Cazul se afla în lucru la Secţia 17 de Poliţie, care a clasat dosarul.