Tăriceanu, sforarii din PSD şi diversiunea suspendării lui Băsescu
Chiar în zilele premergătoare debutului campaniei pentru prezidenţiale răzbate din nou strigătul de luptă al înverşunaţilor duşmani politici ai lui Traian Băsescu. Se vorbeşte, tranşant, de a treia tentativă de suspendare a acestuia din funcţia pe care o va părăsi, oricum, peste trei luni de zile. Vârf de lance este nimeni altul decât Călin Popescu Tăriceanu, mare apărător al “liberalismului autentic” şi adversar înverşunat al stângii politice. Parcă aşa se declara Tăriceanu, nu cu mulţi ani în urmă, din postura de premier şi preşedinte al PNL.
Din păcate, Tăriceanu reprezintă pentru mulţi alegători de dreapta, pentru mulţi membri ai PNL, o uriaşă dezamăgire.Modul jenant în care a devenit avocatul guvernării pesediste şi implicit al lui lui Ponta, modul în care a trădat sute de mii de liberali care au crezut în el, modul în care s-a lăsat cumpărat cu o funcţie de preşedinte al Senatului plus niscaiva privilegii şi funcţii pentru gaşca de profitori din jurul său, modul în care a încercat să subordoneze un partid istoric precum PNL, pesediştilor, modul în care aruncă în piaţa publică diversiuni peste diversiuni, arată foarte clar faptul că în cazul lui Tăriceanu interesul personal primează în faţa mult clamatului interes naţional.
Nu îi reproşez lui Tăriceanu că a avut un punct de vedere divergent faţă de Antonescu, Iohannis sau alţi liberali. Îi reproşez că a călcat în picioare deciziile forurilor de conducere ale PNL, aşa cum sunt ele, pline de lideri ipocriţi, duplicitari, care sar în funcţie de mize personale într-o gaşcă sau alta. Tentativa de “lovitură de Palat” din PNL, alături de Chiţoiu, Stroe, Gerea şi alte personaje politice cu interese directe în ecuaţia guvernării, este de neacceptat pentru un lider de anvergura lui Tăriceanu. De altfel, Tăriceanu cu sau fără voia sa a fost şi este în continuare folosit pe post de marionetă de Ponta şi alţi lideri PSD.
Astfel că nu surprinde absolut deloc faptul că Tăriceanu a fost primul care a vorbit, deschis, despre o nouă suspendare a lui Băsescu. Ba mai mult, a demarat procedurile parlamentare în acest sens. Aliatul său şi de această dată a fost Ilie Sârbu, socrul premierului, cel ce deţine şi funcţia de lider al senatorilor PSD. În ciuda divergenţelor mimate din PSD pe marginea acestui subiect este mai mult decât evident că Ponta şi alţi pesedişti au fost la curent, ba mai mult au aprobat demersul lui Tăriceanu. Chiar dacă într-un final îl vor considera inutil, în condiţiile în care, chipurile, ei sunt ocupaţi cu guvernarea!
Acuzele care i se aduc lui Băsescu sunt de notorietate. Băsescu a făcut şi continuă să facă, vizibil, campanie pentru PMP şi protejata sa Elena Udrea. De asemenea, Băsescu a tratat pe toată perioada mandatului său Constituţia ca un element opţional, nu puţine fiind cazurile în care a trecut cu nonşalanţa graniţa limitelor impuse de aceasta. Chiar şi relaţia instituţională cu alţi factori decidenţi ai statului român a fost tratată discreţionar de preşedintele-jucător. Nu este exclus, de asemenea, nici ca acelaşi Băsescu să fi pus, cu fiecare ocazie pe care a avut-o, beţe în roate guvernului Ponta în faţa oficialilor europeni.
Este foarte posibil ca măcar în parte acuzaţiile aduse lui Băsescu de Tăriceanu şi sforarii din PSD să fie adevărate!
Totuşi, cui foloseşte o nouă tentativă de suspendare a lui Traian Băsescu? Poporului român? Va fi guvernarea Ponta mai eficientă? Va fi depolitizată administraţia? Vor fi penalizate drastic migraţia şi traseismul, legalizate de însuşi premierul Ponta? Şi atunci?
Nu este vorba, oare, decât de o nouă diversiune a pesediştilor? De o răzbunare cu orice preţ pe Traian Băsescu? Năstase, Măzare, Nicolescu, Constantinescu, Duicu, iar lista este a dracului de lungă, ştiu despre ce vorbesc? Sunt revoltaţi toţi penalii din PSD de faptul că Justiţia nu este corectă sau că nu o manipulează ei după bunul plac?
Nu îl apăr nici pe departe pe Traian Băsescu. Regimul său a fost unul al interminabilelor abuzuri, reforma statului nu a fost altceva decât o gogoriţă electorală, iar subordonarea de către acesta a unor instituţii cheie ale statului român a avut efecte devastatoare pentru credibilitatea României.
La fel de adevărat este, însă, faptul că mai ales după condamnarea lui Năstase, liderii PSD au transformat România într-un câmp de luptă cu Traian Băsescu, cu instituţiile încă fidele acestuia. Lupta dintre Palate s-a dus pe viaţă şi pe moarte în ciuda faptului că victimele au fost milioanele de români.
De aproape doi ani şi jumătate PSD este la guvernare. Ponta este premier. Dragnea şi Oprea vicepremieri. Cu mici excepţii toate pârghiile decizionale se află în mâinile găştii pesediste şi ale aliaţilor săi. Personal, m-am săturat de lupta asta imbecilă cu Traian Băsescu. De altfel, acesta va părăsi Palatul Cotroceni peste puţin timp! Vreţi să pariem că guvernarea va scârţăi şi pe mai departe, că economia va merge în aceeaşi direcţie mocirloasă, că modernizarea României se va lăsa aşteptată, că mii de politruci incompetenţi vor continua să ocupe funcţii nemeritate?
Toată miza suspendării lui Băsescu, a războiului cu Băsescu, este preluarea totală a Puterii de către PSD. Cu Ponta la Cotroceni, Constantinescu se va însănătoşi, brusc, Mazăre va răsufla uşurat, iar mulţi alţi baroni pesedişti vor ridica, la unison, osanale “statului de drept” apărat cu mână de fier de Ponta. Cel care va trebui să îşi achite rapid preţul alegerii sale în funcţia supremă în stat. Dacă nu suspendarea va bate la uşă şi în cazul său. Ponta are datoria să apere interesele “poporului pesedist” şi nu pe cele ale României. Credeţi-mă că o ştie foarte bine…
Un editorial de Iulian Badea
