Dan Cristian Popescu: “Alegătorii trebuie să conştientizeze puterea votului!”

0

Cotidianul “Cronica Română” prezintă cititorilor săi a doua parte a interviului cu deputatul Dan Cristian Popescu pe tema reformei clasei politice. Aflat la primul mandat de parlamentar, tânărul deputat vorbeşte tranşant despre aspecte delicate ale vieţii politice, parte dintre ele ascunse sub preş de liderii politici de prea mulţi ani, precum migraţia politică, disciplina de partid, politizarea administraţiei publice locale şi centrale, avantajele şi mizele obţinerii funcţiei de parlamentar, modalităţile de promovare a tinerilor în politică. De asemenea, Dan Cristian Popescu militează pentru o participare mai activă a cetăţenilor la viaţa publică, inclusiv printr-o prezenţă masivă la vot. Doar în acest mod, crede tânărul deputat, exponenţii clasei politice vor respecta, cu adevărat, voturile alegătorilor.

Domnule Popescu sunteţi adeptul respectării disciplinei de partid, în condiţiile în care au existat, după cum se ştie, numeroase voturi în Parlament pe legi controversate, neagreate de electorat, dar impuse de conducerea unor partide politice aflate la guvernare? Concret, i se poate impune unui parlamentar, fie el deputat sau senator, să voteze o anumită lege chiar dacă acesta simte că electoratul are un alt punct de vedere faţă de votul respectiv?

În cazul votului din Parlament nu sunt adeptul disciplinei de partid pentru că acest vot îl dai în acord cu conştiinţa ta şi cu interesul României, asta dacă ai o opinie şi crezi în ea. Este adevărat că poţi să mergi cu opinia ta în cadrul unor foruri ale partidului, iar argumentele aduse de colegii tăi te pot face să îţi schimbi punctul de vedere faţă de un anumit proiect de lege, dar acest lucru nu înseamnă că ai obligaţia să votezi în acord cu partidul. Din păcate, în cele mai multe cazuri, primează interesele electorale ale partidului în dauna nevoilor şi aşteptărilor cetăţeanului…

Cred că atunci când discrepanţa între ceea ce crezi tu şi ceea ce îţi impune partidul este mult prea mare, ajungi la concluzia că nu te mai regăseşti în acel partid. Sunt chestiuni minore, de formă, pe care le poţi trece cu vederea, dar niciodată nu poţi trece, din punctul meu de vedere, peste nişte aspecte importante, de fond, care afectează radical viaţa oamenilor.

Ce înseamnă de fapt un partid? Nişte oameni, mai mulţi sau mai puţini, adunaţi în jurul unor idei, valori, principii, care trebuie să acţioneze solidar în interesul populaţiei, al României. Aici nu ar trebui să existe niciun dram de dubiu! Astfel, ai varianta de a pleca în alt partid sau de a te situa în afara tuturor partidelor politice, ca independent!

Este foarte limpede! Ai de făcut o alegere între susţinerea ideii în care crezi şi perspectiva unei funcţii publice obţinute prin apartenenţa la acel partid.

Despre interzicerea migraţiei politice, la nivel parlamentar şi al administraţiei publice, se vorbeşte de foarte multă vreme. Totul se reduce, însă, la nivel declarativ. Ce este de făcut pentru ca această migraţie politică nocivă să înceteze? Se doreşte cu adevărat acest lucru?

De fapt, la nivel parlamentar, migraţia nu este atât a senatorilor şi a deputaţilor, cât a partidelor sau mai corect a ideilor după care aceste partide se conduc. Pentru că noi vedem în ţările occidentale, civilizate, că acest fenomen de migraţie politică nu există. În cazul lor este posibil datorită faptului că liderii politici, partidele, spun acelaşi lucru de ani de zile şi nu îşi schimbă, în funcţie de o oportunitate electorală sau alta, punctele de vedere. Acolo este exclus să fii astăzi de stânga şi mâine de dreapta. Nu putem blama atât de mult parlamentarii şi vă explic de ce,  spre exemplu, eşti parlamentar într-un partid care este de dreapta şi se luptă cu ideile de stânga. Mâine, partidul respectiv devine prieten cu stânga şi devine adversarul partidelor de dreapta. Şi tu atunci ca parlamentar ce poţi să faci? Tu eşti traseist, sau partidul din care faci parte a schimbat macazul sub pretextul intrării la guvernare?

Problema este alarmantă când migraţia are drept scop obţinerea unor avantaje personale. Această problemă va există atât timp cât noi, ca electorat, nu votăm persoana, ci partidul. Politicienii pot schimba câte partide vor pentru obţinerea unor avantaje financiare, funcţii etc, şi vor fi votaţi în continuare pentru că oamenii vor spune , uite, e la partidul X, este susţinut de Y, şi îl voi vota’’.

Trebuie ca populaţia să sancţioneze drastic , la vot, acest lucru şi asta îi va obliga pe “traseişti” să se gândească înainte de a face pasul. Partidele trebuie să încurajeze promovarea unor candidaţi competenţi, integri, care au ceva de spus şi care vor să facă lucruri bune pentru cetăţeni. Niciodată, în democraţiile vestice, într-un partid puternic care se respectă, cu voci puternice, nu o să poţi să iei un candidat oarecare şi să îl plasezi în faţa unora care au avut o activitate prodigioasă în acel partid. Promovarea trebuie să aibă loc în baza unor criterii clare, eminamente meritocratice. Dacă liderii, partidele de la noi, s-ar plia pe aceste principii, sunt convins că migraţia politică ar primi o grea lovitură!

Credeţi că tinerii de pe scena politică sunt consecinţa unei reforme a clasei politice? Pot aduce aceştia o altă mentalitate politică, un alt mod de a face politică? Sau este nevoie de un alt tip de tânăr politician?

Este clar că nu ne putem aştepta la o schimbare reală de la actuala clasă politică, stim foarte bine că folosind aceleaşi ingrediente, este greu să iasă altceva. Şi poate pentru că politicienii sunt văzuţi ca o castă malefică, mulţi oameni nu vor să facă politică. Situaţia se perpetuează, din păcate, de la un ciclu de alegeri la altul, iar cetăţenii sunt obligaţi să aleagă de fiecare dată dintre aceleaşi persoane. Cum să vină schimbarea cât nu vin oameni noi să facă politică?

Cât de greu este pentru un lider politic, pentru un politician cu experienţă, care are la activ patru, cinci mandate de parlamentar să facă pasul înapoi? Este atât de tentantă, atât de profitabilă, „meseria” de parlamentar?

Este foarte greu pentru că mulţi politicieni nu ştiu să facă altceva. Pentru ei politica este totul şi în consecinţă se agaţă de viaţa politică, de funcţia deţinută, pentru că prin intermediul politicii au reuşit să facă anumite lucruri, imposibil de realizat cu profesia lor de bază. Şi atunci instinctul de supravieţuire îi împinge să facă numeroase compromisuri pentru a rămâne acolo.

Revenind la reforma clasei politice cred că soluţia este să trimiţi în Parlament şi în funcţiile publice oameni care sunt buni în profesiile lor, care au demonstrat cu adevărat ceva. Sunt convins că dacă noi am trimite în Parlamentul vârfurile din toate domeniile, profesori, ingineri, medici, oameni de afaceri, România s-ar dezvolta rapid.

Să înţeleg că sunteţi adversarul înverşunat al politicianului bun la toate. Avem, de altfel, în zbuciumata perioadă postdecembristă, numeroşi politicieni care au alternat funcţiile de ministru cu nonşalanţă…

Dacă eşti un bun manager, cred că te poţi descurca în fruntea unui minister. Nu trebuie, spre exemplu, să fi fost medic ca să conduci Ministerul Sănătăţii sau silvicultor ca să conduci Ministerul Mediului. Nu am fost ministru, dar din câte văd, cred că un manager foarte bun poate fi, în acelaşi timp, un ministeriabil viabil.

Noi vedem, din păcate, în fiecare zi politicieni care cred că se pricep la orice şi îşi dau nonşalant cu părerea despre orice, ba mai mult te contrazic, te combat, fără să aducă în favoarea afirmaţiilor lor niciun argument. Ar trebui să învăţăm în politică să mai spunem şi “nu mă pricep”. Când politicienii vor avea decenţa de a spune, cu sinceritate, că nu se pricep în domeniul X sau Y, atunci putem vorbi cu adevărat de o normalizare a vieţii politice.

Unde vedeţi, domnule Popescu, clasa politică peste zece ani?

Nu foarte departe, din păcate.Cred că ne trebuie mai mult timp pentru o reformă totală a clasei politice. Atenţie, însă, “schimbarea”poate fi şi în mai rău. Tot timpul am spus că nu se poate mai rău, dar,  realitatea ne-a contrazis cu brutalitate de fiecare dată. Ţine foarte mult şi de integrarea noastră în Europa, dar şi de cât de mult vrea Europa să ne integreze. Dacă românii vor dori cu adevărat să fie reprezentaţi de alt fel de politicieni, acest lucru se poate realiza foarte repede. Trebuie doar ca alegătorii să conştientizeze ce forţă au în această privinţă şi să înţeleagă puterea votului. Românii nu trebuie să mai accepte explicaţiile mincinoase ale unor lideri politici care susţin, de fiecare dată, că vina nu este la ei, ci în altă parte. De asemenea, cetăţenii trebuie să înţeleagă că o parte din vină este la fiecare dintre noi: cel care nu merge la vot, cel care nu se implică în politică, cel care nu votează în cunoştinţă de cauză, cel care se lasă cumpărat cu un kilogram de zahăr sau un litru de ulei. Fiecare dintre aceste aspecte, însumate, duc la situaţia de astăzi a clasei politice. Nu vreau să se înţeleagă că vina este a populaţiei, însă, lucrurile trebuie spuse onest.

Credeţi că există, la nivelul liderilor politici, o voinţă reală pentru o reformă reală a clasei politice, ţinând cont de faptul că decredibilizarea noţiunii de politică a atins forme cronice?

Să ştiţi că vârfurile clasei politice sunt avantajate de un status quo. Deci nu cred că de acolo ar trebui să vină schimbarea. Politicienii trebuie făcuţi să înţeleagă că lumea vrea altceva. Doar în acest mod vor putea oferi altceva populaţiei. Niciodată un lider politic nu se va opune voinţei poporului şi se va plia pe aceasta. Adevărata schimbare trebuie să se facă cu aportul fiecăruia dintre noi.

Ce sfat aţi da unui tânăr care ar vrea să facă politică? Să caute un lider politic şi să apuce vârtos în a-i câştiga încrederea acestuia, chiar şi prin cărarea genţii acestuia cum au făcut de altfel mulţi tineri politicieni pentru a accede în Parlament?

Nu cred că este obligatoriu să care o geantă . Prioritar pentru tineri este definitivarea studiilor şi cochetarea cu politica să fie un element secundar. După terminarea studiilor, participarea activă la viaţa publică este necesară pentru că doar astfel putem avea politicieni mai buni, mai performanţi, mai pregătiţi, mai credibili. Trebuie să avem de unde alege.

De asemenea,  îmi permit să dau un sfat milioanelor de români dezamăgiţi de politică, cei care fac parte din marea masă a alegătorilor nehotărâţi. În mod normal ei ar trebui să meargă la vot, chiar dacă aleg să îşi anuleze votul, în cazul în care nu găsesc niciun candidat care să îi reprezinte. Trebuie mers la vot pentru că orice neparticipare la vot deleagă votul celor care merg, chiar dacă sunt puţini. Cei 20, 25% care vor merge la vot la europarlamentare îi vor reprezenta pe toţi românii. Şi dacă alegi, voluntar, să nu te prezinţi la vot, nu prea mai ai dreptul să te plângi după aceea. Cred că fiecare alegător are obligaţia să se informeze cât mai bine şi să se prezinte la vot.

Este, dacă vreţi, un proces de masă, ca la o echipă de fotbal. Nu putem avea un “11” competitiv dacă aria de selecţie se reduce la 1000 de jucători. Dacă aria de selecţie este de 100.000 sau un milion, datele problemei se schimbă radical. Şi asta în favoarea fiecăruia dintre noi!

Un interviu realizat de Iulian Badea

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.