Munții sacri ai lumii și misterele lor. Muntele Athos (I)
În istoria civilizației popoarelor regăsim mitul Munților Sacri. Aceștia reprezintă o legătură indestructibilă între pământ și cer și potrivit mitologiei sunt legați prin un așa zis nucleu energetic al Terrei, numit de antici ”Axa Lumii”.
La nivelul fiecărei mari civilizații există unul sau mai mulți Munți Sacri. Începând cu Olimpul Grec, continuând cu Muntele Meru din India, cei cinci Munți Sacri ai Chinei ( Muntele Taihuashan, Muntele Taishan, Muntele Hengshan din Hunan și cel cu același nume din Shanxi și Muntele Songshan, Fuji Yama, în Japonia, Potala în Tibet, Mount Shasta din California, sau Muntele Qaf al arabilor și terminând cu Kogaionon-ul geto-dacilor, toți acești munți au o istorie a lor care răzbate din negura vremurilor, istorie legată indestructibil de religii și credință.
Muntele Athos, locul unde călugării se pot dematerializa
Muntele Athos sau Olimpul grec, numit și ”Grădina Maicii Domnului” este înconjurat de 20 de mănăstiri. Pe munte nu au voie femeile dar nici animale de gen feminin. Aici locuiesc numai călugări, care își petrec în rugăciuni majoritatea timpului. Muntele Athos este considerat unul dintre cele mai mari centre spirituale ale Ortodoxiei. Șapte călugări înțelepți, dar invizibili, păstoresc Muntele. Legenda spune că ei se pot dematerializa atunci când vor. Pustnicii, numiți cei şapte stâlpi ai lumii, aleși de Maica Domnului, câte unul din fiecare neam reprezentat pe munte, nu se hrănesc deloc. Legenda mai spune că pot fi văzuți numai de anumite persoane și în anumite condiții. Ei ar ateriza din aer pe fondul unui fâlfâit de aripi.