Cetatea Alba Carolina, una dintre cele şapte minuni ale României!

On oct. 24, 2014 0

Cetatea Alba Carolina este o fortăreață cu bastioane de tip Vauban construită la începutul secolului al XVIII-lea în orașul medieval Alba Iulia pe Dealul Citadelei, având rol de fortificație strategică de apărare a Imperiului Habsburgic împotriva eforturilor militare ale Imperiului Otoman și de consolidare a puterii habsburgice pe plan local.

Anterior epocii în care a fost construită, în același loc s-au mai aflat alte două fortificații precedente. Castrul Roman al Legiunii a XIII-a Gemina (106 e.n.) și Cetatea Medievală Bălgrad (secolele XVI-XVII).

Cetatea Bastionară este astăzi cel mai important punct istoric din Transilvania, cu o mulţime de obiective.

Cetatea de la Alba Iulia a fost votată ca una dintre cele 7 minuni ale României, alături de Ansamblul Brâncuşi din Târgu-Jiu, Castelul Corvinilor din Hunedoara, Cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, Iaşiul cultural, Mănăstirile pictate din Bucovina şi Sibiul istoric.
Istoria cetăţii începe cu mult înainte de era noastră, vestigiile arheologice atestând că trecutul oraşului este legat direct de cetatea dacică de la Piatra Craivii (Apoulon), care a devenit apoi Apulum, oraş dezvoltat din castrul roman, construit pentru legiunea a XIII-a Gemina şi din canabele ridicate lângă castru.
Cetatea Bastionară, numită şi Cetatea Alba Carolina, are trei sisteme de fortificaţii şi este cea mai impresionantă cetate de acest tip din tot sud-estul Europei. A fost dezvoltată foarte mult de Carol al VI-lea, iar habsburgii au redenumit orașul „Karlsburg” în onoarea sa. A fost construită în perioada 1716-1735, după un plan al arhitectului italian Giovanni Morando Visconti, pentru a îndeplini rolul de centru militar al Transilvaniei şi cel de depozit general pentru armament.

La ziduri au lucrat 20.000 de iobagi. Zidurile au fost construite din cărămidă, piatră de carieră şi din ruine ale cetăţii romane, cu contraforturi. Au un perimetru de aproximativ 12 kilometri, măsoară la bază 3 metri, iar la vârf 1.2 metri.
Fortăreața a fost ridicată în stil Vauban, cu şapte bastioane şi are formă de stea. Bastioanele cetăţii le vedem şi astăzi, intacte, cu aceleaşi nume ca şi în trecut. Cel mai mare este cel al Trinităţii, care măsoară 116 x 135 metri şi are plasat în centru un blazon încoronat cu câmpuri multiple şi frunze de acant. Celelalte sunt: Sfântul Ştefan, Eugeniu de Savoia, Sfântul Mihail, Sfântul Carol, Sfântul Capistrano şi Sfânta Elisabeta.
Cetatea Alba Carolina oferă turiştilor patru trasee importante pentru a descoperii principalele puncte şi monumente istorice: Traseul celor Trei Fortificaţii, Traseul Eroilor Neamului, Traseul de Nord, Traseul Porţilor Cetăţii.
Traseul Porţilor Cetăţii trece pe la cele şapte porţi iniţiale ale fortificaţiei, dintre care doar câteva s-au păstrat în întregime.
Poarta I asigură accesul din direcţia estică, dinspre Oraşul de Jos. Are forma unui arc de triumf cu trei deschideri. Poarta are patru basoreliefuri impresionante, cu scene din mitologia greacă şi romană, care fac cea mai bună legătură dintre mileniile trecute şi originile cetăţii: Eneea salvându-şi tatăl din flăcările Troiei; lupta lui Hercule cu Anteu; Perseu cu capul Meduzei şi Hercule în lupta cu leul din Nemeea. În centru porţii cetăţii este sculptată stema Austriei (vulturul bicefal cu sabia şi sceptrul) încadrată de Venus şi Marte, înconjuraţi de două bombarde în poiţie de tragere.
Poarta a II-a este amplasată pe cea de-a doua linie de apărare, în capătul de sus al unui culoar construit în rampă. Poarta a fost distrusă în 1937, în timpul ridicării Obeliscului dedicat lui Horea, Cloşca şi Crişan, fiind reconstituită pe baza imaginilor de epocă.
Poarta a III-a este cea mai importantă, mare si impunătoare, reprezentând adevăratul simbol al oraşului Alba Iulia. Se situează între bastioanele Sfântul Eugeniu de Savoia şi Sfântul Capistrano, asigurând intrarea în fortăreaţa propriu-zisă. Poarta masivă este susţinută de patru piloni şi opt pilaştri angajaţi ce susţin prin arcuri puternice bolţile. Poarta este bogat ornamentată, reprezintă scene de lupta, arme, steaguri, trofee, blazoane, mascheron. Cele patru panouri principale arată: Investirea lui Eugeniu de Savoia comandant al oştirii, Zeiţa Victoria predă lui Eugeniu de Savoia macheta cetăţii, la exterior, Sarja cavaleriei creştine şi Atacul infanteriei imperiale asupra artileriei otomane, la interior. Spre est, poarta este încoronată cu statuia ecvestră a împaratului Carol al VI-lea. În soclul statuii lui Carol al VI-lea există o mică încăpere în care a fost întemniţat la 2 ianuarie 1785 Horea, principalul conducator al marii răscoale din 1785-1785. Iar pe faţada interioară sunt cele patru statui care simbolizează marile virtuţi: Abundenţa, Înţelepciunea, Cumpătarea şi Forţa.

Poarta a IV-a, construită în stil baroc, este singura poartă ornamentată de pe latura de vest a cetăţii, se află în apropierea celor două catedrale şi este una dintre porţile care asigurau ieşirea spre Platoul Romanilor. Poarta este împodobită numai pe partea interioară, unde există o intrare semicirculară flancată de doi pilaştri prevăzuţi şi ei cu coloane şi atlanţi, la fel ca şi celelalte 3 porţi de la răsărit. Poarta era utilizată extrem de eficient de armata austriacă. Astfel, la nivelul superior se găseau spaţiile de locuit ale personalul militar, transformate uneori şi în loc de detenţie pentru ofiţeri. Dedesubt, în valul de pământ al curtinei, au fost amenajate simetric camerele de gardă.
Poarta a V-a este amplasată pe colţul de sud-vest al ravelinului Sf. Mihail, demolat parţial în 1921, cu ocazia lucrărilor de construcţie a Catedralei Ortodoxe. Poarta este una dintre intrările secundare. Arhitectura acesteia este una simplă, fără elemente sculpturale. În faţa porţii se găseşte un pod ce face legătura între ravelinul Sf. Mihail şi cea de-a treia linie de apărare a cetăţii, numită contragardă.
Poarta a VI-a nu a fost încă reabilitată, dar este inclusă în proiectul de refacere a zidului de vest al cetăţii, distrus în 1921, în timpul lucrărilor de ridicare a Catedralei Încoronării. Odată cu refacerea porţii se va reconstitui drumul regal, traseul pe care a fost primit regele Ferdinand I în Cetatea Marii Uniri.
Poarta a VII-a era utilizată de trupe, pe zona contrafortului sudic. În timpul asediului cetăţii de către trupele maghiare, între anii 1848-1849, a fost blocată, fiind repusă de curând în circuit. Poarta scurtează la jumătate drumul turiştilor care aleg să intre în Cetate dinspre latura de nord a fortificaţiei.

Traseul celor trei fortificaţii poartă turiştii prin parcursul două milenii. Trei fortificaţii, din trei epoci diferite, au fost construite succesiv pe acelaş loc, fiecare nouă cetate incluzând-o pe cea veche: Castrul Roman (106 d.Ch.), Cetatea Medievală (sec. XVI-XVII) şi Cetatea Alba Carolina, fortificaţie de tip Vauban (sec. XVIII). În acest traseu, turiştii vor descoperi:
Caponiera – care străbate zidul dintre bastioanele Eugeniu de Savoia şi Sf. Ştefan. În prezent, aici se află camerele de gardă ale corpului de artilerie şi o galerie expoziţională cu imagini din timpul restaurării porţilor;
Poarta de sud a Castrului Roman – mărturie veche de peste două mii de ani a civilizaţiei romane pe aceste meleaguri;
Poarta Principalis Dextra, cum era numită, ne vorbeşte de vremuri demult apuse şi despre o perioadă înfloritoare a vechiului Apulum. Accesul în incinta castrului se realiza prin intermediul a patru porţi dispuse câte una pe fiecare latură;
Poarta de Sud – una dintre cele patru porţi de acces în castru, este singura care se mai poate vedea în prezent;
Poarta Monetăriei Principatului Transilvaniei – construită pe locul unde au existat o biserică şi o mănăstire închinate Sfântului Duh, atestate documentar din anul 1294 – aici s-au bătut monede începând din primii ani ai secolului al XVII-lea. Din 1714, găsim aici Monetăria Imperială;
Ceremonialul schimbului de gardă – are loc în fiecare zi, la prânz. Garda Cetăţii Alba Carolina, cu soldaţi îmbrăcaţi în uniforme identice cu cele purtate şi de armata austriacă medievală, este compusă dintr-un corp de artilerie, unul de infanterie şi un altul de cavalerie;

Platforma de artilerie – cu trei tunuri de epocă funcţionale ce pot fi văzute „la lucru” în fiecare sâmbătă, la ora 12:00. Acest măreţ spectacol se poate urmări de pe cele mai înalte ziduri, unde sunt amenajate locurile de belvedere;
Bastionul Saşilor – construit pe latura de sud-est a cetăţii medievale de la Alba Iulia în timpul principelui Transilvaniei Gabriel Bethlen (1613-1629). Începând cu prima jumătate a secolului al XVIII-lea, acest bastion a fost inclus în noua fortificaţie de tip Vauban primind o nouă funcţionalitate, aceea de „cavalier bătrân”. Bastionul Saşilor este unul dintre obiectivele aflate de-a lungul Traseului celor Trei Fortificaţii;
Sala Armelor – de la baza Bastionului Saşilor, are un decor de epocă fabulos, reconstituit până în cele mai mici amănunte;
Obeliscul – ridicat în anul 1937, închinat memoriei conducătorilor răscoalei de la 1784-1785, Horea, Cloşca şi Crişan. La bază se află o celulă simbolică, în partea de est, o Victorie Înaripată ţinând în mână o cunună de lauri, iar în partea de vest un basorelief reprezentându-i de Horea, Cloşca şi Crişan;
Celula lui Horea – construită în memoria martiriului lui Horea, conducătorul principal al răscoalei ţărăneşti din 1784-1785, deasupra Porţii a III-a, sub soclul statuii ecvestre a lui Carol al VI-lea;
Temniţa – situată pe flancul de sud-est al bastionului Eugeniu de Savoia;
Locul de supliciu – un simbol al locului unde au fost traşi pe roată Horea şi Cloşca. Aici există securea, cătuşele, scaunul de sub spânzurătoare, roata de tortură, precum şi un panou explicativ cu Răscoala din 1784, detalii despre instrumente, execuţie, reprezentaţii grafice ale torturilor din vremea respectivă.
Catedrala ortodoxă (Catedrala Încoronării) – impunătoare, ridicată între 1921-1922, după planurile arhitectului Victor Ştefănescu, constituie expresia artistică a unităţii noastre naţionale realizată prin actul din 1918. Aici au fost încoronaţi suveranii României Mari la data de 15 octombrie 1922. Arhitectura sa, inspirată după modelul bisericii Curţii domneşti din Târgovişte, se înscrie în curentul romantic. De o parte şi de alta a intrării apar portretele suveranilor României Mari – regele Ferdinand I Întregitorul şi cu soţia sa, Maria – care au rezistat perioadei comuniste.
Catedrala romano-catolică „Sfântul Mihail” (Catedrala Reîntregirii) – construită înainte de anul 1000, este cel mai valoros monument din Transilvania, îmbinând elementele romanice cu cele gotice. Cea mai importantă construcţie este Capela Lazo. Tot aici este şi sarcofagul lui Iancu de Hunedoara, alături de cele ale fratelui său Johannes Miles, a fiului său mai mare, Ladislau (situate în nava laterală sudică) şi cele ale reginei Isabella şi a fiului său Ioan Sigismund (situate în nava laterală opusă).

Clădirea „Ierihon” – ridicată în anul 1900. Faţada principală se distinge prin decorarea discretă a ferestrelor cu elemente profilate pe orizontală şi verticală.
Palatul Episcopal – construit în acelaşi timp cu edificarea catedralei romanice. După anul 1541, palatul Episcopal devine locuinţa reginei Isabella şi a fiului ei, Ioan Sigismund, iar după secularizarea averilor boiereşti (1556) se transformă în reşedinţă a principilor Transilvaniei, pentru un interval de timp de aproape un secol şi jumătate (1699). Palatul este astăzi sediul Arhiepiscopiei Romano-Catolice.
Palatul Apor – cea mai reprezentativă arhitectură civilă, clădirea a cunoscut mai multe intervenţii şi transformări radicale. Amplificată şi înfrumuseţată cu elementele caracteristice fazei finale a stilului Renaşterii târzii. Exteriorul se defineşte prin curtea monumentală şi fântâna arteziană. În prezent este sediul Universităţii „1 Decembrie 1918”. La subsol, găsim o expoziţie de vestigii, descoperite prin săpăturile arheologice ale specialiştilor din Universitate.
Palatul Princiar – situat în spatele catedralei romano-catolice, pe locul vechiului palat episcopal, construit începând cu secolul al XVI-lea. Aici şi-a avut reşedinţa Mihai Viteazul, în vremea primei uniri politice a ţărilor române.
Monumentul Custozza – ridicat în memoria ofiţerilor şi soldaţilor din Regimentul 50 infanterie, morţi în bătălia de la Custozza (Italia) în 1866.
Monumentul Losenau – în forma unui turnuleţ piramidal împodobit cu elemente de inspiraţie neogotică, sculptate în piatră sau modelate în fier forjat şi a fost ridicat în memoria colonelului austriac Ludovic von Losenau.
Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul – inaugurată în data de 28 noiembrie 1968 cu ocazia sărbătorii semicentenarului Unirii Transilvaniei cu România. Are o înălţime de 8.5 metri.
Biblioteca Batthyaneum – fostă biserică, poartă acum numele întemeietorului, Ignatius Batthyani (1741-1798), episcop al Transilvaniei, are o valoare impresionantă prin colecţiile pe care le adăposteşte. Începuturile fondării bibliotecii sunt legate de cele 8.000 volume cumpărate în anul 1786, la Viena, de Ignatius Batthyani. Aici a funcţionat din 1792 primul observator astronomic de pe teritoriul României şi tot aici se găseşte o parte din cel mai faimos manuscris medieval occidental, Evangheliarul de la Lorsch, cunoscut mai ales sub numele de Codex Aureus.
Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia – înfiinţat în anul 1888 din iniţiativa Societăţii de Istorie, arheologie şi ştiinţe naturale a comitatului Alba.
Sala Unirii – ridicată la 1900, a adăpostit şedinţa din 1 decembrie 1918 în care cei 1228 de delegaţi au hotărât unirea Transilvaniei cu România. Având rolul unui cazinou militar, imobilul servea militarilor din armata austro-ungară staţionaţi în garnizoana cetăţii Alba Iulia. Imediat după Unire, edificiul a fost modificat pentru a i se da un aspect somptuos, pe măsura evenimentului ce l-a adăpostit. Sala Unirii reprezintă un obiectiv turistic extrem de important, care mai găzduieşte din anul 1998 şi o expoziţie etnografică. Sala Unirii a găzduit banchetele oficiale date cu ocazia Încoronării (15 octombrie 1922), Serbărilor Unirii (20 mai 1929) şi a dezvelirii Obeliscului lui Horea, Cloşca şi Crişan (14 octombrie 1937).

Surse: wikipedia, cesavezi.ro, historia.ro;