Combinatul Siderca de la Călăraşi, devalizat cu complicitatea statului!
Donasid Călărași (fost Combinatul Siderurgic Călărași – Siderca) este o oțelărie din România, deținută de Tenaris. Are o capacitate de producție anuală de 470.000 de tone, care include o oțelărie electrică și linii de turnare continue, folosind ca materie primă fierul vechi.
Ideea construirii combinatului a apărut într-o dimineață de iulie 1974 când Nicolae Ceaușescu, la întoarcerea dintr-o vizită la Constanța, s-a oprit la groapa de gunoi de la periferia orașului Călărași și a decis ca acolo să fie construit un combinat siderurgic. Au fost elaborate planurile dar construcția a fost amânată anul următor din cauza inundațiilor. Primul țăruș a fost bătut pe 1 martie 1976 dar construcția efectivă a combinatului a început în anul 1978. Pentru construcția acestuia a fost luat un împrumut extern în valoare de 100 de milioane de dolari iar uzina a fost inaugurată în 1979. Au fost angajați inițial 6.000 de oameni în uzina ce ocupa o suprafață de 650 de hectare pe Brațul Borcea al Dunării. Acești muncitori proveneau din zonă dar și din restul țării; printre aceștia se numărau și experți aduși de la combinatele din Reșița, Hunedoara și Galați. Lucrul avea loc șapte zile pe săptămână, 12 ore pe zi; se plăteau salarii generoase și sporuri. Primul ministru din acea perioadă, Ion Dincă, efectua inspecții rapide și frecvente.
Cocseria a fost finalizată în 1986 dar a fost închisă în 1998. Între 1981 și 1986 au fost construite alte secții precum oțelăria electrică, laminorul pentru profile medii, depozitul de materii prime și secția de îmbogățire a minereului de fier. S-a săpat un canal de 13 km lungime și s-a construit un port care să fie folosit exclusiv de combinat. Furnalul, oțelăria cu convertizoare și laminorul pentru profile grele erau programate pentru pornire imediat după anul 1989 dar căderea comunismului a dus la abandonarea acestui plan. În acel an combinatul era finalizat în proporție de 90% și s-au investit în el 1,8 miliarde de dolari. Existau 6.500 de angajați, numărul lor urmând să crească la 15.000 după finalizare. Existau planuri și pentru producție de fontă, profile medii, părți pentru industria de automobile și nituri, 30% fiind folosite pentru uz intern, restul cantității mergând la export.
Topitoria folosea o tehnologie avansată pentru vremea respectivă iar cocseria folosea cărbune de calitate superioară adus din Polonia, Brazilia, China și Uniunea Sovietică. Lingourile de oțel de 7 și 9 tone fiecare au fost turnate începând cu anul 1979. În timpul anilor 1980 uzina era cel mai mare producător de șină de cale ferată din sud-estul Europei și producea 200.000 tone de oțel anual.Ceaușescu avea planuri și mai mărețe, dorind să dărâme satele Ceacu și Cuza Vodă. În locul lor a plănuit dezvoltarea combinatului pentru a produce cantități record de oțel dar acest lucru nu s-a mai întâmplat.
Combinatul a fost redenumit Siderca în 1990. În anii ce au urmat secțiile viabile au fost privatizate printr-un proces foarte dificil. La început, din cauza necompetitivității, combinatul a fost subvenționat de la bugetul de stat, devenind o adevărată „gaură neagră” a economiei naționale. În anul 1993 Patrulaterul roșu a aprobat o investiție în combinat de 65 de milioane de dolari. În 1996 18 companii din țară și din străinătate au participat la licitație dar autoritățile au fost incapabile de a duce la bun sfârșit procesul. O altă încercare eșuată a avut loc în 1998 când s-au oferit trei companii. Privatizările, conduse de APAPS, au costat guvernul cel puțin 100 milioane de dolari și o serie întreagă de fraude au fost comise în timpul acestora. În cele din urmă combinatul a fost vândut în anul 2002 companiei italiene AFV Acciaierie Beltrame Spa contra sumei de 20 milioane de dolari. Compania italiană, în loc să realizeze investițiile promise, a vândut combinatul companiei Tenaris contra sumei de 37 de milioane de euro.
În 1997 s-au efectuat în combinat îmbunătățiri unice în România la oțelăria electrică și laminor cu echipamente importate din Germania, Austria și Scoția. În 1999 producția de oțel a fost sistată din cauza lipsei de capital, o situație ce a durat până în 2004 când producția a fost reluată la singurul producător de șină de cale ferată din țară. În această perioadă părți din combinat au fost demontate piesă cu piesă, cea mai mare parte din cele 400.000 de tone de metal folosite la construcția sa fiind vândute la fier vechi. Firmele de colectare a fierului vechi au operat în împrejurimile combinatului, fiind conduse de cetățeni influenți ai orașului care astfel s-au îmbogățit. Toată calea ferată interioară (600 km) a fost demontată are produsele finite încă neambalate au ajuns la fier vechi.
În 2000 la Siderca s-a declanșat procedura de intrare în faliment, o procedură ce a fost suspendată în 2001 pentru patru ani în care s-au făcut încercări de redresare a combinatului. În 2003 Donasid a preluat părțile viabile, evaluate la 20 de milioane de dolari: oțelăria, unitatea de turnare continuă și laminorul pentru profile grele și șină de cale ferată. Siderca a contribuit cu 150 ha și cu clădirea administrativă. În 2005 Siderca a intrat oficial în faliment iar Donasid a fost preluată de Tenaris.
Devalizarea in cel mai pur stil mafiot a societatii Donasid de catre investitorii strategici de la Beltrame poate deveni de acum studiu de caz.
Mosirea operatiunii de privatizare de catre fostii presedinti ai AVAS, Ovidiu Musetescu (impreuna cu consiliera lui, Roxana Bichel) si Mircea Ursache, s-a dovedit ulterior un sir lung de ilegalitati din care statul roman a iesit cu o gaura de cel putin 100 de milioane de dolari.
Italienii de la Beltrame si complicii din Romania s-au ales dintr-o strigare cu 48 de milioane de dolari, fara a lua în considerare ce au tocat in perioada cat au pastorit Donasid. Dincolo de ce s-a întamplat la Donasid în ultimii trei ani, statul roman, reprezentat de AVAS, are de dat un raspuns.
Cum a fost posibila ingineria celor de la Beltrame si care sunt adevaratele pierderi ale privatizarii Donasid?
Când vrei să furi, dai o ordonanţă
In baza Ordonantei 44/2002 care precizeaza ca „activele apartinand societatilor comerciale (la care statul este majoritar) se pot valorifica în cazul procedurii de executare silita, prin negociere directa catre societatile comerciale cu capital mixt”, Donasid Calarasi ar fi trebuit sa plateasca pentru activele preluate din Siderca valoarea stabilita de raportul de evaluare, respectiv peste 75 de milioane dolari.
Prin Ordonanta 40/2004, contrasemnata de Mircea Ursache, presedinte al AVAS, s-a facut derogare de la Ordonanta 44/2002, acceptandu-se de la Donasid pretul de numai 16,8 milioane euro, fara TVA.
Cu un an mai devreme, expertiza efectuata de Iprolet/Iprolam, si la un curs valutar mai mic decat în 2002, indica pentru activele viabile de la Siderca o valoare de piata de peste 75 de milioane dolari. Dar vanzarea activelor, stocurilor de materii prime, materialelor si pieselor de schimb de la Siderca catre Donasid a fost aprobata la pretul de 20 de milioane euro, inclusiv TVA. Nu înseamna ca statul a pus mana pe banii astia.
Dimpotriva, dupa „reusita” afacerii cu italienii, statul s-a mai ales cu o gaura de 12,5 milioane euro, iar societatea falimentara Siderca – cu o datorie de 58 de miliarde lei (peste 1,5 milioane euro).
Interesant este ca toata tranzactia a fost legiferata de o noua ordonanta (40/2004), contrasemnata de Mircea Ursache, presedinte AVAS, care, cu doi ani mai devreme, cand se emitea prima ordonanta, era presedinte la AVAB.
Pura coincidenta, nu-i asa? In spatele acestor acte normative, italienii de la Beltrame au reusit sa-si faca de cap cu adevarat la Siderca.
Organizarea devalizării
Patru ani le-au trebuit autoritatilor romane sa creeze hatisul si un an italienilor pentru a scoate din privatizarea Siderca mai mult decat si-ar fi putut închipui cineva. Se impune acum o scurta recapitulare, care va si explica, de altfel, de ce au fost necesari aproape trei ani pentru ca Donasid sa dea impresia ca produce otel.
Combinatul siderurgic Siderca a fost oprit în 1999, ulterior fiind declansata procedura lichidarii judiciare. Totusi, la Siderca erau active viabile, otelaria si laminorul de sina, pe care se putea continua productia în conditii de eficienta.
Drept urmare, s-a decis constituirea unei societati mixte, între statul roman si un investitor strategic, care sa preia activele viabile din Siderca si sa demareze productia de otel.
Aceasta societate s-a numit Donasid, iar investitorul strategic (teparul) a fost compania AFV ACCIAIERIE Beltrame SpA. Protocolul dintre AVAS si Beltrame a fost încalcat însa imediat. Modul de constituire a capitalului social era urmatorul:
-30% (echivalentul a 6 milioane euro) subscris în natura de catre Siderca SA;
-70% (echivalentul a 14 milioane euro) subscris în numerar de catre AFV Beltrame, din care 3 milioane euro capital varsat la constituirea societatii, 4 milioane euro pana la sfarsitul anului (nu se precizeaza care an), 7 milioane euro majorare de capital social;
– contributia ulterioara la majorarea capitalului social, a AFV Beltrame, cu 20 de milioane euro, materializati în obiective de investitii;
– drept de preemptiune pentru Donasid la cumpararea tuturor activelor Siderca;
-AVAS, în calitate de actionar majoritar (81,51%), a mandatat Siderca sa vanda Donasid echipamentele aferente fluxului viabil cu suma de 20 de milioane euro, pusa la dispozitie de catre Beltrame, cu conditia de vanzare cu plata în rate esalonate pe o perioada de 12 ani. Mai erau si alte conditii, printre care crearea a 1.700 de locuri de munca.
Relaţii bune cu AVAB
Una peste alta, Beltrame se angaja cu o contributie de 77 de milioane euro la constituirea si dezvoltarea platformei noii societati, în întregime din surse proprii. La scurt timp dupa semnarea protocolului, italienii s-au pus pe treaba.
S-a mai incheiat o conventie (prin care s-a introdus notiunea de afiliat), in vederea desemnarii altei societati din grupul AFV Beltrame pentru constituirea Donasid.
A fost nominalizata firma FI.AB SRL Italia (între timp, Beltrame si-a retras disponibilitatea de a mai participa la actionariatul Donasid), fara a se face însa verificari privind calitatea de afiliat si bonitatea acestuia. Nici Guvernul Romaniei nu a fost informat.
FI.AB a fost înfiintata în 2001, avea un capital social de 100.000 de euro, nu facea parte din grupul Beltrame, în schimb îl avea ca administrator pe Antonio Beltrame.
Culmea, FI.AB era preocupata în acelasi timp de investitii în agricultura si zootehnie în zona Constanta, cumparand creantele si activele a cinci societati care aveau datorii la AVAB. Buna relatia cu AVAB! Cert este ca, la Donasid, firma lui Antonio Beltrame devenea actionar cu 68%.
Au intervenit si alte modificari în structura actionariatului Donasid, dupa bunul plac al italienilor, care oricum nu se grabeau sa aduca banii la Calarasi.
FI.AB a depus în conturile Raiffeisen Bank suma de 92,251 miliarde lei (circa 3 milioane euro), din totalul de 10 milioane euro subscris, dar ulterior si-a retras banii, sub forma unor plati efectuate în baza unor contracte pentru care nu a efectuat, de fapt, nici o prestatie.
Italienii şi-au luat consigliere român
Pentru constituirea si Inregistrarea Donasid a fost împuternicita societatea Limco Power din Constanta, care avea obiect de activitate „comert cu ridicata al produselor lactate, oualor, uleiurilor si grasimilor comestibile”. Serviciile lui Limco au fost onorate de catre Donasid cu suma de 3,685 miliarde lei.
Mai trebuie spus aici ca Limco Power era reprezentata de Muresan Ioan Lucian, actionar cu 1% la Donasid si mana dreapta a italienilor în Romania. Ioan Lucian Muresan a fost numit presedintele Consiliului de Administratie la Donasid, In acelasi timp fiind si administrator la SC Limco Power.
Printre altele, Muresan era si administrator unic la Romfosfochim Active SRL Valea Calugareasca, în timp ce sotia acestuia detinea 27% din capitalul societatii
Dar asta este o alta poveste.
Sub bagheta „maestrului” Muresan, Donasid a derulat si alte operatiuni comerciale si financiare prin care s-au transferat sume importante de bani catre Romfosfochim: cheltuieli de constituire în valoare de 9,106 miliarde lei; inchirierea pe o perioada de sase luni a unui utilaj, contra sumei de 144.000 dolari, pentru platforma siderurgica Calarasi, unde nu a ajuns niciodata etc.
Cert este ca Donasid a creditat fara nici o dobanda Romfosfochim, în schimb a apelat la credite bancare si a achitat dobanzi de peste 53 de milioane lei. Inginerii financiare pe care Ioan Lucian Muresan le mai facuse si prin alte parti.
Lupta pe mai multe fronturi a culminat cu reducerea activitatii Donasid la lucrari de Intretinere si reparatii, situatie în care cheltuielile se rezumau doar la sumele achitate pentru energie, gaze, respectiv conservare, toate acestea însumand circa 100.000 de euro/luna.
Otelaria a functionat sporadic, fara nici o eficienta, astfel ca la sfarsitul anului 2003 se înregistrau datorii de peste 151 de miliarde lei.
S-au facut cheltuieli cu deplasari si protocol de peste 6 miliarde lei, cheltuieli cu publicitatea, cu achizitionarea de mijloace fixe, cheltuieli de consultanta, toate depasind 29 de miliarde lei. Cu si in aceste conditii, statul a ramas darnic cu investitorii.
S-a prelungit cu un an perioada de instituire a procedurilor speciale (pana la 12.02.2005) de supraveghere financiara a SC Siderca, iar prin Ordonanta 40/2004 s-a aprobat vanzarea catre Donasid, la pretul de 20 de milioane euro, a unor active fixe si stocuri de materii prime, materiale si piese de schimb, proprietate a Siderca, în cadrul procedurii de executare silita organizata de AVAS, o urmare a negocierii directe.
Incununarea succesului unei importante activitati a investitorului strategic AFV Beltrame, gasit cu mari eforturi de fostul ministru al privatizarii, Ovidiu Musetescu, si de consiliera acestuia, Roxana Bichel.
Aici intervine marea fraudare a statului roman, deoarece artizanii acestei afaceri au vandut catre Tenaris ceva ce nu le apartinea, obtinand cei 37 de milioane euro în conditiile în care, în mod normal, Tenaris ar fi trebuit sa cumpere activele de la statul roman, la masa credala unde acesta este creditor cu peste 70 de milioane dolari.
Mai mult, prin Ordonanta 40/2004 se pare ca AVAS, pentru a închide gura BCR, creditor cu peste 117 miliarde lei, ca sa nu faca opozitie la vanzare, i-ar fi dat acesteia suma respectiva, din bani publici. Mai clar, statul a pierdut de cateva ori: o data 75 de milioane dolari, valoarea fluxului viabil pe care trebuia sa o primeasca de la cumparator, si alte peste 117 miliarde lei, datoria la BCR.
In schimb, au castigat italienii care au reusit sa vanda ceva ce nu le apartinea cu 37 de milioane euro, daca aceasta este cifra reala a vanzarii. Ioan Lucian Muresan a fost retras, la un moment dat, din Donasid, locul sau fiind luat de insularul Tisocco Manuel. Pe de alta parte, AFV Beltrame propune cesiunea pachetului de actiuni detinut de FI.AB la Donasid catre SC SIPRO BELTRAME AG Elvetia, societate care detinea în cadrul grupului Beltrame o participare de 50,5%.
Structura actionariatului s-a modificat astfel din nou la Donasid, nu fara consecinte insa.
Prin anul 2003, dupa discutii Intre AVAS si Beltrame, s-a stabilit o asociere cu grupul Arcelor, pentru Infiintarea unei noi companii, care sa se numeasca Donasid 2.
Beltrame si Arcelor solicitau informatii legate de reglementarile legislatiei romanesti cu privire la posibilitatea ca obligatiile asumate la capitolul mediu sa nu poata fi transferate noii societati, informatii privind piata romaneasca de fier vechi.
In acelasi timp, se afirma ca productia de sina pentru transporturi, obiectiv ce a facut parte din planul initial al Donasid, nu prezinta interes. Normal, atata vreme cat societatile amintite au pus ochii pe fierul vechi din combinat.
O alta creanta, de data asta de numai 4,5 miliarde lei, a facut pui din lipsa de
interes a conducerii de la Siderca. SC Bronec Protection avea de recuperat de la Siderca 4,5 miliarde lei, pentru servicii de paza, la care s-au adaugat penalitati de întarziere în valoare de alte 3,2 miliarde lei. Ulterior, Bronec a solicitat penalitati suplimentare care pot majora cuantumul debitului la 14 miliarde lei.
Societatea de paza a castigat creanta in instanta, iar Siderca, bineînteles, nu a recurat în instanta respectiva creanta. Hotararile au devenit definitive, iar Bronec a trecut la recuperarea creantei prin executor judecatoresc.
Din nou s-a livrat catre Remat cantitatea de 2.619 tone fier vechi, fiind recuperata suma de 8,5 miliarde lei. Nici o problema, fier vechi mai este.
Unele voci afirma ca valoarea fierului vechi din Siderca este de aproape 500 de milioane dolari, combinatul fiind, de fapt, un oras de fier.
Cum se triplează creanţa
Creantele Siderca au atras In lupta si alte companii interesate de profituri pe seama neglijentei autoritatilor. La sfarsitul anului 1999, Siderca Inregistra o datorie catre SC Geomin în valoare de 10,977 milioane euro.
Drept urmare, Geomin s-a Inscris la masa credala In procesul de lichidare judiciara, ulterior cesionand creanta catre Lemntrans International Prod Com (9,977 milioane dolari) si catre SC Euro Internet SRL (un milion de dolari).
La creanta preluata, Lemntrans a calculat, în mod unilateral, majorari si penalitati de întarziere In valoare de 22,04 milioane dolari, ajungandu-se astfel la o creanta de 32 de milioane dolari, castigata în instanta ca urmare a neexercitarii cailor legale de atac de catre debitoarea SC Siderca.
Desi patrimoniul Siderca era protejat de o serie de acte normative, existand si un sechestru al AVAS, SC Lemntrans se prevaleaza de titlul executoriu si vinde catre Remat, în vederea valorificarii ca fier vechi, fabrica de oxigen din patrimoniul Siderca, la 75% din valoarea contabila istorica, castigand pana în prezent peste 14 milioane de euro din vanzarea de fier vechi.
Chiar si In privinta creantei Geomin asupra Siderca (10,997 milioane dolari) s-a dovedit ca lui Geomin îi reveneau, de fapt, doar 51.641 de dolari, restul de peste 7 milioane dolari revenindu-i statului roman, iar 3,748 milioane dolari societatii Metalexportimport. Dar oxigenul s-a dus.
La nivelul anului 2011 erau 500 de angajați din care 300 la oțelărie și 70 la laminor. Combinatul a fost divizat în patru companii: Sidertrans, Martifer, Donalam și, cea mai mare, Donasid.
Surse: wikipedia, hotnews.ro;