Mănăstirea Putna, supranumită „Ierusalimul Neamului Românesc”

Mănăstirea Putna este un lăcaș monahal ortodox, unul din cele mai importante centre culturale, religioase și artistice românești. A fost supranumită „Ierusalimul Neamului Românesc” (Mihai Eminescu).

Mănăstirea se află la 33 km nord-vest de orașul Rădăuți, în județul Suceava, în nordul Moldovei. Mănăstirea a fost un important centru cultural; aici s-au copiat manuscrise și au fost realizate miniaturi prețioase. Lăcașul deține un bogat muzeu mănăstiresc, cu broderii, manuscrise, obiecte de cult, icoane etc

Potrivit vechilor cronici moldovenești, zidirea mănăstirii, ctitorie a lui Ștefan cel Mare (al cărui mormânt se află aici), a început în anul 1466 și s-a terminat în 1469. Sfințirea sa a avut loc la 3 septembrie1469, „fiind de față întreg clerul moldovenesc”. Incinta, turnul de la intrare și fortificațiile au fost terminate în 1481.

Biserica mănăstirii fiind devastată de oștile lui Timuș Hmelnițki, lucrările de reconstruire au fost începute de voievodul Gheorghe Ștefan (1653-1658) în 1654 și terminate, sub domnia lui Eustatie Dabija (1661-1665), în 1662. Mănăstirea a fost restaurată între anii 1756-1760 prin grija mitropolitului Iacob Putneanul, apoi în 1902, când s-a refăcut acoperișul după planurile arhitectului Karl Romstorfer, și, mai recent, în perioada 1961-1975.

Intrarea în incinta mănăstirii se face pe sub arcul boltit al unui turn compus din parter și etaj, pe a cărui fațadă estică se află stema Moldovei datată 1471. Turnul a fost zidit în anul 1757 în vremea domnitorului Constantin Racoviță, despre aceasta dând mărturie și stema de pe fațada de vest, în care apar reunite stemele Moldovei și ale Țării Românești. Deoarece poetul Mihai Eminescu împreună cu Ioan Slavici și cu alți participanți la Marea Serbare de la Putna din august 1871 au înnoptat în acele zile în sala de la etaj, această construcție se numește „Turnul Eminescu“. Tot pe latura de est este situat și „Turnul clopotniței” construit în anul 1882.

Paraclisul mănăstirii, așezat în partea vestică a incintei, cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel, este construit de mitropolitul Iacov Putneanul în anul 1759 pe locul vechiului turn clopotniță deteriorat la marele cutremur din 1739. A fost restaurat între anii 1976-1983, când i s-au adăugat noi spații. Paraclisul a fost pictat în tehnica „al fresco” în perioada 1980-1984 de artiștii-frați Mihail și Gavril Moroșan, stareț fiind Arhimandritul Iachint Unciuleac.

Pe latura sudică a incintei se află Casa Domnească ridicată între anii 1982-1988 pe temeliile celei vechi distrusă de Habsburgi. Lucrările de reconstrucție au fost începute și supravegheate, în mare parte, de către Prea Fericitul Părinte Teoctist pe timpul arhipăstoririi sale ca mitropolit al Moldovei.

Singura clădire rămasă din vremea Sfântului Voievod Ștefan este Turnul Tezaurului a cărui construcție a fost terminată în anul 1481. În el au fost adăpostite, în vremi de tulburare, odoarele acestui sfânt lăcaș.

Biserica originală a suferit mari modificări în perioada 1653-1662. S-au păstrat liniile arhitectonice inițiale specifice stilului moldovenesc, fiind alcătuită din cinci încăperi: pridvor, pronaos, gropniță, naos și altar. Se regăsesc astfel reunite elemente de arhitectură bizantine, gotice și renascentiste. Accesul în biserică se face prin cele două uși laterale ale pridvorului, încadrate cu portaluri de piatră. Ușa masivă prin care se trece din pridvor în pronaos are la partea superioară o pisanie care amintește de lucrările de reconstrucție ce au avut loc în timpul domniilor lui Gheorghe Ștefan și Eustratie Dabija. Din camera mormintelor (gropnița) trecerea către naos se face printre două coloane masive ce au înlocuit, în secolul XVII, peretele desparțitor specific liniei arhitectonice ștefaniene. La exterior biserica este încinsă cu un brâu răsucit în torsadă simbolizând Preasfânta Treime, motiv ce se regăsește și în ornamentația interioară.

Camera mormintelor primeşte lumină de la câte o fereastră la sud şi nord. Aici se află mormântul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt acoperit cu un baldachin din marmură albă, cu o inscripţie încrustată pe lespede care ne spune că viteazul domnitor este ctitorul şi ziditorul sfântului locaş, alături de soţia sa Maria, fiica lui Radu Voievod (+ 7000-1492). Pe mormântul marelui Ştefan se află urna de argint depusă cu prilejul serbarii din 1871. În latura nordică a gropniţei sunt mormintele fiilor lui Ştefan: Bogdan Voievod, mort pe 27 iulie 1479 şi Petru, mort în noiembrie 1480. Pronaosul este luminat de două ferestre la sud şi alte două la nord. În pronaos, pe latura sudică, se află mormântul Mariei, fiica lui Ştefan Voievod (+ 18 martie 1518), pe latura nordică doamna Maria, soţia lui Petru Voievod (+ 28 iunie 1520) şi Ştefan Voievod, nepotul lui Petru Voievod (+ 7032-1527). Aceste ultime două morminte au fost înfrumuseţate de Petru Voievod. Pridvorul este luminat prin mai multe ferestre, aşezate pe zidurile din sud, nord şi vest. Intrarea în pridvor se face prin sud şi nord, pe uşi masive din lemn, ferecate cu fier. Intrările din pridvor în pronaos şi din pronaos în camera mormintelor sunt de asemenea prin uşi masive din lemn ferecate cu fier. În pridvor, pe latura sudică, se află mormântul Mitropolitului Moldovei Iacob Putneanul, înnoitorul mănăstirii (+ 15 mai 1778), iar pe partea nordică, mormântul Mitropolitului Sucevei Teoctist (+ 18 noiembrie 1478). Toate ferestrele din altar, naos, gropniţa şi pronaos sunt pictate în interior, terminate în arc şi prevăzute la exterior cu grilaje metalice. Pardoseala este din marmură, numai în pridvor este din lespezi de piatră. Acoperişul este cu tablă de aramă, aşezată în rânduri dese, pentru a imita şindrilă. În exterior este un brâu masiv torsionat, cu firide largi, mult mai înalte în partea inferioară şi mai scurte în partea superioară. Ferestrele au ancadramente din piatră. Pe faţade sunt amplasaţi mai mulţi stâlpi conforturi. Pictura veche s-a distrus încă din 1760 şi alta nu s-a mai făcut până în prezent.

Muzeul este poate cel mai bogat si valoros din tara, pastrand multe obiecte de la Stefan cel Mare, manastirea fiind renumita prin tezaurul sau de broderii, tesaturi, manuscrise, argintarie, obiecte de cult. Printre piesele de mare prestigiu se numara celebrul „Evangheliar de la Humor” (1487), Clopotul „Blagovestenie” (daruitin 1490 de insusi Stefan) si „Buga” din 1484, broderii ca „aerul” din 1481, patrafirul din 1504, epitaful din 1490, marea dvera din 1510, acoperamantul de mormant al Mariei de Mangop din 1477 infatisand portretul acesteia. Dintre icoane amintim , „Icoana Maicii Domnului cu Pruncul” facatoare de minuni, din secolul al XV-lea si care, potrivit traditiei, a fost adusa in Moldova de Maria de Mangop, a doua sotie a lui Stefan cel Mare. Dintre manuscrisele cele mai valoroase aflate la Putna, se afla „Psaltichia” alcatuita din doua parti distincte, legate la un loc, una scrisa probabil la Neamt, in epoca lui Alexandru cel Bun, iar cealalta in primii ani ai secolului al XVI-lea, la manastirea Putna. Foarte valoroasa este si colectia de cruci sculptate. La Putna au existat mai multe forme de invatamant printre care, in timpul Arhimandritului Vartolomeu Mazareanul, o scoala superioara de teologie pentru pregatirea clerului din Moldova si o scoala initiata de Mitropolitul Iacob Putneanul (1750-1778).

In anul 1992, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane l-a canonizat pe Stefan cel Mare si Sfant, inscriindu-l in calendarul ortodox pentru data de 2 iulie.
Manastirii Putna ii apartin schiturile Sihastria Putnei, Sfantul Daniil Sihastru si Sfantul Vasile.

Surse: wikipedia, crestinortodox.ro; manastiriortodoxe.ro;

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.