Cetatea Poenari, misterioasa fortăreaţă a lui Vlad Ţepeş!

Cetatea Poienari este situată pe cursul superior al râului Argeș la aproximativ 8 km de barajul Vidraru, din sensul de mers dinspre Curtea de Argeș și la o distanță de 27 km de Curtea de Argeș.

Cunoscută ca Cetatea lui Vlad Țepeș, fortăreața de la Poienari, a fost menționată pentru prima dată într-un document emis de Ludovic al V-lea Postumul în 1453. De altfel, Cetatea l-a inspirat și pe Jules Verne în crearea capodoperei Castelul din Carpați cu legende povestite de o româncă despre misterioasa cetate a lui Vlad Țepeș.

Cetatea Poienari are o formă alungită cu 5 turnuri, 4 rotunde și unul prismatic. Zidurile au 2-3 metri grosime. Inițial a fost construită de Negru Vodă, iar ulterior a fost renovată de Vlad Țepeș. Cetatea Poenari se afla pe un mic platou în vârful Muntelui Cetatea, la care se ajunge urcând 1.480 de trepte de beton, ce șerpuiesc printr–o pădure deasă de fag. Taxa pentru vizitarea cetății este de 3 lei. De la ruinele cetății se pot admira atât orașul Curtea de Argeș cât și drumul spre barajul Vidraru. Priveliștea este unică!

În trecut, cuibul de vulturi de pe Muntele Cetăţuia era cunoscut drept Cetatea lui Ţepeş Vodă sau Cetatea lui Negru Vodă. Aici stăteau de pază permanent câte 6-7 ostaşi, vulturii regiunii. Letopiseţele vremii atribuie ridicarea cetăţii familiei Basarabilor, în prima jumătate a secolului al XIV-lea. Mai târziu, cetatea avea să-i servească lui Vlad Ţepeş drept loc de fortăreaţă, adăpostire, dar şi de întemniţare a nelegiuiţilor. La intrare în cetate, două manechine însângerate sunt trase în ţeapă, iar pe un podium sunt montate înstrumente de tortură: o spânzurătoare, un jug pentru biciuit şi un butuc pentru decapitare.

Cetatea Poienari este vizitată anual de mii de turişti români şi străini, faima Cetăţii de la Poienari, judeţul Argeş, începe să o ajungă din urmă pe cea a Mănăstirii meşterului Manole, de la Curtea de Argeş.

Frumuseţea şi sălbăticia peisajului argeşean care înconjoară ruinele cetăţii Poienari au atras, ca vizitatori, numeroase personalităţi ale vieţii spirituale româneşti: Cezar Bolliac, Alexandru Odobescu, Carol Davila, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Alexandru Vlahuţă, Nicolae Iorga şi mulţi alţii. Ei au lăsat pagini memorabile, descriind drumul spre Poienari şi ce mai rămăsese din zidurile cetăţii când au ajuns acolo

Una dintre legendele despre Cetatea Poienari, transmisă din tată în fiu, din veacul al XV-lea şi până astăzi, spune că boierii din Târgovişte, speriaţi de asprimea domnitorului Vlad Ţepeş care trăgea în ţeapă tâlharii, leneşii şi trădătorii, s-au adunat în taină şi au pus la cale pieirea domnitorului, uneltind să-l prindă viu în cursă şi să-l ducă peşcheş sultanului. Ţepeş însă, aflându-le la timp uneltirea, întoarse cursa pregătită lui împotriva boierilor. Astfel, în ziua de Paşte, se pomenesc boierii cu oamenii lui Ţepeş Vodă că umplu biserica şi-i ridică, nitam-nisam, pe toţi – mic şi mare, tânăr şi bătrân, bărbaţi ori femei – şi-i aduce pe jos până la Curtea de Argeş şi de aici până mai sus, la o strâmtoare îngustă, numită de popor Cheile Argeşului. După ce-şi desfată ochii pe priveliştile măreţe ale munţilor, Vodă ridică buzduganul spre înălţimile ameţitoare ale Cheilor, către cel mai înalt colţ de stâncă, pe care se mai puteau zări încă nişte ziduri ruinate, şi, cu glas de tunet, porunci: “Boieri şi coconi, jupânese şi jupâniţe, voi care mi-aţi urzit moartea în iatacurile voastre priviţi cuibul acela de vulturi, colo sus, să răsară până-n duminica Tomii cel necredincios o cetate de zid, să stea soarele pe fruntea ei.”

Şi, răsucind armăsarul, pieri ca o nălucă. S-au aşternut boierii pe lucru, fără preget, zi şi noapte, că ştiau ei că Vodă nu glumeşte, şi, decât în vârful unei ţepe, tot mai bine viu. Mulţi au alunecat pe povârnişuri şi s-au scufundat în adâncuri de prăpăstii, pradă vulturilor şi fiarelor. Dar, cu chiu, cu vai, cetatea cea nouă apăru în dimineaţa duminicii lui Toma, mândră şi strălucitoare. Pe cei rămaşi i-a iertat, socotind că s-au pocăit de rele şi s-au cuminţit.

Din ruinele rămase (câteva frânturi de ziduri din piatră, cărămidă şi mortar) nu ne putem da seama exact cum arăta cetatea din punct de vedere arhitectonic. Aflăm însă că fortăreaţa avea un turn central (donjonul cetăţii), cu influenţe transilvane, iar zidurile – influenţe bizantine. Cutremurul din 1915 a distrus partea nordică a cetăţii, care s-a prăbuşit împreună cu stânca pe care se sprijinea. Starea de acum a cetăţii e datorată  renovării din 1972.

Cetatea se află în Cheile Argeşului, la 25 km de Curtea de Argeş şi la 4 km de Barajul Vidraru. Cel mai apropiat sat este Căpăţâneni (comuna Arefu). Dacă nu aveţi un vehicul propriu, puteţi ajunge cu microbuzul din Curtea de Argeş până în satul Căpăţâneni. De aici până la cetate sunt aproape 3 km.

Puteţi vizita cetatea în fiecare zi, între orele 9 şi 18. Taxa de intrare este de 5 lei. Copiii, studenţii şi pensionarii plătesc 2 lei.

Surse: wikipedia, turistderomania.ro;