Ziua scadenței sau ziua răzbunării?

Cazul Elena Udrea ține de zile bune prima pagină a ziarelor, deschide jurnalele de știri, generează discuții aprinse în stații de autobuz, piețe, magazine. Subiectul este generos, iar numărul celor care aruncă cu pietre în direcția acesteia este infinit mai mare decât al celor care încearcă să îi găsească, neconvingător, scuze.

Elena Udrea a fost unul dintre cei mai puternici politicieni ai regimului Băsescu. În Modrogan, slugărnicia față de aceasta era totală. Liderul PDL și premierul pe atunci, Emil Boc, îi asculta orbește indicațiile prețioase. Orice lider central sau local al PDL care avea inconștiența de a i se împotrivi era mazilit automat. Cozile celor care se declarau onorați să respire același aer cu ea, care îi pupau umili mâinile pretioase, care îi sorbeau fiecare cuvințel, erau tot mai lungi. Realitatea acelor ani politici calcă, cu brutalitate, totul în picioare. Udrea putea face orice, în PDL, pentru că i se permitea orice. Vorbim de un regim abuziv și discreționar în care numele lui Băsescu genera o teamă teribilă în PDL.

La fel de jalnici sunt, însă, mulți patroni de presă, redactori șefi și directori ai unor publicații care o desființează în aceste zile pe Udrea. Nu se mai așteaptă nicio decizie a vreunei instanțe! Cine mai are timp de asemenea prostii? Subiectul vinde, iar cetățenii trebuie să cumpere. Rapid, fără prea multă analiză. Oare au uitat așa rapid cei care făceau sluj în anticamera fostului ministru al Dezvoltării Regionale, în tentativa disperată de a obține reclamă, oferită exclusiv, prin bunăvoința acesteia? Nu era vorba de nicio licitație, de oferte prealabile, ci doar de încredințare directă. Udrea dădea, iar ei primeau umili, jurând credință veșnică. Acum se dau echidistanți, vorbesc de adevăr, de „penala Udrea”. Niște lichele de cea mai joasă speță…

Nu știu dacă Udrea este vinovată sau nu. În jurul ei au fost țesute multe legende, prea multe legende. Poate că „dracul nu este chiar atât de negru” în acest caz. Din păcate, imaginea pe care Udrea a preferat să și-o cultive, ani de zile, ca persoană omnipotentă, care avea în pixul ei decizia politică la cel mai înalt nivel, are acum un efect devastator de bumerang pentru ea.

Pentru orice persoană cu un dram de logică, dosarele care o vizează pe Udrea au ieșit, la rampă, mult prea rapid după pierderea pârghiilor Puterii de către Băsescu, ceea ce arată că instituțiile statului român sunt incapabile să acționeze independent. Este vorba de găști politice și nu numai care caută o poziționare cât mai bună în dauna altora în noul regim Iohannis.

Privind la acest scandal nu pot să nu trag următoarele concluzii:

Dacă Băsescu era încă președinte, Udrea nu ar fi fost audiată la DNA, urmărită penal și desființată în piața publică.

Dacă șefii DNA, Parchetului General și serviciilor de informații au slujit regimul Băsescu până în ultima zi a celui de-al doilea mandat al acestuia , ce credibilitate mai au acțiunile lor în privința lui Udrea? Pentru că oricum am privi problema, cad al dracului de prost. În cazul în care ar fi existat presiuni din partea lui Băsescu, iar ei ar fi cedat, situația este delicată pentru că asta arată că sunt obedienți, șantajabili, incapabili să pună în practică prevederile legii. Dacă aveam instituții credibile și servicii de informații pliate pe interesul național, Udrea ar fi fost „săltată” de procurorii „incoruptibili” ai lui Morar și ulterior Kovesi în plin regim Băsescu. De ce însă abia acum? Nu cumva cei care au fost avocații regimului Băsescu au trecut acum în barca regimului Iohannis, punându-se în slujba acestuia? Ce credibilitate mai au acești oameni?

Este mai mult decât evident că ținta nu este Udrea, ci Traian Băsescu. Vom vedea, însă, dacă Udrea, plină de bube penale, îl va vinde pe susținătorul său necondiționat, o pradă mult mai greu de doborât.

Departe de mine de a fi apărătorul Elenei Udrea. Cred că locul ei este lângă cel al fostului soț, cel cu care are multe în comun în privința „afacerilor”, traficului de influență, încălcării legii! Însă, decizia în privința vinovăției acesteia o poate lua doar instanța de judecată!

Marea problemă, pe care nu o văd mulți, obsedați să o vadă terminată pe Udrea, este mocirla în care se scufundă tot mai adânc instituțiile statului român. Văd colegi de breaslă cu care discut, oameni de afaceri, demnitari, care se tem să mai poarte o discuție liberă. Își închid telefoanele, dau sonorul cât mai tare la televizorul, scriu pe foi, în condițiile în care poartă discuții care nu au în ele niciun bob de ilegalitate. Încotro ne îndreptăm?

Instituțiile statului sunt principalele vinovate de mărirea și decăderea Elenei Udrea. Din păcate, în ambele situații obediența acestora joacă un rol crucial. Oare are nevoie regimul Iohannis de acest tip de șefi slugarnici, care nu pot privi mai departe de propriile interese și care cred că schimbând Stăpânul se pot menține în funcții ? Și de unde să facă, în continuare, jocuri în favoarea unei găști politice sau a alteia?

Udrea este victima uriașei sale obsesii de a-l imita pe mentorul său politic. De a-i urma, la indigo, traseul, cariera politică. Ceea ce nu a înțeles Udrea este că așa cum iarna nu-i ca vara, nici ea nu poate fi precum Băsescu. Când ajungi prea sus, fără să meriți, fără să poți gestiona Puterea, căderea poate fi dezastruoasă!

De altfel, colegii din Parlament o vor „sacrifica” (a se citi ridica imunitatea) cu zâmbetul pe buze.

Un editorial de Iulian Badea