Vladimir Găitan nu a putut preda fără doctorat

0

Încă de la debut s-a remarcat prin rafinata fragilitate, ascunsă sub un strat de bărbăție pe care astăzi nu prea îl mai găsești. Vladimir Găitan pune în fiecare rol o lacrimă, o mângâiere aparte, o căldură, un adevăr și o candoare specială. I-ar fi plăcut să-și facă meseria într-o țară în care ideea de bătrânețe să fie respectată. Cu toate acestea, se simte norocos și este recunoscător pentru că Dumnezeu i-a îngăduit o carieră atât de lungă și frumoasă.

 Tinerii trebuie să-i înlocuiască pe actorii mari ai acestei țări. Disperarea de a topi niște etape îi determină să fie de acord cu orice compromis, iar teatrul trece astfel undeva pe locul doi.

„Asist la fenomenul acesta de programare a spectacolelor în care prioritățile sunt în cu totul și cu totul altă parte, mai puțin pentru teatru. Mă gândesc că și noi făceam film, țin minte că de foarte multe ori plecam de la filmări în costumul de filmare ca să nu întârziem la teatru, care era tabu. N-am suspendat însă nicio repetiție și niciun spectacol în 45 de ani. Astăzi, prioritate au orice activități în afară de cele din sala de teatru, teatrul în care tu ești angajat. Înțeleg întrun fel lipsa de bani, dorința de a câștiga, deoarece în zona culturii salariile sunt mizerabile. Încerci să-i înțelegi pe cei tineri că aleargă, dar parcă prețul e nedrept”, crede Vladimir Găitan.

A vrut să predea la Institut, dar nu avea doctoratul. „De ce, după 45 de ani de meserie, am nevoie de doctorat? Nu poți să-ți dai doctoratul în cum îți pui sufletul pe scenă, cum îți crapă inima când știi că sala e plină și auzi rumoarea, bate gongul și în momentul acela îți vine să fugi. Cum să-ți dai doctoratul în așa ceva? Cum să povestești asta într-un doctorat, cine poate înțelege lucrurile astea? S-a creat această inflație îngrozitoare de doctori despre care acum se constată că au lucrări luate de pe te miri unde, ori scrise de acești negri care, sărăcuții, muncesc pe plantație și fac și ei un bănuț. Am curajul să spun că sunt enorm de mulți. Mă tem că lucrurile sunt puțin scăpate de sub control”, susține actorul.

„Înainte aveam timp să fim prieteni, să ne iubim, să ne respectăm, să muncim împreună, să bem împreună. Erau lucruri atât de normale, de firești, în relațiile dintre actori, nu erau cruzimea și răutatea de astăzi. Secretul este să nu știi chiar tot despre omul care ți-e prieten. Să respecți o zonă de intimitate pe care o avem fiecare. Cred că e bine să păstrezi ceva pentru tine. Sunt lucruri care țin de stricta ta intimitate și e bine să le știi numai tu, zic eu așa, la vârsta mea și cu experiențele mele”, afirmă actorul.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.