Curtea Domnească din Târgoviște, un loc plin de istorie!

Curtea Domneasca din Targoviste reprezinta un complex de monumente istorice si este unul din cele mai importante ansambluri de arhitectura din Tara Romaneasca avand o mare valoare istorica si artistica. Resedinta domneasca timp de trei secole, Curtea Domneasca ofera posibilitatea cunoasterii unui capitol din istoria si arta medievala a Romaniei, fiind scaun domnesc pentru 33 de voievozi incepand cu Mircea cel Batran si incheind cu Constantin Brancoveanu.

Monumentele principale ale complexului muzeal sunt: Biserica Mare Domneasca ridicata in anul 1584 de catre domnitorul Petru Cercel care pastreaza in mare parte pictura brancoveneasca de la 1698; Turnul Chindiei construit in timpul celei de-a doua domnii a lui Vlad Tepes (1456-1462), turn cu rol de fortificatie, punct de observatie, foisor de foc, depozit pentru tezaur, poarta de acces; Casele domnesti, ridicate de Mircea cel Batran dupa 1396 si de Petru Cercel in anul 1584, sunt supraetajate si impodobite de Matei Basarab si Constantin Brancoveanu.

Curtea Domneasca a Tarii Romanesti, intre anii 1396 si 1714. se afla in Orasul Targoviste si este cel mai bine pastrat ansamblu aulic medieval de pe teritoriul Romaniei. Incepand cu anul 1967 este transformata in complex muzeal. Muzeul gazduieste anual expozitii temporare dar si cateva permanente, in Turnul Chindiei functioneaza o expozitie dedicata lui Vlad Tepes, ctitorul cetatii, un lapidarium la subsolul Casei Domnesti ridicate de Petru Cercel, iar in Biserica Mare Domneasca, o expozitie de arta religioasa.

Complexul National Muzeal Curtea Domneasca cuprinde:
– Palatul Domnesc este prima constructie ce ar fi putut sluji drept resedinta domneasca, construita in jurul anului 1400 de catre Mircea cel Batran, probabil pentru a-i oferi o capitala fiului, asociatului si succesorului sau la domnie Mihail I. Din pacate de-a lungul timpului nu s-a mai pastrat decat fundatia beciului din pietre de rau. Ca dependinta este construita vechea biserica-paraclis a palatului in jurul anului 1415. Lucrari ample de extindere a palatului domnesc au loc in timpul voievodului Vlad Dracul, tatal lui Vlad Tepes, lucrarile fiind terminate pana in 1440 cu constructia unei alte cladiri alipite celei vechi. Pivnita, bine conservata, era compusa din patru nave paralele boltite. Probabil la parter era sala de ceremonii si sfatul domnesc, dar si unele incaperi ce ar fi putut sluji drept dormitoare. Domnitorul Petru Cercel cauta sa aduca un suflu nou in arhitectura munteneasca introducand elemente arhitectonice si decorationale de influenta renascentista occidentala. In 1584 termina o ampla campanie de refacere a palatului existent. In partea de sud a acestuia, la mica distanta, construieste un altul nou.

Noua cladire este de dimensiuni mai mari, avand trei nivele: pivnita, parter si etaj. Subsolul este marit permitand comunicarea dintre cele doua cladiri printr-un tunel lung de 25m. Parterul noii cladiri, avand 10 camere, adapostea cancelaria domneasca si incaperile anexe acesteia. Etajul, complet separat de parter, servea drept dormitoare ale familiei domnesti. Accesul la aceste dormitoare se facea printr-o scara exterioara plasata pe fatada de vest. Un coridor facea legatura dintre palat si Biserica Mare. Odata cu Matei Basarab, palatul domnesc, cunoaste o noua perioada de refaceri si transformari. Acesta face un coridor-racord ce unea cele doua cladiri si construieste un etaj partial pe aripa veche. Din nefericire palatul este afectat puternic de evenimentele tragice din anii 1559-1560, cand domnitorul Gheorghe Ghica, sub presiunea otomana, demoleaza fortificatiile si, partial, palatul.

Ultima perioada de amenajare a vechii resedinte domnesti se deruleaza intre anii de domnie ai lui Constantin Brancoveanu. Acesta renoveaza palatul, adaugand incaperilor picturi si stucaturi dupa moda epocii. Pe fatada dinspre rasarit a palatului lui Petru Cercel adauga o loja prevazuta cu scara de acces spre gradina, iar pe latura de vest o alta loja de acces spre Biserica Mare. Dupa Constantin Brancoveanu, Palatul de la Targoviste este aproape parasit ajungand la mijlocul secolului XVIII o ruina. Cateva reparatii sumare si de proasta calitate le face Grigore al II-lea Ghica (1748-1752) iar in timpul primei domnii a lui Mihail Sutu (1791-1793), Enachita Vacarescu l-a convins pe acesta sa repare biserica domneasca. In urma cutremurului din 1803 si a incendiului din acelasi an, fosta curte domneasca devine o ruina. Aspectul actual il capata dupa campania de lucrari de restaurare si conservare din anul 1961, cand o parte a cetatii Targoviste, palatul domnesc si cladirile ce tineau de acesta, este organizata ca muzeu si data circuitului turistic.

– Turnul Chindiei este un monument emblematic pentru orasul Targoviste, a fost construit in jurul anului 1460 de catre domnitorul Vlad Tepes. Rolul acestui turn, mai mult ca sigur, era acela de donjon al cetatii. Din pacate astazi s-a pastrat decat forma sa modificata in urma lucrarilor de refacere de la mijlocul secolului XIX. Turnul Chindiei a fost ridicat peste pridvorul bisericii-paraclis construita de Mircea cel Batran care insa acum nu mai pastreaza decat urme ale zidurilor altarului si naosului. Pronaosul se afla sub actualele ziduri ale Turnului Chindiei. Cand a fost construit turnul, era alcatuit doar din doua etaje, iar accesul se facea pe un pod mobil de la primul nivel, direct din casa domneasca alaturata. Din pacate modificarile suferite de-a lungul timpului impiedica stabilirea cu exactitate a formei initiale a turnului, aspectul actual fiind datorat domnitorului Gheorghe Bibescu care a ordonat restaurarea cladirii in anul 1847. Constructia in prezent are inaltimea de 27 metri si este alcatuita dintr-o baza in forma unui trunchi de piramida placata cu piatra de rau, din care se ridica  un corp cilindric cu diametrul de 9 metri lucrat din caramida rosie. Constructia are are trei etaje propriu zis, dintre care ultimele doua sunt marcate la exterior de deschideri in arc frant si de balcoane sprijinite pe console de piatra. Accesul la partea de sus a turnului se face cu ajutorul unei scari interioare de lemn masiv, in spirala ingusta, situata pe axul vertical al turnului. La primul etaj, cu ocazia amenajarii tencuielilor interioare din 1964, s-au descoperit patru goluri de ferestre si un gol de usa, dispus catre casa domneasca alaturata, avand fiecare deasupra cate un gol mai mic, zidite ulterior, ingustandu-se toate catre exterior si servind, mai mult ca sigur, ca locuri de tragere. S-a gasit, tot atunci, sub pardoseala de scanduri un fragment din bolta ce acoperea o incapere, umpluta cu bolovani de rau si moloz. Amenajarile turnului efectuate in timpul domniilor lui Gheorghe Bibescu si Barbu Stirbei, lucrari influentate de stilul neogotic al vremii, ce au constat in inaltarea cu aproximativ 5 metri a turnului, adaugarea coronamentului si balustradelor crenelate dar si deschiderea unor goluri in arc frant. Tot din timpul celor doi domnitori dateaza si scara de lemn din interior, constructia de la partea superioara, care adaposteste iesirea pe terasa si placarea bazei piramidale cu blocuri de piatra si a intregului parament cu caramida.

– Biserica Sfanta Vineri, numita si Biserica Mica Domneasca, este un monument arhitectonic datand din mijlocul secolului al XV-lea pastrat intact fara nicio modificare, de altfel este singurul cunoscut din Tara Romaneasca. Nu se cunoaste nici un fel de informatie despre ctitorul ei, insa la 1517 era deja construita si avea o vechime respectabila.

– Biserica Mare Domneasca este ctitoria domnitorului Petru Cercel si a fost realizata dupa modelul bisericilor de tipul cruce greaca inscrisa. Biserica se distinge de lacasurile de cult ridicate la sfarsitul secolului al XVI-lea prin proportiile sale nemaintalnite pana atunci. Deasupra intrarii in naos, Petru Cercel adauga un balcon pentru familia domneasca, cu accesul direct din palat, printr-un coridor ce unea cele doua constructii. Pictura, pastrata si in zilele noastre, este realizata integral intre anii 1696-1698, in timpul domniei lui Constantin Brancoveanu, continand cea mai ampla galerie de portrete de domnitori munteni.

– Baia Domneasca este construita, dupa moda turceasca, de catre voievodul Matei Basarab pe latura de nord-est a zidului de incinta, in apropierea palatului. Constructia dreptunghiulara  era formata din trei incaperi dispuse in sir. Prima, dinspre nord, prin care se facea accesul, avea inclus si un mic vestiar, a doua era baia propriu-zisa, ultima incapere, ce nu comunica cu celelalte doua, era destinata cazanului de incalzire a apei. Sistemul de functionare al baii era cel clasic romano-bizantin, aburul fiind dirijat prin conducte din sala cazanului in baie.

– Casa Balasa, a fost construita de Balasa, doamna voievodului Constantin Carnul odata cu lucrarile de refacere si inbunatatire aduse Bisericii Sfanta Vineri, in apropierea careia de altfel se si afla. Scopul initial era acela de casa de oaspeti si azil pentru saraci. Cladirea exista si in zilele noastre fiind bine conservata. Constructia, fara etaj, este de forma paralelipipedica, avand patru camere dispuse cate doua de-a lungul unui colidor central. Pardoseala este de caramida rosie, iar boltile sunt in cruce. Ca o curiozitate, Casa Balasa este singura cladire civila care pastreaza o pisanie a ctitorului.

– Foisorul, a carui ruine sunt situate la 60m de spre est de zidul de incinta, a fost prima oara construit de Matei Basarab, fiind folosit lemnul ca material. Constantin Brancoveanu reface constructia, din zidarie, astfel devenind un superb loc de odihna si recreere pentru cel ce se plimba prin parc. In ziua de azi nu se mai pastreaza decat temeliile si cateva coloane si capiteluri in Lapidarium.

– Alte constructii civile: Biserica-paraclis veche este construita de Mircea cel Batran in jurul anului 1415 langa latura de nord a primei case domnesti. Urmele fundatiei reconstituite pana la inaltimea de 2m, arata o constructie dupa un plan de tip triconic. Planul arhitectonic este asemanator cu cel al bisericii Manastirii Cozia si in general cu tendintele in arhitectura bisericeasca a epocii; Turnul Clopotnita plasat in extremitatea vestica, accesul fiind asigurat de trei intrari; Gradinile palatului erau amplasate pe locul actualului parc al orasului pe latura de est a zidului de incinta, intinzandu-se, peste raul Ialomita. Gradinile, in stil italian, au fost prima oara amenajate de voievodul Petru Cercel in anul 1584. Matei Basarab adauga pe latura de rasarit a palatului un pridvor catre aceste gradini pentru a inlesli accesul dinspre dormitoare, iar Constantin Brancoveanu, extinde gradinile, asigurand un corp de gradinari pentru intretinerea acestora.