Otitele seroase acute – patologie frecventă în sezonul rece!

0

Dr. Sorin Sabău, medic primar ORL, doctor în științe medicale, (doar) unul dintre medicii de excepție care au făcut din Spitalul European Polisano unul dintre reperele medicinii din România și nu numai, vorbește, într-un scurt interviu, despre modul în care apar, se manifestă și pot fi tratate otitele serioase acute!

O patologie frecventă în sezonul rece o reprezintă otita seroasă acută (otita catarala, catar oto-tubar). Această formă de otită este determinată de tulburări de ventilație și drenaj ale urechii medii. Ventilația urechii medii este asigurată de către trompa lui Eustachio, un canal care face legătura între rinofaringe și urechea medie, permițând pătrunderea regulată a aerului în urechea medie, în special când înghițim; astfel presiunea din urechea medie este menținută la o valoare egală sau apropiată presiunii atmosferice.

Egalizarea presiunilor de o parte si de cealalta a timpanului este necesară pentru o bună propagare a undei sonore spre urechea internă. Obstrucția tubară de diverse cauze duce la reducerea presiunii în urechea medie urmată de retracția timpanului și apariția unei scăderi a auzului (hipoacuzie de transmisie), ca prim simptom al otitei seroase care se instalează.

La ce vârstă apare afecțiunea și cum se manifestă?

Otita seroasă apare la toate vârstele, dar cu predilecție la copil, incidența maximă fiind în jurul vârstei de 4 ani. La copil afectarea este bilaterală în majoritatea cazurilor, iar la adult numai într-o treime din cazuri. Afecțiunea apare de obicei pe fondul unei inflamații acute a căilor respiratorii superioare (adenoidita acută, rinosinusită, faringo-amigdalită). Debutul bolii este cu senzație de tensiune supărătoare în ureche, sau chiar otalogie (durere) discretă care durează câteva minute sau chiar ore. Această durere cu caracter de blocaj sau tensiune auriculară trezește copilul din somn, dar după ce acesta plânge, cască sau își suflă nasul, durerea cedează de obicei; otalgia nocturnă este favorizată de numărul redus de deglutiții în cursul somnului față de starea de veghe (număr redus de deschideri ale trompei lui Eustachio). Se instalează apoi o hipoacuzie discretă, care în câteva zile devine moderată, când în urechea medie apare un lichid seros; scăderea de auz prezintă variații de intensitate la deglutiție, strănut, mișcările capului și suflarea nasului (manevre la care trompa se poate deschide), situații în care apar acufene (zgomote auriculare) de tonalitate joasă. Pacienții descriu senzația de autofonie (rezonanță propriei voci în urechea bolnavă), iar unii au senzația de lichid în ureche, care se deplasează la mișcările capului. Foarte rar apare un vertij pasager.

Cum se stabilește diagnosticul?

Diagnosticul este stabilit de către medicul specialist ORL , pe baza examenului otoscopic și a examinărilor audiologice. Otoscopia, sau mai bine examenul microscopic evidențiază un timpan retractat, cu luciul redus și ușoară hiperemie. Uneori, în faza transudativa (când exista lichid în urechea medie) se poate observa prin semitransparența timpanului linia de nivel lichidian, sau bule de aer în lichid.
Audiograma evidențiază o pierdere de auz de 20-30dB, iar timpanograma ne arată exact cât este de scăzută presiunea aerului în urechea medie față de presiunea atmosferică și ne permite monitorizarea evoluției. Otita seroasă acută se poate și infectă ducând la otita medie supurată acută.

Care este tratamentul acestei afecțiuni?

Tratamentul otitei seroase acute are ca obiectiv principal dezobstruarea trompei lui Eustachio. Acest lucru se realizează prin administrarea de decongestionante-vasoconstrictoare nazofaringiene sub forma de picături sau spray, antihistaminice, mucolitice, iar dacă nu există ameliorare după o săptămână se pot asocia antibiotice și corticosteroizi.
Daca obstrucția tubară persistă mai mult timp, afecțiunea se cronicizează cu apariția otitei sero-mucoase; lichidul din urechea medie devine tot mai vâscos, cu o pierdere de auz tot mai importantă și mai greu de recuperat.
Profilaxia recidivelor si a cronicizării constă în principal în eliminarea cauzelor care duc la un sindrom de obstrucție nazală.La copil adenoidectomia (extirparea polipilor) are un rol important în profilaxie, iar la adult este importanta rezolvarea chirurgicală a tuturor cauzelor de obstrucție nazală (sinusite cronice, deviație de sept, polipoza nazală, rinita cronica hipertrofica, etc.). La copilul mic, care nu își poate descrie suferința, timpanograma efectuată în cursul episoadelor infecțioase acute, ne evidențiază obiectiv în ce măsură este afectată urechea medie.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.