”După melci”, la Cafe Cărturești

Vă invităm joi, 26 martie, de la orele 18.30, la Café Cărtureşti Verona (str. Arthur Verona nr. 13-15, Bucureşti), la o audiţie specială de pe albumul După melci şi la o discuţie despre personalitatea lui Ion Barbu şi actualitatea poeziei sale, alături de invitaţii noştri: criticul literar Paul Cernat, Dinu Flămând – poet, eseist şi exeget al lui Ion Barbu – şi Bogdan Ghiu, cel care semnează şi Cuvântul-înainte al acestui audiobook.

Pe 18 martie 2015 s-au împlinit 120 de ani de la naşterea poetului Ion Barbu, una dintre figurile proeminente ale literaturii române. Din galeria marilor voci poetice prezente în Fonoteca de Aur a Radiodifuziunii Române, ermeticul Ion Barbu lipseşte. Şi totuşi, poezia lui Ion Barbu s-a lăsat redescoperită, reinterpetată, revelată în mai multe rânduri la Radio România, cu vocile unor mari personalităţi ale scenei teatrale sau ale celei literare.

Editura Casa Radio i-a reunit pe Victor Rebengiuc, Dinu Ianculescu, Emil Botta, Ludovic Antal, A.E. Baconsky, Romulus Vulpescu, Constantin Codrescu şi Dan Nasta în audiobook-ul: După melci. 17 poeme de Ion Barbu rostite în premieră la Radio între 1965-1969, apărut în Colecţia „Biblioteca de Poezie Românească”. Pe acest album se regăsesc, printre altele: După melci, Joc secund, Riga Crypto şi lapona Enigel, Oul dogmatic, Uvedenrode, Isarlâk, Umanizare, Selim.

După melci de Ion Barbu este o premieră absolută a Editurii Casa Radio. Această culegere de prime înregistrări radiofonice (realizate imediat după dezgheţul politic, între 1965 şi 1969) din opera lui Ion Barbu este un dublu eveniment: corpus-ul de poeme împrumută vocile unor importante personalităţi culturale româneşti. Dar volumul de faţă este şi o preţioasă carte de artist: Tudor Banuş a intrat într-un fin dialog, mult visat, cu lirica lui Ion Barbu.

„…Cine n-ar putea fi zguduit de vocea şamanică a lui Emil Botta, în contrast cu calmul intelectual al lui A.E. Baconsky şi, ca încununare a pasionalităţii colocviale a lecturii-interpretare, a lui Romulus Vulpescu, primul editor, să nu uităm, după expierea comunistă, al lui Ion Barbu?

Experienţa sonor-existenţială pe care o prilejuieşte prezentul disc este unică, extrem de intensă, atingând înălţimea a ceea ce am numit drama ontologică a poeziei. Inexpiatul, neîmpăcatul Ion Barbu este recuperat postum de către prieteni poeţi şi actori-poeţi, care îi împrumută (în toată ambiguitatea genitivală a acestui verb) glasul lor şi care abia aşa, delegat, postum, mai mult decât tiparul, îl salvează. (…) Lecturile, glăsuirile, la propriu, ale lui Victor Rebengiuc, de exemplu, ar trebui să fie alăturate, complementar, manualelor şcolare, pentru că poezia este în primul rând glas, oralitate, matematică imanentă vorbirii. ” (Bogdan Ghiu, fragment din „Vina şi vocile poeziei. O experienţă pedagogică”, cuvânt-înainte)