Iluzia libertății bântuie România. De 25 de ani!

România merge din rău în mai rău. Scandalurile, luptele pentru Putere, confruntările electorale, se acutizează cu fiecare zi. Intensitatea războiului politic depășește orice bariere ale decenței și minimului respect față de cetățen. De peste 25 de ani ne amăgim că respirăm aerul puternic al libertății. Îl tragem în piept în fiecare zi și nu realizăm, decât puțini dintre noi, că nu este altceva decât un aer îmbâcsit, plin de virușii compromisurilor, care ne îmbolnăvește puțin câte puțin.

Libertatea este o himeră în România postdecembristă. Am obținut dreptul de a critica, de a vorbi fără a ne trage nimeni de mânecă, dar fără să obținem nimic din revolta, nemulțumirile și protestele noastre. Am pierdut dreptul de a fi stăpâni în propria țara, am ajuns sclavii unei clase politice care preferă să ne sfideze din ce în ce mai mult. Să ne umilească, să ne trateze ca pe niște cobai. Ca apoi să se vândă decidenților lumii asemeni unor târfe de pe centură. De altfel, suntem mințiți sistematic, ne place să fim mințiți, să ne iluzionăm că democrația va aduce, inevitabil, mult așteptata echitate socială, egalitate în fața legii și bunăstare. Nu am primit în schimb decât dispreț, neajunsuri, austeritate.
Drepturile noastre nu există decât în Constituție, o Constituție pe care decidenții zilei, de ieri, de astăzi (și, probabil, și de mâine) o interpretează în funcție de propriile interese, mai mereu în defavoarea noastră, a celor mulți, a milioanelor de cetățeni ce nu au decât un „drept”: acela de a suporta și de a gira impostura celor ce ne conduc.

Suntem tratati cu dispreț în fața ghișeului de funcționarii plătiți din banii noștri și care consideră că ne fac o favoare încasându-ne uriașele impozite și taxe. Suntem obligați de fiecare dată să suportăm jignirile, mofturile și incompetența lor. În administrația publică situația este gravă, tot mai gravă. Dreptul fiecărui profesionist de a ocupa o funcție în administrație este încălcat cu brutalitate cât timp noțiunile de concurs, de competență, nu există decât la nivel declarativ. În realitate, carnetul de partid, susținerea politică, primează de fiecare dată. Dacă trecem la sistemul de sănătate, diferența dintre viață și moarte, dintre o operație reușită și una neglijentă este dată, în prea multe cazuri, doar de grosimea plicurilor pe care le îndeși în buzunarele medicilor, anesteziștilor, asistentelor… Nici macar un pahar cu apă nu primești, acolo, pe patul spitalului, dacă nu platești. Totul costă, chiar și un banal zâmbet.

Despre sistemului judiciar ce poți să mai spui… Spectacolul de lumini oferit în ultima vreme de procurorii DNA nu poate schimba ani de zile de corupție, decredibilizare și decizii judecătorești oferite cu dedicație celor puternici. În numeroase cazuri, politicieni acuzați de corupție au primit pedepse mult prea mici comparativ cu vinovăția acestora. Găști de magistrați și polițiști și-au vândut serviciile pe sume fabuloase. Pot continua la nesfârșit cu exemple similare, prin care să demonstrez că drepturile cetățenilor nu există decât pe hârtie.
Realitatea este tristă, terifiant de tristă. Actuala clasă politică a confiscat, cu un tupeu fantastic, totul. De la instituții până la speranța în mai bine. Drepturile populației sunt călcate în picioare cu brutalitate de o gașcă de profitori ce se ascunde cu lașitate în spatele unei imunități pe care au transformat-o într-un scut ce le permite orice. Să fure, să înșele, să sfideze. Tocmai din acest motiv, decidenții de astăzi nu mai pot oferi solutii. Indiferent cât de mult s-ar metamorfoza în altfel de politicieni. O luptă iresponsabilă pentru Putere a transformat România într-un deșert în care oazele de speranță au devenit o himeră. Și toate acestea, în doar 25 de ani.

După 1990, partidele de stânga și de dreapta au alternat la guvernare într-un carusel amețitor al compromisurilor. Doctrinele au fost pervertite de lupte politice devastatoare. Tot ce a primat a fost interesul. Nu există vinovați mai mari sau mai mici. Există doar o vinovăție colectivă, la care toți actorii politici au cotizat din plin. Acolo, pe tărâmul privilegiilor și al imunității, unde decidenții trăiesc după propriile legi, unele străine interesului național, nu există decât orgolii și razboaie electorale. S-au dat tunuri financiare uriase. Au fost puse bazele unor așa-zise privatizări care nu au făcut altceva decât să dea o notă falsă de legalitate jafului național.

Din păcate, orizontul arată la fel de sumbru. Cât timp actuala clasă politică nu se va reforma radical, speranța milioanelor de români va rămâne strivită, confiscată și sfidată de găști care vor continua să calce, după bunul plac, totul în picioare.

Un editorial de Iulian Badea