Inevitabila zi a scadenței

0

Deși noul președinte, Klaus Iohannis, a făcut, zilele trecute, bilanțul primelor 100 de zile de mandat, consecințele devastatoare ale regimului Băsescu se simt la fiecare pas. Amprenta dezastrului, a politizării, a abuzurilor și a jafului generalizat, este mai mult decât vizibilă. Cei zece ani de regim Băsescu au reprezentat o dezamăgire cruntă pentru milioanele de români cărora li s-au vândut tone de iluzii ambalate în diversiuni de cea mai joasă speță.

Să ne aducem aminte de anul 2004, de alegerile prezidențiale de la finele anului, alegeri câștigate, în mod miraculos, de Traian Băsescu. În ciuda faptului că Adrian Năstase era mare favorit, populația era suprasaturată de regimul Iliescu-Năstase, de toată gaşca de pesedişti avizi să acapareze după bunul plac România.

Sunt convins că mulți români nu au uitat de aroganţa lui Micky Şpagă, de şmenurile lui Cozmâncă, de duplicitatea crasă a lui Iliescu, de diversiunile și manipulările ordinare marca Dâncu, de sfidările lui Mitrea, de obsesia obţinerii frauduloase a banilor europeni a familiei Puwak, de telefoanele date patronilor şi directorilor de ziare acaparate de pesedişti, venite pe filiera Dorina Mihăilescu, de toate mânăriile ordinare ale unui regim profund corupt, arogant şi ticălos pe care, stupoare!, unii aplaudaci ai actualei Puteri îl laudă din toţi rărunchii! Performanţele economice ale guvernării Năstase sunt regretate acum de unii care îi ridică fostului pușcăriaș, Adrian Năstase, pe atunci atotputernic premier şi preşedinte de partid.

Din păcate, Băsescu a reprezentat o uriaşă dezamăgire pentru uriaşa majoritate a populaţiei. Toate promisiunile, prin intermediul cărora a reuşit să ajungă la Palatul Cotroceni, s-au dovedit a fi nişte iluzii. Băsescu nu a făcut altceva decât să alunge de la toate pârghiile Puterii gaşca de pesedişti sfidători şi ipocriţi şi să instaleze în funcţii-cheie oamenii săi, de o obedienţă crasă şi mă refer aici la politicieni, procurori, chestori de Poliţie şi servicii speciale, iar lista se poate prelungi în toate cotloanele decizionale ale Puterii. Să ne aducem aminte cum Traian Băsescu, pe când deţinea funcţia de primar general al Capitalei şi se lupta de dimineaţă până seara cu „pesediştii ticăloşi care vroiau să distrugă definitiv PD”, promitea, ca şi lider al Opoziţiei, cum va depolitiza administraţia publică, cum va nimici traseismul politic, cum va umple Piaţa Victoriei cu ţepe în care urmau să fie traşi toţi corupţii României, cum va reda credibilitatea instituţiilor statului, cum va garanta independenţa Justiţiei, cum va reforma statul şi moderniza România!

Ce a urmat, se ştie! Dublu limbaj, atitudine revanşardă, obsesia malefică de a controla instituţii-cheie ale statului, refuzul de a juca rolul de mediator conferit de Constituţie, poziţii partizane în favoarea oamenilor săi din politică şi nu numai, transformarea şedinţelor CSAT şi a multor aşa-zise consultări de la Cotroceni în vendete personale, sunt doar câteva dintre acuzele ce îi pot fi aduse lui Traian Băsescu. Dorinţa sa de a conduce, cu orice preţ România a transformat guvernele Boc şi MRU în instrumente docile care au pus în practică, în poziţie de drepţi, toate directivele venite de la Cotroceni. Cu consecinţe devastatoare pentru credibilitatea unui stat ce a continuat să se afunde tot mai adânc în mocirla neîncrederii.

Despre cei zece ani de mandat ai preşedintelui Băsescu, despre cele două tentative eşuate de suspendare a acestuia, despre modul în care a privit politica şi România, despre obsesia sa de a confunda ţara asta cu un vapor care trebuie dus la ţărm, doar în condiţiile şi conform indicaţiilor sale, impuse deseori cu forţa, se pot scrie mii de pagini. Realitatea este, însă, evidentă pentru fiecare român care are un dram de decenţă în a privi politica. Băsescu a eşuat lamentabil în demersul său ce s-a vrut unul providenţial. Nici nu putea să aibă o altă finalitate, cât timp preşedintele a fost incapabil să privească mai departe de interesele sale personale, de mizele sale mărunte, care au exclus cu brutalitate din ecuaţia decizională mult clamatul interes naţional.

A pariat sinucigaş pe simpatia sa, Udrea, un politician care nu a putut convinge pe nimeni în campaniile electorale pe care le-a pierdut lamentabil și care se află acum acolo unde îi era, în realitate, locul. De altfel, Udrea nu putea să aibă atâta influență, să privească România ca pe o moșie proprie, să dea dovadă de atâta aroganță, rapacitate și obsesie de Putere, dacă nu ar fi fost fost susținută vehement, în disprețul tuturor, de fostul președinte.

Ziua scadenței, inevitabil, a venit. Udrea se află la beci. Alături de mulți alți exponenți de marcă ai regimului Băsescu. Reformarea statului a eșuat lamentabil. România a rămas doar o caricatură de stat de drept, cu instituții politizate, care gem de corupție, cu aleși incapabili să privească mai departe de propriile interese, cu găști politice, veritabile clanuri infracționale, care continuă să împartă județele în hălci ale profitului și complicității totale.

Băsescu este tot mai izolat, tot mai singur, tot mai neputincios. Apropiata sa din politică se află în arest. Unul dintre ginerii săi se află sub control judiciar. Fratele său a stat luni bune la închisoare. Și, sincer, nici el nu se simte prea bine! De altfe, prețul pe care Băsescu trebuie să-l plătească pentru toate abuzurile sale nu poate fi decât unul politic. Justiție trebuie să arate, măcar în al doisprezecelea ceas, că niciun politician, fie el premier sau șef de stat, nu poate scăpa nepedepsit. În caz contrar…

 Un editorial de Iulian Badea

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Moderarea comentariilor este activată. Poate dura ceva timp până ce comentariul tău va fi aprobat.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.