Chirurgia cardiacă va dispărea

17 milioane de oameni mor anual din cauza bolilor cardiovasculare. La fiecare două secunde survine un deces ca rezultat al bolilor cardiovasculare, un atac de cord la fiecare cinci secunde şi un atac cerebral la fiecare şase secunde. Numărul total de decese cauzate de bolile cardiovasculare se estimează să ajungă la aproximativ 25 milioane până în 2020.

Anual, în România, sunt necesare aproximativ 20.000 de intervenţii chirugicale cardiace. Din păcate, sistemul medical realizează în jur de 4.000 pe an. Majoritatea se fac în sistemul public. Nu este un secret pentru nimeni că în ţara noastră finanţarea acestor operaţii este limitată. Banii se primesc de la Ministerul Sănătăţii prin programul naţional de boli cardiovasculare. Dincolo de finanţarea prin Casa Naţională de Asigurări, Guvernul României prin Ministerul Sănătăţii suplimentează finanţarea cu bani de la buget.

Pacienţii stau pe liste de aşteptare aproximativ două luni. Prioritate au urgenţele. Cei care au nevoie urgent de o astfel de intervenţie sunt operaţi în cel mult 12 ore.

Conf. dr. Horațiu Moldovan, şeful Secţiei de Chirurgie Cardiovasculară a Institutului de urgenţa pentru Boli Cardiovasculare „Prof. dr. C.C. Iliescu’, a explicat totul, pentru RomaniaTV.net, despre bolile inimii, despre riscurile şi şansele de supravieţuire în cazul unei intervenţii pe cord deschis, despre problemele din sistemul medical public şi despre disparţia chirugiei cardiace în viitorul apropiat.

Care este cea mai des întâlnită afecţiune cardiacă?

Cea mai frecventă afecţiune este boala coronarială. Operaţia de bypass coronarian este cea mai frecventă intervenţie chirurgicală care se practică în lume şi-n România.

Cum îţi dai seama că ai probleme de inimă? Care sunt primele simptome?

Depinde despre ce categorie vorbim pentru că simtomele sunt variate. La bolile coronariene apare durerea în piept, aşa numita angina pectorală, care produce suferinţe foarte mari până la infarctul acut de miocard. Alte simptome se încadrează în conceptul sindromului de insuficienţă cardiacă: oboseala, lipsa de aer în timpul efortului. În formele severe, pacienţii nu se pot odihni noaptea sau simt că nu au aer chiar dacă nu fac efort.

Ce se întâmplă cu un pacient care are nevoie de intervenţie pe cord?

În primul rand pacientul trebuie evaluat din punct de vedere cardiologic. Etapa de diagnostic este prima etapa. Este rolul medicului cardiolog de a stabili diagnosticul pentru că el este cel care alege soluţia terapeutică optimă. Când un pacient are probleme cardiace se poate merge pe tratamentul cu pastile, se poate face cardiologie intervenţionala sau se decide chirurgia cardiacă.

Pentru a afla cât este de gravă boala, arterele inimii sunt vizualizate printr-o coronarografie. Se pătrunde cu un cateter până în aceste artere, se injectează o substanţă în ele, se filmează în radiaţie X şi se inventariază leziunile. Ele pot fi desfundate, dilatate si se pot implanta stenturi (dispozitive medicale mici care se introduc prin arterele periferice femurale de la picioare sau de la mâini până în coronare unde se dilată şi rezolvă leziunile fără a face o intervenţie chirurgicala. Aceasta este o modalitate foarte răspândita şi de foarte mare succes.

Ultima soluţie terapeutică reprezintă chirurgia cardiacă. Este cea mai invazivă metodă. Pacientul trebuie adormit în anestezie generală, este deschis toracele şi inima este oprită în jur de o ora-două.

Momentul critic nu este repornirea inimii asa cum se crede. Inima are un automatism propriu. Problema este s-o opreşti. Pentru a putea face asta i se injectează în arterele ei un medicament, o substanţă, care o opreşte ca să poţi lucra pe ea. Simpla realimentare cu sânge a vaselor inimii o pune în condiţia de a porni spontan. Punctul delicat al unei operaţii nu este pornirea, cât punerea ei în sarcină. Inimii îi ia zeci de minute să se readapteze.

Care sunt riscurile acestor intervenţii?

Riscul global al intervenţiilor chirurgicale cardiace programate, cu pacientul pregătit, este de 2%. Acesta este riscul de a pierde pacientul. Şansele de reuşită sunt astfel de 98%. Dacă vorbim despre operaţiile de urgenţă unde este vorba de intervenţii complexe această rată de succes poate scădea până la 85%.

Care sunt factorii care joacă un rol important în declanşarea bolilor de inimă?

Există mai multe categorii de boli cardiace. Bolile de inimă sunt de trei categorii. În primul rând sunt bolile înnăscute, așa numitele boli congenitale care se operează şi se tratează la copii, dar care uneori persistă şi sunt depistate mai târziu. Aceste boli au cauze genetice.

O a două categorie de boli cardiace sunt bolile dobândite, care se împart în doua. Mai întâi este vorba de bolile provocate de anumiţi agenţi, cum ar fi infecţiile. Cea mai frecventă infecţie este infecţia reumatică, aşa numitul reumatism articular acut sau febra reumatică. Termenul se confundă mult cu reumatismul degenerativ al bătrânilor, dar nu are nicio legătură pentru că este vorba de o infecţie care se produce la copii cu o bacterie care produce febra şi afectează articulaţiile. Această boală se vindecă cu penicilina, dar în urma ei rămân niste leziuni valvulare ale inimii care evoluează în zeci de ani.

În ultima categorie sunt cei cu leziuni degenerative, consecinţa aterosclerozei care ţine de factori determinaţi genetic şi de condiţiile de viata. Aici este vorba de fumat, sedentarism, tipul de personalitate.

Principalii factori de risc: tensiunea arterială crescută (hipertensiune), nivelul ridicat de colesterol din sânge, diabetul zaharat, obezitatea, fumatul, sedentarismul, ereditatea şi vârsta.

Putem preveni problemele cardiace?

Sigur că da. Bolile reumatice ale inimii sunt pe cale de dispariţie prin prevenţia reumatismului articular acut care este o infecţie ce ţine de mediile sociale defavorizate economice, primitive din zonele de sărăcie. Putem preveni bolile degenerative, bolile secolului XX- XXI prin modificarea modului de viaţă, prin controlul diabetului, controlul factorilor de risc, hipertensiune arterială, renunţarea la fumat. Programele de prevenţie şi-au dovedit eficienţa în ultimii 40 de ani.

Unde credeţi că putem ajunge în viitor cu medicina?

În viitor, chirurgia cardiacă va disparea cu totul, curând. Deşi este o specialitate de top şi cea mai nouă, este prima care va dispare pentru că medicina evoluează foarte mult. Chiar dacă astăzi par foarte eficiente si spectaculoase aceste intervenţii, totuşi ele reprezintă culmea primitivismului ştiinţific. Nu văd ce poate fi mai primitiv decât să adormi un om ca să-l tratezi, să-i desfaci pieptul cu fierăstrăul, să circuli sângele prin organism cu o pompă cu role şi să-i coşi arterele cu aţă şi ac, sigur sub microscop. Nu asta e calea medicinei. Specialitatea noastra va fi înghiţită de cardiologia intervenţională.

Oamenii nu-şi vor mai pune bypass-uri pentru că se vor pune numai stenturi pe care le vor introduce prin catetere din ce în ce mai fine, în condiţii din ce în ce mai confortabile. Pacienţilor li se vor pune aceste stenturi şi vor pleca apoi acasă imediat.

Nici macăr cardiologii intervenţionali nu pot sta liniştiţi pentru că în viitor nici stenturi nu se vor mai pune. Este primitiv să le bagi arcuri de pix în coronare. Un stent arată ca un arc de pix. Succesul aparţine fără doar şi poate colegilor internişti care tratează cu pastile. Va veni vremea când bolnavul, care are leziuni coronariene şi care astăzi suferă maximul de chirurgie de bypass coronanian, va primi o pastilă care va dizolva plăcile de aterom şi el va deveni sănătos.