Anchete / Reportaj — 14 aprilie 2015
Castelul Bánffy , considerat “Versailles-ul Transilvaniei”

Considerat cândva Versailles-ul Transilvaniei, castelul Bánffy de la Bontida este unul dintre cele mai frumoase ansambluri de cladiri istorice din Bazinul Carpatin. Desi probabil a existat o resedinta nobiliara în secolele XIV-lea si XV-lea, documentele scrise dateaza doar din secolul XVI.

Potrivit unui raport militar din 1680, au existat fortificatii ce înconjurau conacul, fiind alcatuite din cladirile renascentiste si bastioanele de colt. Dénes Bánffy (1638–1674), comite de Dabâca si Cluj, consilierul principelui Mihály Apafi I. a avut capacitatea de a construi un asemenea castel renascentist impunator. Dénes Bánffy II. a mostenit proprietatea în 1735, la vârsta de 12 ani. Si-a petrecut tineretea la Viena, având importante functii în curtea împaratesei Maria Tereza. În 1747 el a început reconstructia în stil baroc a castelului. Prima faza a constructiilor (1745– 1751) s-a concentrat asupra curtii de onoare din fata cladirii portii. Noile cladiri au fost compuse din manej, grajd, remiza, locuintele servitorilor – inspirate din arhitectura baroca vieneza. József Bánffy a ordonat demolarea cladirii portii în jurul anilor 1820, întredeschizând curtea baroca cu cea renascentista. Din materialul de constructii, obtinut din turnul portii, s-a construit moara pe apa de lânga castel.

Parcul a fost si el transformat. József Bánffy a creat în locul parcului frantuzesc unul romantic, continând toate elementele corespunzatoare unui parc englezesc. În toamna anului 1944, trupele germane în retragere au incendiat si au jefuit castelul, nimicind mobilierul, biblioteca, vestita galerie de portrete, doar câteva fotografii de epoca pastreaza imaginea interioarelor luxuriante.

Pe vremea comunistilor, ansamblul de cladiri a fost utilizat ca scoala de soferi, C.A.P. si spital pentru copii. In 1963, castelul Banffy a fost folosit ca decor pentru filmarile la “Padurea spanzuratilor”, in regia lui Liviu Ciulei. Cum era nevoie de un foc, scenografii au aprins una dintre cladiri, cu toate ca incidentul ocupa doar cateva minute de film, iar distrugerile provocate au fost masive.

Starea sa precara a fost recunoscuta oficial, fiind inclusa în anul 2000 de World Monuments Watch pe Lista celor 100 Cele Mai Periclitate Situri din Lume. Valoarea arhitecturala si istorica, precum si starea de degradare a castelului sunt factorii determinatori privind restaurarea si exploatarea sa – o sarcina complexa, care va avea succes doar cu o strategie pe termen lung si cu colaborare internationala.

Lucrarile de restaurare au fost lansate în 1999, în urma acordului cultural semnat între Ministerul Culturii din România si Ministerul Patrimoniului Cultural din Ungaria. Restaurarea de înalta calitate si protectia pe termen lung sunt asigurate de Transilvania Trust si partenerii sai, prin organizarea Centrului de specializare în reabilitarea patrimoniului construit. Ansamblul va cuprinde si unitati comerciale, cum ar fi restaurant, magazin de suveniruri, cafenea, precum si un centru de conferinte. Castelul este compus din: cladirea principala, cladirea Miklós, cladirea fostei bucatarii, grajdul, cladirea portii si moara. Ritmul restaurarii si refunctionalizarii depinde de finantarile obtinute.

Asezata pe malul drept al Somesului Mic, comuna clujeana Bontida se afla in Nord-Vestul Podisului Transilvaniei, aproape de zona de contact dintre Campia Transilvaniei si Podisul Somesan, la 30 de km de Cluj si 17 km de Municipiul Gherla.

Numele comunei ar insemna in limba maghiara “Podul lui Boncz”, un locuitor al vechii asezari, Benko Boncz, care, potrivit legendei, a construit un pod peste raul Somesul Mic, pentru a stabili legatura cu armata lui Tuhutum, aflata pe malul drept al raului. Podul a ramas in traditia locala drept Podul lui Boncz (in maghiara Boncz-Hid), de unde vine si denumirea romaneasca de Bontida.

Comuna se intinde pe o suprafata de 8.083 ha si are peste 5.000 de locuitori raspanditi in patru sate: Bontida, Rascruci, Coasta si Tauseni.

Relieful este deluros, iar zona este strabatuta de raurile Somesul Mic, Valea Borsa, Valea Gadalinului si Valea Sicului.

Related Articles

Share

About Author

(0) Readers Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *