Lacul Roșu, supranumit și Lacul Ucigaș

0

Lacul Rosu este un lac de baraj natural situat la o altitudine de 983 metri, care s-a format in anul 1837. Datorita precipitatiilor atmosferice abundente, mari suprafete de teren de pe coasta nord-vestica a muntelui Ghilcos s-au prabusit, alunecand pe stratul de argila, a inchis Valea Verescheului, unde au confluenta mai multe parauri cu debit foarte mare. Oglinda apei este strapunsa de trunchiurile de brazi, care sunt ramasitele padurii inundate de lac.

Forma lacului seamana cu litera L si are doua braturi: bratul din Valea Oii avand lungimea de 900 m si bratul din Valea Suhardului 438 m. Viata lacurilor din pacate este relativ scurta, in aceasta privinta nici Lacul Rosu nu este o exceptie în disparitia lacului, un rol important are colmatarea bazinului lacului cu aluviuni. Cu ocazia ploilor torentiale, mari cantitati de aluviuni ajung in lac. Lacul este alimentat de 4 paraie mari: Verescheul, Licosul, Suhardul si Valea Oii precum si alte 12 cursuri de apa.

Denumirea lacului atat in limba romana cat si in cea maghiara, provine ori de la muntele Ghilcos (Ucigasul) ori de la paraul Rosu (Verescheu). Astfel in anul 1864 apare sub denumirea Lacul Pietrei Rosii, pentru ca mai tarziu sa fie denumit Lacul Ucigas precum si Taul Ghilcos. Din 1936 este denumit oficial Lacul Rosu. Vechea denumire ungureasca pentru lac a fost Veres-to (Lacul Rosu), sub forma Gyilkos-to (Lacul Ghilcos) apare prima data in descrierea lui Orban Balazs.

Dimensiunile initiale ale lacului nu sunt cunoscute, datorita faptului ca unele parti din mal erau inaccesibile. Dimensiunile lacului dupa masuratorile lui Csiki Kâroly (1987) sunt urmatoarele: perimetrul 2830 m, aria 114676 m 2 , volumul apei acumulate: 587503 m3, adâncimea maxima la extremitatea din aval: 9,7 m. Pârâurile ce alimenteaza lacul, aduc 1-1,5 m 3 apa pe secunda în lac. Denumirea muntelui Ghilcos apare de prima data în 1773 ca teren al contelui Lazar, deci este mult mai veche decât toponimul de Lacul Ghilcos.

In 1910 a inceput construirea drumului din Gheorgheni pâna la Lacul Rosu, realizat pâna in locul numit „Gâtul Iadului“, si numai in 1937 s-a terminat drumul care leaga Transilvania de Moldova.

Imprejurimile lacului au o fauna si o flora foarte bogata, predomina padurile de conifere in amestec cu alunul, salcia de munte, pe versantii din preajma cresc bradul alb, paltinul si plopul de munte iar dintre animale vietuiesc rasul, capra neagra ,lupi, cerbi mistreti.

Prima legenda spune ca traia in Lazarea o fata de o frumusete rar intalnita, care se numea Estera. S-a dus la targ, la Gheorgheni si acolo a intalnit un flacau voinic care se lua la tranta si cu ursul. Cum s-au vazut, s-au si indragostit. Flacaul a rugat fata sa-i fie mireasa. Dar cununia nu s-a putut face, deoarece flacaul a fost luat in armata. Fata il tot astepta, pe-nserate se ducea cu ulciorul la izvor, statea ore in sir, in nadejdea ca se va intoarce alesul inimii sale. Era intr-o duminica, dupa-amiaza, cand trecand pe acolo, a fost vazuta de un talhar, care repezindu-se la ea a ridic-o in sa, zburand ca vantul spre Suhardul Mic, intre stancile cu o mie de fete , unde locuia. I-a promis fetei si aur si argint numai sa-l indrageasca, dar fetei nu-i trebuia nimic. Talharul isi pierdu rabdarea si voia sa o ia in casatorie cu sila. Estera a strigat catre munti, implorandu-le ajutor. Stancile cuprinse de strigatele indurate au raspuns cu tunete. S-a pornit o ploaie torentiala maturand tot ce intalnea in cale. Acolo au ramas, sub faramaturile stancilor fata si talharul. Apoi s-au adunat acolo apele muntilor, formand Lacu Rosu (Ucigasul).

A doua legenda spune ca pe pajistea dintre versantii muntilor a fost stana Ciobanii. Acestia, vazand apropierea furtunii, au incercat sa se refugieze, dar muntele ucigas, darmandu-se, i-a ingropat impreuna cu oile.

Accesul spre zona Lacul Rosu se poate face dinspre orasul Gheorgheni, localitate care este situata pe calea ferata Brasov-Deda si pe DN 12. Din Gheorgheni, se desfasoara pe o distanta de 26 km drumul national 12/C ce leaga orasul de statiunea Lacu Rosu. Dinspre Moldova, plecand din Piatra Neamt (prin Bicaz) dupa parcurgerea a 57 km, tot pe drumul national 12/C putem ajunge la statiune.
Pe cale ferata, dinspre Moldova, putem circula pâna in orasul Bicaz, dupa care accesul spre Lacu Rosu este posibil cu autobuzul. Pe ruta Gheorgheni Piatra-Neamt circula zilnic de doua ori autobuze. Zona este accesibila si din comuna Sindominic (22 km) prin Poiana Tarcaului si Trei Fantani, dar nu se recomanda automobilistilor. Dinspre comuna Tulghes, prin Pasul Balaj si satul Telec, de asemenea se poate ajunge la Lacul Rosu, dar drumul este recomandat numai biciclistilor si iubitorilor de drumetie.

Surse:infoghidromania.com; romanianmonasteries.org;

 

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.