Câmpul de agricultură ecologică de la Fundulea, un pariu câștigat de Ion Toncea!

0

Cotidianul „Cronica Română” prezintă un nou interviu cu dr. ing. Ion Toncea, șeful Centrului de Cercetare, Inovare și Transfer Tehnologic pentru Agricultură Ecologică – INCDA Fundulea, personalitate care deține și funcția de președinte al Asociației Române pentru Agricultură Durabilă. Ion Toncea, un profesionist în domeniul agriculturii ecologice,ne-a invitat și prezentat câmpul de agricultură ecologică de la Fundulea. La sfârșitul acestei vizite nu pot concluziona decât că am primit, din partea lui Ion Toncea, o nouă lecție de…agricultură ecologică.

Domnule Ion Toncea am răspuns cu multă plăcere invitației dumneavoastră de a vizita câmpul de cercetare în domeniul agriculturii ecologice de la Fundulea…

Ne aflăm în câmpul de cercetare-dezvoltare al Centrului de Cercetare, Dezvoltare, Inovare și Transfer Tehnologic pentru Agricultură Ecologică din cadrul INCDA Fundulea. Acest câmp are o suprafața totală de 13, 38 hectare din care aproximativ nouă hectare sunt pentru producerea de sămânță în sistem ecologic și diferența este câmp de cercetare.

Să începem acest mic traseu cu o solă de ovăz golaș cultivat în primăvară. Vă rog să rețineți talia acestui tip de ovăz, una scurtă, ca s-o comparați cu talia, aproape dublă, a aceluiași tip de ovăz care a fost, însă, cultivat în toamnă. Asta ne-a determinat pe noi să luăm decizia ca la anul să punem majoritatea culturilor în toamnă, mai ales că acestea au rezistat foarte bine la iernare.

În continuare avem o solă de porumb pentru sămânță de două hectare, iar acest porumb este o populație locală din județul Prahova care se numește Sandalb. Numele său vine de la numele unei femei destoinice, Sanda, care a păstrat populația aceasta de porumb și „alb” de la culoarea ciocălăului, cum se numește el popular. Din păcate, un hectar de porumb a trebuit să îl întoarcem în urma unui atac al ciorilor. După cum știți foarte bine noi în agricultura ecologică nu folosimsubstanțe chimice și tratăm sămânța decât cu substanțe care sunt permise. Probabil, reprezintă o delicatesă pentru ele pentru că, personal, le-am văzut cu câtă poftă le mănâncă! Smulg, practic, porumbul din pământ și-i mănâncă bobul!. În acest an ciorile au devastat suprafețe de porumb și în agricultură convențională chiar și în cazul în care acestea au fost tratate cu substanțe chimice. Cultivăm, de asemenea, un hectar de floarea soarelui, tot așa dintr-o populație locală. În agricultura ecologică unul dintre principii este reducerea dependenței producătorului agricol de producătorul de sămânță. Cineva m-a întrebat: ce vei face tu când producătorul agricol o să tot înmulțească din soiul tău? Răspunsul este foarte simplu: peste patru ani voi scoate un alt soi cu alte însușiri, cu alte caracteristici, mai valoroase decât soiul precedent. Și în acest condiții, ca și producător de sămânță ecologică, voi supraviețui! În general orice creație genetică se erodează în timp și ca atare îi scad parametrii inițiali.

Văd aici o cultură, necunoscută mie. Despre ce este vorba?

Este o cultură nouă și anume camelina, soiul Camelia, creat în cadrul centrului de agricultură ecologică Fundulea, o cultură semănată în toamnă. Este vorba de o realizare notabilă în domeniul ameliorării, o cultură care, deși nu este formidabilă, ne mulțumește pentru faptul că am găsit încă o cultură de primăvară care a putut fi adaptată la condițiile de toamnă-iarnă. Vorbim, însă, de o cultură care este de perspectivă, pentru că din uleiul pe care îl obținem din această specie s-a obținut bio-kerosen care poate înlocui kerosenul. Nu știu dacă va putea fi o soluție la nivel mare, de viitor, însă din punct de vedere științific vorbim de o realizare fantastică. Spre exemplu, cu acest bio-kerosen s-a alimentat unul din motoarele unui avion care a efectuat un zbor transatlantic. De altfel, în lume numai din uleiul de camelină se poate obține acest bio-kerosen, deoarece acestt ulei nu îngheață la temperaturi scăzute. Noi promovăm camelina și ca alternativă la rapiță. După cum se știe nu în fiecare an rapița se bucură de condiții favorabile de mediu în perioada de semănat și în consecință camelina poate reprezenta o soluție viabilă. Avem sămânță de camelină de o calitate superioară însă noi nu o vindem ca prebază, deși am putea, și o vindem, astfel, ca bază.

Grâul arată foarte bine.Despre ce soiuri vorbim și cum se comportă acestea?

În continuare avem o suprafață de două hectare de grâu din care aproximativ 7.000 de metri pătrați sunt cultivați cu soiul Miranda, creația INCDA Fundulea. Eu sunt destul de mulțumit de cum se prezintă în sistem ecologic pentru că este destul de curat. De altfel toate culturile semănate în rânduri apropiate țin terenul curat de buruieni și acest lucru ne mulțumește, cu excepția pălămidei care, din păcate, nu poate fi controlată.

Vedeți aici o altă specie de grâu, Spelta, cu bobul îmbrăcat, grâu care este foarte căutat pe piața internațională inclusiv la noi în țară. Este adevărat că mulți sunt sceptici în privința culturii de Spelta pentru că în urmă cu trei ani piața de Spelta s-a prăbușit. Și, în consecință, toți au fost nevoiți să o vândă ca și cultură convențională. Noi am cultivat în acest an Spelta pe 3500 de metri pătrați pentru că se cere această sămânță.

În continuare avem un alt soi de grâu care se numește Glossa și este cel mai performant soi creat la Fundulea care în momentul de față ocupă la nivel național aproximativ 33% din suprafața cultivată cu grâu. Este o cultură foarte bună și competitivă, inclusiv ca și indici de calitate.

Avem un hectar de soia și puteți vedea faptul că în câteva zile va acoperii întreaga suprafață de teren și nu vom mai avea nicio problemă cu buruienile, deși cultura nu este foarte curată! În privința combaterii buruienilor pot să vă spun că fiecare specie de pe pământul acesta are rolul său în natură și în consecință nu ne propunem să extirpăm o specie sau alta din simplul motiv că nu se poate realiza acest lucru. Natura are atâtea instrumente de a riposta chiar și în cazul Glifosatului, un erbicid cu acțiune totală căruia, teoretic, nu îi rezista nici-o buruiană dar practic s-au găsit unele buruieni rezistente la acest erbicid.

Am ajuns la zona cultivată cu coriandru, pentru sămânță, unde avem tot un hectar. Din păcate, plantele au o talie mică, situație cauzată de condițiile de mediu din această primăvară. Ne-a ținut mult pe loc temperatura scăzută și cantitatea excesivă de precipitații din primăvara acestui an. Sperăm, totuși, că vom face o cantitate semnificativă de sămânță pentru a le da fermierilor aceeași marfă de foarte bună calitate ca în fiecare an.

Este suficientă cantitatea de sămânță produsă în acest câmp pentru a răspunde cerințelor fermierilor din agricultura ecologică?

Producem o cantitate de sămânță suficientă pentru a o vinde altor fermieri producători de sămânță care o multiplică mai departe pe suprafețele pe care le dețin.Activitatea în acest câmp a fost începută în urmă cu patru ani urmare a câștigării unui proiect finanțat de Ministerul Agriculturii prin programul ADER, iar acest proiect se referea la producerea de sămânță în sistem ecologic. Toată lumea ne întreba ce diferență poate fi între producerea de sămânță în sistem ecologic și cel convențional. Sunt diferențe mari care încep de la tehnologia de cultură, de la particularitățile fiecărei specii. De aceea, pe noi ne preocupăm aceste diferențe care înseamnă, până la urmă, probleme cu care ne confruntăm.

Văd o perdea forestieră destul de interesantă. Cât de utilă este aceasta?

Este, într-adevăr, o perdeaua forestieră, eu îi spun, de altfel, perdea agro-forestieră sau perdea de protecție cum îi mai spun alții, pe care am înființat-o în 1995. Este o cultură realizată tot în sistem de cercetare pentru că am vrut să vedem care este competiția între speciile forestiere. Este, pot să spun, realizarea care ar trebui să domine Câmpia Română și Bărăganul în contextul acesta ar schimbărilor climatice. Perderele forestiere pot stăvili valul de căldură, de arșiță și, de asemenea, chiar acest fenomen de deșertificare.

Când am înființat acest câmp, am respectatuna dintre cerințele agriculturii ecologice este acela de a avea în câmp o mini-rezervație naturală. Și eu cum nu aveam aceste minirezervații naturale, am decis să le creez. Și în consecință cu ajutorul tehnicienilor și laboranților mei am realizat această perdea forestieră! Și uitați cum arată după 20 de ani! Stejarul acela din mijloc are nu mai puțin de 140 de ani! Este unul dintre cele mai vechi exemplare care au supraviețuit pe terenul acesta!

Vreau să-mi spuneți câteva cuvinte despre câmpul experimental…

Câmpul experimental se întinde pe o suprafață de 4,58 hectare, dintre care 5.800 de metri pătrați sunt ocupați de perdeaua agroforestieră.În privința celor patru hectare vorbim de două sole. În prima solă studiem comportarea diferitelor genotipuri de la speciile de bază din această zonă. Spre exemplu, studiem 18 genotipuri de soia 20 de porumb, 18 de floarea-soarelui, 43 de grâu, 18 de orz, 10 de camelină etc., majoritatea create la INCDA Fundulea. Suprafața unei parcele experimentale este de 12 metri pătrați–având lungimea de opt metri și o lățime de un metru și jumătate. Estimativ, numărul parcelolor depășește 200. Avem 168 de genotipuri – populații, soiuri și hibrizi pe care îi studiem în cadrul Centrului, precum și alte alți factori tehnologici, precum fertilizarea, lucrările solului, rotația etc.

O altă solă este cea denumită de noi Sistem agroecologic, tip minifermă ecologică, pe o suprafață de trei hectare, pe care am gândit-o în momentul înființării în urmă cu 20 de ani așa cum v-am spus drept o minifermă ecologică care să poată fi multiplicată în propriul spațiu de orice fermier..

Vă spuneam la început că unul dintre elementele cheie ale agriculturii ecologice este reprezentată de rotația culturilor. Și aici am respectat acest lucru, în sensul că fiecare parcelă este ocupată de specii care intră într-o anumită clasă. Avem aici plante tehnice, floarea soarelui, in, camelina, plante medicinale și aromatice, cerealele, păioasele de toamnă și anume grâul și orzul, dar și leguminoasele, soia, lupinul, mazărea și lintea și nu în ultimul rând cereale de primăvară, un aliniament în care intră porumbul, meiul, grâul și ovăzul. Și toate aceste culturi se rotesc.

Ne puteți vorbi și de dezamăgiri, domnule Toncea?

Sunt, evident, și dezamăgiri, dar aici vorbesc de necunoscute. Nu le-aș cataloga ca dezamăgiri pentru că aceste lucruri reprezintă, până la urmă, viitoarele subiecte de cecetare. În niciun domeniu, nici în agricultura mare, de altfel, lucrurile nu merg întotdeauna în direcția dorită de noi. Natura este foarte greu de cunoscut. De aceea, în toate studiile nostre ne dorim să identificăm niște aspecte interesante care pot fi valorificate în producția agricolă.

Am ajuns la cultura de in și aici vă pot spune că studiem nouă genotipuri de in. Pe șapte le folosim pentru sămânță și ulei și două pentru fibră. Tot în ideea de a vedea care este cel mai bun și mai competitiv inclusiv în competiția, dacă pot spune așa, cu buruienile.Dacă vă uitați în această cultură nu există deloc mohor, pe când celelalte culturi sunt pline de mohor. În sola sistem avem o rotație de opt ani. De asemenea, avem culturi anuale dar și lucernă. Cu lucerna stăm pe teren aproximativ patru ani, după care venim cu aceste culturi anuale. Este sistemul care ne-a sigurat stabilitatea și sustenabilitatea fertilității solului și de aceea îl și recomandăm colegilor din producție.Lucerna este una dintre plantele care aprovizionează foarte bine cu substanțe nutritive solul. Este adevărat că a scăzut numărul de animale din exploatațiile mari dar trebuie să știți că în gospodăriile populației sunt încă multe animale.

Am ajuns la cultura de linte. Avem aici șase soiuri cu rezultate interesante. Avem o linte de toamnă, iar în stângă linte de primăvară, iar diferența se vede la orz. Orzul, după lintea de toamnă, este mai înalt cu aproximativ 15 centimetri, densitatea spicelor este mai mare cu 30%. Mă aștept ca și masa a 1000 de boabe să fie semnificativ mai mare, lucru care va fi văzut, sunt convins, la recoltare. Același lucru se poate vedea și la grâul cultivat după mazăre. Mazărea de toamnă este aproape coaptă, pe când mazărea de primăvară este încă verde.

În sfârșit, avem un triticale de primăvară care nu prea mă mulțumește dar pe care am vrut să-l văd cum se comportă. În continuare avem ovăzul care arată foarte bine. Avem, de asemenea, grâu de primăvară pentru că trebuie să avem soluții în cazul unei nenorociri în perioada de toamna-iarnă. Și atunci ce poți să faci? Am decis în consecință să testăm și un grâu de primăvară din SUA. Un coleg din SUA a venit la mine, trimis de un alt prieten al meu din Ardeal, în căutarea unei populații locale de grâu care este înregistrată în banca de gene a SUA, dar care în România nu era înregistrată. În câmp la mine a găsit însă grâul Spelta, grâul monoccocum, diccocum, și urmare a faptului că i-a plăcut cum a decurs întâlnirea de la Fundulea, mi-a trimis un soi de grâu diccocum și un soi de orz cu bobul golaș, orz care le-a plăcut atât de mult la iepuri că pur și simplu mi l-au mâncat pe tot. Nu i-a venit să creadă când i-am spus de acest lucru, dar ca și glumă, mi-a spus că poate îmi trimite niște coioți să rezolve această problemă!

Un câmp de agricultură ecologică care merită toată admirația…

Vă mulțumesc. Câmpul agricultură ecologică este orientat către producție și are în vedere nevoile fermierilor, chiar din Asociația Română pentru Agricultură Durabilă, nevoi pe care eu le desprind în urma discuțiilor pe care le am cu ei cu diferite ocazii sau prin mesajele pe care le primesc de la ei telefonic sau prin mail.

Un interviu realizat de Iulian Badea

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.