Lacul fără fund, locul care atrage ca un magnet turiștii
Cel mai vestit lac din complexul Ocna Sibiului, „Lacul fără fund”, este o destinaţie atractivă pentru foarte multi turişti, datorită misterului adâncimii sale şi legendelor pe marginea fostei saline Francisc Gube.
În plus, efectele terapeutice ale apei sărate şi ale nămolului din zonă atrag o mulţime de seniori care au la dispoziţie şi restaurante pentru a servi masa zilnic şi cazare la preţ rezonabil.
Cei care vor să ajungă acolo cu maşina pot urmări indicatoarele de Ocna Sibiului, începând de la ieşirea înspre Aeroportul Sibiu. Se poate ajunge şi cu trenul la „Lacul fără fund”, cel mai indicat fiind personalul Sibiu-Mediaş, până la halta Ocna Sibiului. Localnicii spun că lacul nu ar avea fund, tocmai datorită adâncimii foarte mari, estimată de cercetători la vreo 34 de metri, şi a salinităţii ridicate care împiedică explorarea sa completă. Se spune chiar că au existat scafandri care s-ar fi aventurat în apele sărate ale ocnei şi care nu ar mai fi ieşit de acolo vreodată.
Salinitatea creşte odată cu adâncimea, ajungând de la 9 grame pe litru, la suprafaţă, până la 320 de grame pe litru, la adâncimea de cinci metri. Turiştii doritori să facă o baie relaxantă în apele sărate ale Ocnei Sibiului au la dispoziţie, însă, lacurile recent renovate, dar şi ştrandurile de la Ocna Sibiului.
Acest lac foarte sărat din staţiunea balneoclimaterică Ocna, aflată în apropierea Sibiului, a mai purtat denumirile „Lacul Lemnelor” şi „Lacul Francisc” şi s-a format în locul Salinei Francisc Grube. Tavanul salinei s-a prăbuşit la sfârsitul secolului al XVIII-lea, moment în care mina de sare a şi fost închisă. „Lacul fără fund” este oval şi are o suprafaţă variabilă între 1.300 şi 1.600 de metri pătraţi.
Fostul lac Francisc are o importanţă deosebită pentru cercetători, datorită regimului chimico-termic, cunoscut sub denumirea de fenomen de „heliotermie”, care se manifestă aici mai puternic decât în oricare lac din complex. Mai exact, repartizarea concentraţiilor de sare pe verticală creşte în profunzime, iar asta influenţează temperatura apei, care păstrează parţial şi iarna căldura emanată de soare vara. Acesta este şi motivul pentru care a fost declarat „rezervaţie naturală”. Mai mult, pentru a se menţine fenomenul de heliotermie este necesar ca stratul de la suprafaţă să nu fie tulburat.
Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate) și se întinde pe o suprafață de 0,20 hectare.
Aria naturală cunoscută și sub denumiriile de „Lacul Francisc” (după numele fostei ocne de sare) sau „Lacul Lemnelor”, are o suprafață de 0,20 ha, și reprezintă un lac cu o adâncime de 34 m, format pe locul fostei saline „Franz – Francisc”, prin prăbușirea tavanului ocnei de sare, în craterul astfel format acumulându-se ulterior apă.
Concentrația sării în apa lacului este de 96 g/L la suprafață, ajungând până la 318 g/L în adâncime, astfel în zilele însorite, datorită concentrației de sare scăzută la suprafață, razele soarelui pătrund în adâncime, încălzind particulele de sare din adâncime și dând naștere la așazisul fenomen fizic de heliotermie, constând în păstrarea căldurii înmagazinate, pentru o perioadă mai multă, față de lacurile cu apă dulce.