Mânăstirea Dervent, un loc binecuvântat de Dumnezeu!
Mânăstirea ortodoxă Dervent este situată în satul Galiţa, la 133 de kilometri de Constanţa. Biserica mânăstirii este construită în stil bizantin, cu trei altare: paraclisul din stânga adăposteşte Crucea făcătoare de minuni şi are hramul „Înălţarea Sfintei Cruci”, iar paraclisul din dreapta este închinat fostului mare mucenic Gheorghe. Biserica principală are hramul „Sfânta Preacuvioasă Parascheva”. Ctitorul bisericii este preotul aromân Mihail Elefterie.
În timpul lui Diocleţian (285-305), în Dobrogea au fost martirizaţi mai mulţi creştini: Evagrius, Benignus, Cristus, Sive, Cresto, Arestus, Sinidia, Rufus, Patricius, Zosim. Toţi aceşti sfinţi au fost consemnaţi în Acta Sanctorum, fără a se menţiona însă locul martirizării lor. Nu departe de Dervent, în cetatea Silistra, au primit mucenicia: Maximus, Quintilianus, Dadas, Iulius, Secondo, Dasius. În această perioadă, pe locul în care azi se află biserica mânăstirii, au fost martirizaţi patru creştini ale căror nume nu ne sunt cunoscute, păstrându-se însă patru cruci de piatră, care s-au dovedit a fi tămăduitoare. Anumiţi cercetători şi istorici considera că ar putea fi vorba de unii dintre martirii amintiţi mai sus.
Tradiţia spune că o biserică a fost distrusă de pecenegi (1036) odată cu cetăţile Capidava şi Dervent. După Războiul de Independenţă (1877-1878), crucile au fost redescoperite de un cioban surdomut care, adormind în apropierea acestora, s-a trezit vindecat. Protos. Atanasie Negarăa ţinut la începutul secolului trecut o evidenţă amănunţită a vindecărilor petrecute la „sfintele cruci nepuse de mână omenească, ci crescute din pământ”. În 1923, PS Ilarie Teodorescu al Tomisului a înfiinţat la Dervent o mânăstire pe terenul donat de familia Andreevici şi Paraschiva Gheorghiu. În 1934, paraclisul care adăpostea sfintele cruci a ars din temelii, icoanele rămânând, însă, neatinse de foc. În 1936, PS Gherontie al Tomisului a pus piatra de temelie a actualei biserici, ridicată după proiectul arhitectului N. Săndulescu şi sfinţită pe 13 septembrie 1942, dată la care părintele Elefterie Mihail a fost numit stareţ al mânăstirii. În 1959, prin Decretul 410, mânăstirea a fost închisă zece ani. Din 1970 a funcţionat ca biserică de mir a satului învecinat, Galiţa, clădirile care au aparţinut mânăstirii fiind folosite de IAS Ostrov până în anul 1990. Pe 2 februarie 1990, părintele Elefterie Mihail a redeschis mânăstirea. În acelaşi an, pe 12 mai, la vârsta de 90 de ani, renumitul duhovnic dobrogean a decedat, fiind înmormântat în partea dreaptă a Sfântului Altar. Mânăstirea este astăzi una dintre cele mai înfloritoare dintre Dunăre şi mare, iar in apropierea sa se află cetatea Vicina, din care a fost adus în 1359 la Curtea de Argeş primul Mitropolit al Ţării Româneşti, Iachint.
In 1990, dupa moartea Staretului Elefterie, mare parte din calugari s-au raspandit pe la alte manastiri, aici ramanand abia vreo doi. Actualul Staret, pr. Andrei Tudor, a gasit in 1991 doar 5 calugari. Pe atunci era numit egumen Ierom. Gheorghe Avram de la Manastirea Cocosu. Acesta a reusit in doi ani sa adune o comunitate de 24 de vietuitori.
Astazi, crestinii vin in pelerinaj la Manastirea Dervent si se roaga la Icoana Maicii Domnului, facatoare de minuni. Apoi, se mai roaga la sfintele Cruci. Una dintre ele se afla afara, si se pare ca dateaza din secolul XVII. Se spune ca aici se vindeca animalele bolnave. Daca sunt legate la cruce, dupa o noapte devin sanatoase. Oamenii, dupa cum povestea Protosinghelul Anastasie Negara, sunt asezati in interiorul paraclisului, se inchina sfintei Cruci, le sunt citite rugaciuni, sunt unsi cu untdelemn din candele si apoi trebuie sa doarma langa cruce, iar majoritatea se tamaduiesc.
În Dobrogea şi în ţară este recunoscut ca izvor tămăduitor cel de la Mănăstirea Dervent, despre care tradiţia spune că a apărut la rugăciunea Sfântului Apostol Andrei, care, în drumurile sale s-a oprit în locul din apropierea actualei mânăstiri pentru a transmite cuvântul Evangheliei celor din zonă. După predica sa a bătut cu toiagul în pământ şi a izvorât o apă limpede în care i-a botezat pe cei care au dorit să primească botezul creştin.