Peștera Veterani, un loc magic plin de istorie și legende
Peştera Veterani a fost locuită cu peste 4.000 de ani în urmă. Omul primitiv a folosit-o pentru adăpost, dacii pentru a se închina lui Zamolxis, turcii şi austriecii în scopuri militare, iar astăzi, peştera este folosită de puţinii turişti pentru suvenirurile rare, iar de alţii, pentru a căuta legendarele comori ale Mariei Tereza sau ale ţarului sârb Obrenovici. Interiorul peşterii rămâne însă şi astăzi un izvor de legende, istorii şi trăiri unice.
Pestera a fost folosită ca adăpost de luptă în încăierările dintre armatele turceşti şi austriece, putând adăposti 700 de ostaşi. Ea a fost fortificată de Veterani, de la care îşi ia şi numele, aghiotantul lt. col. Ianovici, comandantul oştirilor austriece din Caransebeş. Gura peşterii se putea închide cu o stâncă. Lupte crâncene între trupele turceşti şi austriece au avut loc în anul 1692 şi apoi în 1788. Accesul in pestera se face numai de pe Dunare.
În centrul peşterii atrage atenţia un bloc de piatră, dreptunghiular, iar la baza acestuia urmele căutătorilor de comori. Săpături adânci ce au scos la iveală o mulţime de oase provenind de la păsări. „Omul primitiv folosea peştera şi pe post de sanctuar, aici efectuând ritualuri. Se aduceau ofrande zeilor. Chiar şi dacii veneau aici şi îl venerau pe Zamolxis. Păsările erau sacrificate pe acest altar. Interesant este faptul că, dimineaţa, timp de aproape o jumătate de oră, razele soarelui pătrund prin deschizătura aflată la o înalţime de circa 15 metri şi cad perpendicular pe acest altar. Acesta pare a fi momentul când se sacrificau păsări pentru venerarea zielor”, ne mai spune Felix. În urmă cu 2.000 de ani, după cum mai susţine ghidul nostru, romanii au construit o mică cetate în faţa peşterii, cetate ce a dăinuit mai bine de 1.000 de ani. „Romanii aveau o altă credinţă. Ei nu locuiau în peşteri. De aceea au construit cetatea în faţa peşterii”, ne mai declară Felix.
Romanii, impresionaţi de această istorie străveche, dar şi pentru că grota oferea un foarte bun loc de supraveghere a navigaţiei pe fluviu, au ridicat în interior nişte ziduri, i-au mai făcut câteva întărituri şi au transformat-o într-o mică cetate, pe care au botezat-o „Peth”.
În anul 1.400, imperiul austriac ridică aici o fortăreaţă. În 1692, fortăreaţa este condusă de generalul austriac de origine italiană, FRIEDRICO VETERANI. „La sfârşitul secolului XVII-lea, Imperiul Austriac ridică peste ruinele fortăreţei romane ziduri groase de 2 m şi înalte de 4 m, construind un avanpost militar fortificat. Fortăreaţa austriacă este construită pe trei nivele, un nivel în faţa peşterii la 70 m compus din ziduri laterale groase de 1 m şi înalte de 2,5 m unde erau amenajate o forjă, grajduri pentru cai şi o mică cazarmă; al doilea nivel era reprezentat de intrarea în grotă, foarte bine consolidat cu pereţi groşi din piatră; al treilea nivel al fortăreţei era în interiorul grotei, unde au fost construite mici amenajări, o cămăruţă, un jgheab de piatră, o fântână şi un punct de observare şi apărare. Grota putea adăposti maxim 250 de soldaţi şi era folosită ca refugiu în urma atacurilor turceşti din acea perioadă. Fântâna din centrul grotei a fost construită de prizonierii turci”, ne mai spune Felix Baratky. Acesta mai susţine că, de-a lungul timpului, peştera a fost şi adăpostul haiducilor, în timpul celor două războaie mondiale grota era folosită ca adăpost pentru muniţie şi hrană.
A.F. Marsigli este primul care publica planul fortificatiei si descrierea pesterii sub numele acesteia de „Piscabara”. Primele cercetari asupra pesterii dateaza din 1872. In 1929, A. Kubacka publica planul initial al pesterii asa cum a fost el intocmit de armata austriaca in 1692. Dupa 1962 incep si primele cercetari amanuntite ale pesterii din punct de vedere biospeologic si mai apoi geografic si arheologic.
Pestera este mijlocie, 64 m si este in intregime fosila si are un caracter usor ascendent. Pestera are o galerie scurta de acces, o sala mare (de 28 m latime si 37 m lungime, inalta de pana la 20 m). Sala este luminata direct printr-o fereastra. Exista o galerie vestica ascendenta dezvoltata pe diaclaze, la intrarea careia se afla un zid de fortificatie din piatra, partial distrus. In partea terminala a salii exista amenajata o fantana – „Fantana Turcului”.