Cezar Ioan Corâci: Politica nu trebuie să fie o meserie! Nimeni nu este de neînlocuit!

Domnule Cezar Ioan Corâci, ultimele două săptămâni au fost extrem de tensionate, chiar dramatice. Tragedia din Club Colectiv, care a îndoliat întreaga Românie, demisia Guvernului Ponta, în urma protestelor din Piața Universității, Capitală și multe alte orașe, solicitările de schimbare a unui sistem profund corupt… Cum comentați aceste evenimente?

Este indiscutabil faptul că România trece printr-un moment foarte dificil în acest moment. Asistăm la o evidentă ruptură între actuala clasă politică și necesitățile reale ale societății românești, exprimate în acest moment de miile de tineri care au ocupat Piața Universității. Nu pot să nu-mi aduc aminte evenimentele trăite de mine în urmă cu peste 25 de ani când un număr mare de zile am participat la o demonstrație-maraton. Mai mult, nu pot să nu-mi aduc aminte, de asemenea, de rezultanta acelor evenimente, chiar dacă nu aș consideră că situația este identică. Rezultanta a fost, în 1990, apariția unor structuri ale societății civile, Solidaritatea Universitară, Alianța Civică, ulterior Partidul Alianței Civice care, până la urmă, a condus la furnizarea de către Convenția Democrată a unui candidat prezidențial, profesorul Emil Constantinescu, care a ajuns ulterior și președintele României.

A fost vorba de o înnoire evidentă a clasei politice, fermentul, în mod clar, a fost constituit de manifestațiile de stradă din Piața Universității care au permis nașterea unei opoziții reale în România. Trebuie să admitem că ceea ce lipsea României în timpul regimului comunist erau structurile societății civile. Eram oameni care gândeam la fel dar nu ne cunoșteam!

Eu, personal, consider că evenimentele din 1990 sunt greu de repetat în România anului 2015. Mai mult, mă tem că o reformă reală, nu una mimată, a actualei clase politice este extrem de dificilă, chiar imposibilă, în contextul în care manifestațiile sunt timide…

Eu m-aș lega în primul rând de ultima parte a afirmației dumneavoastră și anume cea legată de timiditatea manifestațiilor. Am învățat, mai ales în ultimii ani, după ce am renunțat la a mai face politică de partid să ascult foarte mult cetățenii României, cetățeni cu interese diverse, în special tinerii pentru că trăiesc între studenți – ca o paranteză vă spun că am și în acest an peste 400 de studenți, un eșantion destul de reprezentativ. Avem, din nefericire, în Facultatea de Automatică patru victime în urma tragediei de la Clubul Colectiv. Haideți să spunem că încerc să înțeleg ce simt și ce gândesc generațiile de tineri, mai ales că mulți dintre cei din generația mea avem copii de aceeași vârstă.

Există similitudini și, în opinia mea, se poate face o paralelă foarte bună cu Italia anului 1993. Îmi aduc aminte foarte bine de acea perioadă pentru că la vremea respectivă Convenția Democrată avea o relație privilegiată cu Italia, în mod special cu creștin-democrația italiană. Alături de viitorul președinte al României , profesorul Emil Constantinescu, am făcut mai multe vizite în această țară, unde am cunoscut foarte bine atât clasa politică, cât și mediul de afaceri italian.

Există două asemănări cu ceea ce se întâmplă în această perioadă în România. În primul rând, intelectualii italieni spuneau că este o societate închistată și gâtuită pentru că orice actor politic italian ar fi fost votat nu s-ar fi schimbat nimic, ca și percepția de astăzi a milioanelor de români, iar în al doilea rând spuneau că în Italia corupția este generalizată.

Nu aș respinge nici mica influența, din acea perioadă, a SUA asupra politicii italiene. Îmi aduc aminte și care a fost finalul, final pe care vă spun de la început că nu îl văd ca o soluție pentru România.

În Italia, în momentul în care scandalul a ajuns la apogeu, procuratura italiană (avându-l în frunte pe Di Pietro ) a ajuns să ancheteze și să pună sub acuzare mai mult de jumătate dintre parlamentarii italieni. S-au desființat toate partidele politice și au fost înființate unele noi. Spre dezamăgirea celor care vor citi acest interviu și v-o spun pentru că știu foarte bine actuala clasă politică, voi menționa că o parte dintre cei care au reorganizat Stânga și Dreapta italiană erau din vechile partide: tehnicieni, profesori universitari etc. Figurile noi apărute în politica italiană erau persoane competente, cinstite și cu o imagine bună, cel puțin la început! Liderii partidelor desființate au dispărut, nemafiind aleși, din peisajul de vârf al politicii, ajutând cel mult la construcția unor partide noi. Nu au mai apărut, însă, niciodată în prim-plan!

Nu putem să nu ne reamintim faptul că Italia, vorbesc de Romano Prodi, a dat un premier al Europei.

Revenind la România cred că ne uităm prea mult la persoane și prea puțin la conținut. Eu am fost obligat în ultimii șapte-opt ani de când am devenit președintele uneia dintre cele mai mari uniuni patronale din românia-UGIR 1903 să îmi însușesc următoarea deviză: Nu ne interesează cine guvernează și cum guvernează pentru România! Pentru că , până la urmă, acesta este interesul primordial al cetățenilor, dar și al mediului de afaceri.

Cred, însă, că persoanele care nu sunt credibile și care nu sunt oneste, în mod clar nu vor duce România înainte și vor încerca să perpetueze actualul sistem. Aici nu încape loc de discuții!

Mulți români cred că doar violența din stradă mai poate schimba cu adevărat ceva în România anului 2015. Poate fi luată în calcul această variantă?

Vreau să vă spun că nu sunt adeptul violenței de stradă și nu cred în soluțiile violente, în general. Dar v-aș da un motiv foarte puternic prin care să vă arăt că violența, chiar dacă poate părea unora necesară, nu poate rezolva problema. Procesul de schimbare al actualei clase politice va dura. Poate un an, poate doi, poate mai mulți. Dacă, însă, violența va exista, aceasta va genera reacții ale Puterii, indiferent cine va fi aceea. După cum știți: violența naște violență! Și un timp, evoluția democrată se va opri. Și noi chiar acest lucru nu vrem să-l oprim. Dacă discutăm de presiunea constantă a străzii lucrurile pot evolua mult mai corect în direcția dorită de români. Eu nu știu dacă România lui Ion Iliescu nu era membră a CSI astăzi dacă nu ar fi existat perioada protestelor din anii 1990 și 1991. Toate realizările României democrate s-au făcut sub presiunea constantă a cetățenilor României, presiune non-violentă.

Asta este singura calea. În momentul în care în stradă sunt zece, douăzeci de mii de oameni, nu este nevoie de violență! Nicio putere nu poate face nimic, nu se poate opune unei asemenea situații! Revenind, însă, la ideea de reformă a clasei politice vă spun că sunt optimist. Eu cred că, înainte de toate, politica nu trebuie să fie și să devină o meserie! Cred că politicienii nu sunt de neînlocuit, ba mai mult cred că politicienii trebuie înlocuiți după un timp! Și aici vorbim, până la urmă, de un motiv managerial și anume de epuizarea soluțiilor pentru România! Actuala clasă politică, așa cum este astăzi, și mă refer aici la lideri, nu la sutele de mii de membri de partid, în care există oameni de valoare și de bună credință. Acești lideri și-au epuizat soluțiile pentru această țară!

Acesta este principalul motiv pentru care ar trebui să plece și abia apoi vin problemele de imagine, dosare, problemele cu DNA! Asanarea morală , inclusiv cea economică a României, trebuie făcută de Justiție, Procuratură etc.

Vom avea un guvern de tehnocrați. Problema nu va fi rezolvată, cât timp administrația va rămâne politizată excesiv, ba mai mult la alegerile de la finele anului viitor românii vor avea de ales între aceiași lideri compromiși, între aceleași partide pline de corupți…

Revenind la temerea dvs. și indiscutabil a multor români legată de faptul că după alegerile din 2016 s-ar putea să regăsim la conducerea României aceleași persoane aș dori să vă spun un lucru. De curând, un prieten la fel de pesimist ca dumneavoastră, mi-a adus aminte de unul dintre bancurile faimoase cu Radio Erevan care spunea : ce trebuie să faci când ai în față o mulțime numeroasă și violentă? Să te pui în fruntea ei! Acesta este riscul pe care trebuie să îl conștientizeze și să îl înțeleagă cei caremanifestează aîn aceste zile în Piața Universității! Acesta este și riscul pe care l-am înfruntat și noi în primii ani de după 1990!

Chiar partide politice noi pot fi acaparate rapid de oameni care sunt specializați în diversiune, manipulare, dar nu și în construcții. Care ar fi antidotul, care ar fi soluția? Antitodul este foarte simplu și vizează promovarea unor oameni cu o carieră profesională dovedită. Și o să spuneți: excludeți tinerii! Dar de ce să-i excludem? De ce nu poți să fii la 30,35 de ani, manager de succes la o companie, să ai o facultate, un master, un doctorat? Sunt numeroase situațiile în care tinerii pregătiți pot fi promovați! De ce nu pot fi învățați, lăsați și încurajați să facă politică acești oameni? Tinerii nu trebuie să fie învățați politică de liderii vechi pentru că rezultatul/eșecul este garantat.

Este evident că acest gen de politicianism a predominat în România, cel puțin în ultimii zece ani, mai ales că România a fost, în ciuda crizei, pe un trend economic pozitiv și de dezvoltare. Acest gen de politicianism a fost nociv pentru că nu a permis idei noi, strategii noi. Nu avem o strategie durabilă de dezvoltare a țării. Cum vreți să avem o producție mai mare de bunuri materiale fără autostrăzi și căi ferate? Păi, dacă producem, spre exemplu, mâine dublu sau triplu, pe unde transportăm și vindem aceste lucruri? Situația este valabilă și în turism și în servicii și în alte domenii de activitate importante!

Toate aceste lucruri nu țin și nu trebuie să țină de Stânga sau de Dreapta, de guvernul Ponta, Boc sau un altul, țin de incapacitatea tuturor guvernelor postdecembriste și a partidelor politice de a elabora și a pune în practică un Plan național de dezvoltare durabilă a României. Și este clar că pentru acest lucru este nevoie de oameni noi!

Eu cred că vom trăi o a doua Revoluție în sensul unor schimbări democratice care au loc pe o lungă perioadă de timp. Sunt convins , de asemenea, că locul românilor este în România, că emigrarea tinerilor nu este o soluție. Mulți emigrează și se reîntorc în țară!

Cei care au mai multe cunoștințe și informații vor dori să schimbe regulile din această țară și vor dori să se bucure de rodul muncii lor, să nu mai fie furați, mințiți, și toți cei care vor continua să facă acest tip de politică vor fi eliminați.

Să nu uităm că pentru a construi ceva este nevoie de timp. Ce soluție politică mai radicală decât faptul că în 24 de ore guvernul Ponta a demisionat, vorbim de o coaliție de guvernare care era extrem de stabilă și care rezistase la orice, inclusiv la punerea sub acuzare a unui premier în funcție!

În momentul în care reacția populară a fost extrem de puternică acest lucru a determinat ceea ce am văzut cu toții! Și vă mai spun un lucru pe care îl simt din experiențele personale. Modul în care gândesc aceștia, în care exprimă în mod coerent anumite idei în Piața Universității, este modul în care gândește o zonă mult mai mare a societății românești decât speră politicienii. Își fac iluzii dacă cred că prin artificii de imagine mai pot păcăli pe cineva. Este momentul unei politici care trebuie făcută de oameni de valoare, este momentul reimplicării elitelor, este momentul în care oamenii trebuie să sacrifice o parte din timp în sprijinul societății. Eu vin din Automatică și aici există cultura sistemelor cu reacție. Într-un sistem în care nu funcționează reacția se întâmplă ce vedeți! Reacția socială a început să funcționeze iar oamenii îi trag la răspundere pe oamenii care i-au ales. Ce este mai normal decât atât într-o societate democrată?

Mă mir cum cetățenii României și „piața” nu îi taxează mai dur pe cei care vin cu idei de genul fără noi nu se poate sau oameni de neînlocuit. Lăsând la o parte comunismul acestei idei pe care l-am auzit zeci de ani în perioada de dinainte de 1989 eu aș pune o întrebare retorică: credeți că, dacă, mâine spre exemplu, profesorul Cezar Ioan Corâci este e în spital și are examen în aceeași zi la Facultatea de Automatică, nu se mai dă examen? Vorbim de un sistem, cel de învățământ, care funcționează. La fel și societatea românească. Nimeni nu este de neînlocuit, deși unii chiar se cred de neînlocuit! Această convingere a celor care fac astăzi politică se vede în atitudinea și sfidarea generală față de cetățeanul care i-a votat. Oamenii care nu iubesc oamenii nu trebuie să facă politică!

Un interviu realizat de Iulian Badea