Cum sărbătoresc japonezii, rușii și americanii Crăciunul

0

Aproape fiecare ţară de pe glob se pregăteşte în această perioadă de marea sărbătoare a Naşterii Domnului. Fiecare popor îşi serbează Crăciunul într-o atmosferă plină de farmec şi voie bună, în funcţie de tradiţiile şi obiceiurile care îl definesc.

EUROPA

Germania a oferit lumii obiceiul de a impodobi bradul de Craciun, care initial era decorat cu panglici colorate, lumanari si diferite dulciuri. Nemtii practica obiceiul de a aprinde cate o lumanare in cele patru duminici dinaintea sfintei nopti care semnifica nasterea Mantuitorului.

Cantece de Craciun cunoscute, precum „O Tannenbaum” se fac auzite in timpul acestei sarbatori ce produce bucurie in sufletele tuturor. Oratoriul inaltator al lui Johann Sebastian Bach incanta multimea venita in bisericile si catedralele germane dupa ascultarea slujbei religioase din seara de ajun.

Targuri de Craciun se deschid peste tot, figurinele din turta dulce, prajiturile, articolele de artizanat si obiectele confectionate din ceramica intesand pietele de Craciun din Dresda, Nurrenberg si Berlin. Pietele gazduiesc si diferite festivitati, actori profesionisti sau amatori care interpreteaza scene cu tematica specifica impanzesc strazile in spectacole atractive, procesiunea magilor fiind la loc de cinste.

Ajunul Crăciunului este cea mai importantă zi de sărbătoare. În ziua de ajun, familia se adună pentru cină şi pentru a merge împreună la biserică.

În Elveţia, Moş Crăciun are întotdeauna sarcina grea de a aduce pomul de Crăciun în casele elveţienilor. Acest obicei se păstrează încă din 1775. O altă tradiţie a elveţienilor este ”Parada ridichilor luminate”, obicei preluat de la mexicani. Copiii ajutaţi de părinţi se înarmează cu ustensile specializate şi scobesc cu mare grijă câte o ridiche mare de lună, alb-violet, pe care apoi o împodobesc cu diferite crestături şi forme. Similar cu dovleacul de Halloween, în ridichea împodobită micuţii elveţieni pun o lumânare şi poartă ridichea ca pe o făclie ori o agaţă ca pe un lampion.

În Anglia, în fiecare dintre cele patru duminici dinainte de naşterea lui Iisus se aprinde o lumânare, aşezată într-o cutie. Au loc procesiuni reprezentându-i pe cei trei magi şi naşterea lui Hristos. În 1814, printul Albert, soţul reginei Victoria, a împodobit un brad la castelul Windsor folosind dulciuri, lumânări şi fructe. Evident, familiile de aristocraţi i-au urmat exemplul, folosind ornamente din ce în ce mai extravagante: păpuşi, mobilă în miniatură, micuţe instrumente muzicale, bijuterii, arme jucărie.

Copiii din Anglia nu îşi primesc cadoul în data de 24 decembrie, ci în 25. Una dintre tradiţii este ca elevii să monteze în şcoli sau în biserici piese despre naşterea Mântuitorului. În vechime se foloseau animale vii pentru redarea atmosferei, însă în prezent se preferă costumele. Un alt obicei vechi este şi acela de a atârna ciorapi de şemineu în aşteptarea cadourilor, vâsc în casă şi crenguţe de brad în jurul casei. Anticii druizi credeau că vâscul posedă puteri magice şi că aduce noroc şi prosperitate, alungând spiritele rele.

În Italia, Crăciunul începe cu opt zile înainte şi este cunoscut sub denumirea de ”Novena”. Copiii merg din casă în casă să recite poezii şi să cânte, însă darurile le primesc de-abia pe 6 ianuarie. Conform tradiţiei, cadourile sunt aduse de o vrăjitoare urâtă, dar bună, numită Befana. Călare pe mătura ei, ea verifică atentă cine a fost cuminte şi cine nu, se strecoară pe hornuri şi lasă cadourile lângă bradul împodobit.

În multe biserici sunt expuse iesle cu pruncul Iisus şi magi în mărime naturală. Un punct de atracţie îl constituie Irozii – un teatru popular cu scene, care, pe lângă Irod, prezintă un moş cu barbă lungă, cu cojocul întors, reprezentând bufonul romanilor, şi o paiaţă cu clopoţei la picioare, care poartă un băţ năzdrăvan, în amintirea saltimbancilor chemaţi cu prilejul unor astfel de manifestări.

Austria incepe pregatirile pentru sarbatorile de iarna de ziua Sfintei Barbara, care da tonul diferitelor festivitati, baluri si concerte, iar de Sf. Nicolae cortegii de actori mascati in monstri si cantareti umplu strazile vieneze. Colindatorii aprind torte si se plimba din casa in casa.

Ajunul Craciunului se petrece insa in familie, ca si ziua de Craciun, mai putin prin restaurante sau alte locuri publice, iar copiii isi deschid darurile puse sub pomul decorat cu ornamente, lumanari si bomboane la sunetul unui clopotel si imediat dupa cina traditionala din care nu lipseste crapul facut la cuptor.

In Viena, in miresme imbietoare, piata din fata Primariei devine un loc neincapator de multimea care admira si cumpara decoratiuni si dulciuri, lumanari, flori multicolore confectionate din sapun, obiecte confectionate din lemn si alte articole de artizanat. Nici piata de Craciun de la Palatul Schonbrunn nu este de ocolit, iar brazii din locurile publice sunt fascinanti.

În Suedia, cea mai importantă zi este Ajunul Crăciunului. O masă specială este pregătită în acest scop – şuncă, peşte şi fasole -, aceasta fiind şi prilejul cu care rudele îşi fac daruri. Mulţi suedezi merg la biserică în dimineaţa zilei de Crăciun.

Crăciunul se numeşte la suedezi Jul şi este urmat de alte sărbători. Moşul are pe aceste meleaguri o înfăţişare diferită: el este reprezentat ca un pitic îmbrăcat în roşu, cu barbă albă, mare amator de orez cu lapte, tradiţionala mâncare suedeză de Crăciun. La începuturi, ornamentele pentru brad erau făcute din lemn vopsit, înfăţişând animale şi feţe de copii. Suedezii descoperă surprizele de Crăciun într-un sac îngropat adânc în zăpadă.

În Islanda, ţara gheţii şi zăpezii, vin treisprezece Moşi Crăciuni. Cu treisprezece zile înainte de Crăciun, primul Moş Crăciun coboară din munţi, ocoleşte fiecare casă şi apoi pune dulciuri în ghetuţele copiilor, în vreme ce aceştia dorm. Dacă au fost cuminţi, copiii primesc dulciuri, mandarine, lozuri în plic, iar dacă au fost răi, sunt recompensaţi cu un cartof. A doua zi, cel de-al doilea Moş vine în oraş şi tot aşa până la 25 decembrie, când primul Moş se întoarce la casa lui din munţi, pe 26 – cel de-al doilea şi tot aşa până pe 6 ianuarie. Ziua de 6 ianuarie este numită şi ”Al treisprezecelea” şi este considerată de islandezi ultima zi de Crăciun, pentru că în această zi ultimul Moş Crăciun se întoarce la casa lui.

În Finlanda, familiile se reunesc pentru a petrece Crăciunul, cea mai importantă sărbătoare a anului. Seara, în jurul orei 17.00, familiile pleacă la biserică pentru slujbe speciale în care se aprind lumânări la mormintele celor dragi. Tot în ajun, exact la ora 12.00, de pe balconul primăriei, un reprezentant al oraşului proclamă ”pacea de Crăciun”. Aceasta înseamnă că de la momentul proclamării păcii şi până la Bobotează, celor care tulbură pacea li se aplică pedepse severe. Acest obicei există de aproape 600 de ani şi este valabil pentru întreaga ţară. Copiii aşteaptă sosirea lui Moş Crăciun, care pune mereu aceeaşi întrebare: ”Sunt cumva copii cuminţi aici?”. Moşul are o desagă plină de cadouri şi în timp ce ”slujitorii” lui îl ajută să le împartă, el le povesteşte celor mici despre călătoria grea pe care o face din Laponia.

Printre mâncărurile servite de Crăciun se numără: şunca sau curcanul, cartofii, morcovul, pateul de ficat, orezul, care conţine o singură migdală. Persoana care mănâncă migdala se va căsători în anul ce urmează. În 25 decembrie se serveşte un fel de peşte care iniţial s-a preparat printr-un proces îndelungat.

Danezii au o modalitate mai puţin întâlnită de a împărţi cadourile: se adună toţi membrii familiei în jurul bradului şi cel mai vârstnic ia un cadou pe care-l dă celui destinat, care ia, la rândul său, un altul şi-l dă persoanei pentru care a fost pregătit şi aşa mai departe.

Aidoma germanilor, danezii aprind cele patru lumanari din saptamanile predecesoare Craciunului, semnificand bucuria, speranta, credinta si pacea. Bradul impodobit cu panglici si lumanari si imbogatit la baza de mult asteptatele cadouri, este inconjurat de membrii familiei prin dans si cantece de colind.

În Grecia, masa de Crăciun are în mijloc o pâine tradiţională iar după ospăţ masa nu se strânge, pentru ca Iisus să aibă cu ce-şi potoli foamea. Moş Crăciunul lor este totuna cu Sf. Vasile, filantropul Asiei Mici. El le împarte cadouri şi dulciuri copiilor. În vechea tradiţie, obiceiul bradului împodobit nu există, fapt pentru care Sf. Vasile lasă cadourile pe masă sau într-un colţ al camerei. Există o tradiţie potrivit căreia stăpâna casei trebuie să-şi imprime forma mâinii pe pâinea pregătită pentru cină, pentru a le arăta copiilor că Iisus a binecuvântat mâncarea.

În Polonia se păstrează obiceiul ca în cinstea stelei de la Betleem masa de Crăciun să înceapă după ce apare pe cer prima stea – ”Gwiazdka” (”mica stea”). Toţi brazii de Crăciun sunt împodobiţi cu îngeraşi, steluţe şi păsări.

In Spania, iesle confectionate din lemn si alte figurine ce intruchipeaza diferite personaje specifice sarbatoriri Nasterii lui Isus, imbodobesc casele spaniolilor, care incep festivitatile de Craciun de ziua Imaculatei Conceptii, respectiv in 8 decembrie.

Ca si in Germania, cortegii de actori profesionisti sau amatori strabat strazile oraselor puternic luminate, interpretand procesiunea celor trei magi. Interesant este faptul ca darurile de Craciun sunt oferite tocmai de catre magi copiilor, obicei care se gaseste si la portughezi.

Seara de Craciun este sarbatorita impreuna cu familia, acasa, la o masa imbelsugata cu friptura de pui, curcan sau miel.

Rusia asteapta oficial Craciunul pe data de 7 ianuarie, desi in ultima vreme sunt tot mai multe familii care sarbatoresc pe stil nou. Case decorate cu ramuri de brad si alte decoratiuni, brazi impodobiti, cadouri aduse de Mos Gerila si Zapezica, nepotica acestuia, tocmai de Anul nou care este inceput cu sampanie, confera o nota aparte in decorul acestei sarbatori internationale.

In Bulgaria, masa din noaptea de Craciun este bogata in preparate de post, de cel putin 12 feluri, pentru fiecare zi a anului. Aceasta include legume fierte, nuci, orez, compot, fructe uscate, fasole. Traditia indeamna pe fiecare sa sparga o nuca. Daca aceasta este buna, se asteapta un an nou bun si bogat, daca este stricata sau goala, atunci anul care vine se anunta gaunos.
Craciunul este considerat cel mai important eveniment, iar un loc special pentru cei dragi care nu mai sunt, este lasat liber la masa de Craciun, iar masa este stransa a doua zi, tocmai din acest motiv, pentru ca acestia sa se infrupte din bucatele ramase.

În Ungaria, Crăciunul (25 decembrie) este cea mai mare sărbătoare. În ajunul Crăciunului, creştinii respectau câteva tradiţii. Era interzisă cererea sau darea de împrumuturi. Nu era bine nici ca femeile să coasă, să ţeasă sau să spele vase, pentru că altfel le păştea o nenorocire. În ajunul Crăciunului rufele spălate şi puse la uscat aduceau boala asupra familiei. Tinerii nu aveau voie să mănânce mâncăruri grase, pentru ca nu cumva viitoarele soţii să le fie furate. Masa festivă de Crăciun era completă doar dacă avea tradiţionala carne de porc prăjită, curcanul copt la cuptor, maioşul şi cozonacul cu nuci. Pomul de Crăciun era împodobit cu fructe, prăjituri, dulciuri şi lumânări.

AMERICA

În SUA, cu cinci săptămâni înainte de Crăciun, în fiecare duminică, americanii aprind câte o lumânare, fiecare reprezentând câte ceva. În seara Crăciunului, toate acestea sunt reaprinse pentru a sărbători Naşterea Domnului. La masă se mănâncă curcan, iar specialitatea Crăciunului este o prăjitură cu fructe confiate.

În America se împodobesc clădirile cu pomi de Crăciun, punctul central al sărbătorii fiind cadoul (achiziţionat de regulă din magazin), adus, aici şi în Canada, de ”Santa Claus”. Tradiţionalul ciorap de Crăciun îşi face apariţia la sfârşitul secolului al XIX-lea, ilustratorul Thomas Nast fiind iniţiatorul lui.

Există 11 oraşe numite Santa Claus în opt state americane – Alaska, Arizona, Georgia, Indiana, Minnesota, Nevada, Oregon şi Utah – şi 50 de locuri cu numele Noel. În Alaska, Moş Crăciun face înainte de a aduce cadourile o vizită secretă de verificare a cuminţeniei copiilor. Aceştia trebuie să îl întâmpine cu tradiţionalul colind ”Gristuusaaq suu’uq” (”Astăzi s-a născut Hristos”).

În Cuba, cea mai importantă perioadă este Ajunul Crăciunului, denumită ”nochebuena” (”Noaptea cea bună”). Masa tradiţională înseamnă pentru cubanezi friptură de porc, fasole neagră servită cu orez şi plante tradiţionale (Yuca) sub formă de piure. Familiile se reunesc şi, într-o groapă săpată în pământ şi plină de cărbuni acoperiţi cu frunze de bananier, frig un porc întreg. Familiile (care în Cuba includ rudele de toate gradele) petrec toată noaptea pe muzică tradiţională.

În Costa Rica, Columbia şi Mexic, darurile sunt aduse de ”Nino Jesus” (”Copilul Iisus”). În Mexic, înainte de Crăciun, se organizează Festivalul sculpturii în ridichi.

În Chile copiii şi adulţii confecţionează sau cumpără mici figurine din lut, pe care le aşază sub brad. Aceste figurine se numesc ”pasebre”. Moş Crăciun (”Viejito Pascuero”) îşi alege şi el câte o figurină de sub fiecare brad.

ASIA

Libanezii plantează boabe de grâu în ghivece, cu o lună înaintea Crăciunului, pe care le pun în seara sfântă sub brad sau alături de montajul de Crăciun, constând în reconstituirea scenei Naşterii Mântuitorului.

Japonezii celebrează Crăciunul cu lanterne, păpuşi şi aranjamente florale şi cu ”Jizo” (”Moş Crăciun”).

Creştinii din India împodobesc bananieri sau pomi de mango. Bisericile sunt umplute de flori roşii (Crăciuniţe) iar cei bogaţi oferă ajutor celor nevoiaşi.

În Filipine, sărbătoarea Crăciunului începe cu nouă zile înainte de 25 decembrie, cu Misa de Gallo. În fiecare zi dintre cele nouă are loc un teatru religios iar colindătorii vestesc Naşterea Domnului cu ”Maligayang Paskob”.

AFRICA

In Congo, ziua de Craciun incepe cu grupuri de colindatori care merg din casa in casa cantand colinde. In trecut, nimeni nu lipsea de la slujba de Craciun, iar fiecare participant celebra Nasterea Domnului aducand darurile sale.

In Africa de Sud, in zilele noastre, dupa slujba de Craciun, in fata fiecarei case se intind mese bogate la care sunt invitate rudele si prietenii apropiati. Mancarurile traditionale de Craciun sunt curcanul, friptura de vita, purcei de lapte, orez galben cu stafide, legume, budinca de prune, biscuiti.

In Ghana, bisericile incep a fi decorate cu patru saptamani inainte de Craciun. In Ajun copiii colinda, iar seara oamenii se duc la biserica cu crengute de palmier si lumanari si se pun in scena piese de teatru cu scena nasterii.

In Liberia, oamenii impodobesc palmierii. Masa de Craciun este rotunda si se asaza afara.

AUSTRALIA

Craciunul australian atrage multi turisti din emisfera Nordica dornici sa afle cum e sa serbezi Nasterea Domnului la peste 30 de grade. Mesele de Craciun se intind pe plaja, iar mancarurile traditionale sunt pudinca de prune, placinta cu carne, friptura de curcan, de porc, jambon. Mos Craciun soseste pe placa de surf sau cu barca salvamarilor.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.