Cezar Ioan Corâci (UGIR-1903), despre provocările economice ale lui 2016

0

Domnule Cezar Ioan Corâci, în calitatea dumneavoasă de președinte al UGIR-1903, dar și de profesor universitar la Facultatea de Automatică a Universității Politehnica București, cum vedeți anul 2016 din punct de vedere al evoluției economice și nu numai?

Este normal ca la începutul unui an, chiar dacă suntem deja în februarie, să ne gândim, în primul rând, la viitor. Însă, nu ne putem gândi la viitor și la ce va urma în România și în zona din care face parte România în acest an și într-un orizont de timp foarte apropiat fără să analizăm ceea ce s-a întâmplat și ceea ce se întâmplă în acest moment în lume. Am văzut nenumărate analize și scenarii pe care presa le-a mediatizat, printre care și cel legat de posibila reîntoarcere a crizei în Europa. Mă refer aici, inclusiv, la scenarii catastrofice.

Cu toate acestea, vă spun că, luând în calcul experiența pe care o am în domeniul macroeconomiei, nu cred în reîntoarcerea crizei economice. Mă refer aici și la scenariile superoptimiste care se referă la un ritm de creștere foarte mare al zonei în care se află România și mă refer aici la UE și SUA. Probabil, însă, că realitatea este, ca întotdeauna, undeva la mijloc. Analizând, însă, ceea ce se întâmplă în acest moment cu economia mondială trebuie remarcat faptul că ne aflăm într-o perioadă post-criză și că marea criză a fost extrem de agresivă și a avut drept cauză reală, acest deficit comercial uriaș la nivel mondial. Diferența între necesitatea țărilor din Est, în special a țărilor din Asia, de a produce pe de o parte și pe de o altă parte capacitatea pieței vestice, inclusiv a SUA, de absorbție a acestei producții. Toate aceste lucruri erau normal să conducă la o reașezare a unor echilibre macroeconomice, ceea ce s-a și întâmplat în realitate.

Fenomenele de acest tip durează de obicei mulți ani. Ele se petrec relativ rar, sunt dramatice, chiar mai dramatice decât războaiele, pentru că zone bogate pot să devină și mai bogate sau, după caz, zone sărace. Sigur că toate țările, în asemenea situații, joacă atuurile pe care le au în reașezarea și crearea unei noi ordini. Dacă vă uitați, aș remarca câteva elemente aparent neimportante , dar care arată tendințe, în mod clar. Cine și-ar fi imaginat, acum patru-cinci ani, în plină criză economică, că dolarul va ajunge să aibă un curs aproape egal cu cel al euro. Chiar dacă, încă, acest curs nu reprezintă fidel realitatea economică mondială, el arată o tendință evidentă. Economia americană este în plină expansiune, în ciuda faptului că un procent de 0,5 sau unu la sută, pare puțin, dar dacă luăm în calcul faptul că PIB-ul american înseamnă sume absolut uriașe, înțelegem această evoluție. Pe de altă parte, vedem economia europeană, într-o oarcecare stagnare, cu un ritm de creștere economică timid, fără să-și regăsească cadența. Toate acestea, dublate de disparități foarte mari între diferitele țări europene.

La rândul său, economia asiatică își încetinește și ea dezvoltarea, în schimb apar alți actori importanți. Apare Iranul, nu mai vorbesc aici de Federația Rusă, a cărei ridicare a embargoului este iminentă și va avea la bază considerente economice. Toate aceste lucruri vor duce la crearea altor echilibre la nivelul economiei mondiale.

Ce rol joacă, domnule Corâci, economia României în acest uriaș joc de șah la nivel mondial? Contăm sau, mai corect, ce putem face să contăm în această ecuație economică mondială?

România, în calitatea sa de membru al Uniunii Europene și de membru al Alianței Nord-Atlantice, are niște obligații, dar în același timp trebuie să aibă și niște priorități. Ar trebui ca în această perioadă, de reașezare a economiilor, în care, de obicei, există și ritmuri de creștere spectaculoase în anumite părți ale lumii, România să transforme dezavantajul decalajelor mari pe care le are față de țările dezvoltate în UE într-un avantaj. Și, mai mult, să încerce să folosească avantajul unei piețe de 20 de milioane de persoane și a unor costuri, în anumite domenii, încă reduse, pentru dezvoltarea economiei.

Nu este ușor de câștigat o asemenea competiție pentru că în aceste momente nu discutăm de concursuri regionale sau locale, în care lucrurile sunt mai ușor de tranșat, ci de veritabile olimpiade. Discutăm, până la urmă, de reluarea unei competiții la nivel mondial în care țările cu creșteri economice mai mici sunt rămase în urmă și, în consecință, sunt obligate să identifice toate pârghiile necesare dezvoltării economice și pentru a ocupa noi piețe, piețe în care competiția este acerbă.

Și, totuși, care sunt riscurile cu care se confruntă economia României? Când depindem de noi și cât de jocurile/interesele marilor puteri mondiale?

Care sunt riscurile? Dacă România nu va ști să folosească acest ritm ascendent a unei părți a economiei mondiale riscul de a rămâne în continuare cu mult în urmă este foarte mare. Pentru că lumea și relațiile economice se vor reașeza. În opinia mea, și aici intervine și formația de inginer automatist, care a studiat o viață efectele, reacțiii etc, ne aflăm în ultima perioadă a unor oscilații majore. Aceste oscilații sunt, până la urmă, ca replicile după un cutremur. Sigur că aceste replici pot genera crize regionale, inclusiv crize regionale în cadrul UE. Cred, însă, că România, cu avantajele sale de stabilitate politică, lăsând la o parte, aici, fermentul unui an electoral, stabilitate macroeconomică și la nivel financiar, are toate șansele să se dezvolte într-un ritm susținut în perioada următoare.

Sigur că o dezvoltare susținută a unei economii necesită resurse, și aici vorbim, în mod indiscutabil, de bani care pot proveni din zona internă, bani bine manageriați, bine folosiți și pe de altă parte investiții majore. Cred că aceste două subiecte sunt legate între ele și spun asta în ciuda faptului că, încă, capitalul autohton românesc nu reprezintă o pondere foarte importantă în România. Oamenii de afaceri români mai au, totuși, niște resurse financiare. Tot ceea ce trebuie să se întâmple este ca actualul Guvern și următoarele, pentru că discutăm de un orizont care se întinde pe mai mulți ani, să găsească acele măsuri prin care să dea încredere investitorilor români și străini că România are reguli economice clare, că are o economie stabilă și că Guvernul este un partener serios al celor care investesc.

Asta nu înseamnă amestecul brural al statului în economia de piață, dar înseamnă într-un fel neamestecul statului în această economie de piață în sensul ca nu trebuie să mai existe zeci de modificări ale Codului Fiscal într-o perioadă foarte scurtă. În niciun caz nu înseamnă modificarea Codului Fiscal fără studii de impact, vezi cazul taxei pe stâlp sau alt tip de aberații de acest gen. În niciun caz nu înseamnă creșterea birocrației sub diverse forme, prin introducerea unor taxe și impozite suplimentare.

Din păcate, toate guvernările postdecembriste, fără excepție au promis mult și au făcut puțin. În tot acest timp, birocrația a crescut, taxele și corupția asemenea, pe fondul unei incertitudini legislative alarmante. Cum comentați?

Cred că există fenomene extrem de negative în mediul de afaceri, în economia românească, pe care Executivul, mai ales unul format din oameni în afara politicii de partid și care au niște biografii profesionale credibile, ar trebui să le elimine și să facă, în același timp, niște analize pertinente în ceea ce privește costurile indirecte în economie. Sunt nenumărate frâne de pe urma cărora nu beneficiază nimeni care conduc la o situație alarmantă și anume la faptul că multe aspecte sunt încă la limita rentabilității sau chiar nerentabile în România.

Țin minte o discuție avută în urmă cu doi-trei ani avută de noi, confederațiile patronale, cu Guvernul României din acea perioadă, și am arătat, cu cifre exacte, cum ajunsesem la „performanța” ca costul transportului de marfă de la Constanța la Baia Mare să fie similar cu cel de la Brindisi la Constanța. Toate aceste lucruri țin de acele vestite taxe parafiscale, de alte taxe directe și indirecte, care afectează și gâtuie economia unei țări. Nu așa se poate ajunge la ritmuri de dezvoltare mari, mai ales că România are mari, mari, probleme în ceea ce privește infrastructura. Nu pot să-mi imaginez o economie performantă, cu un ritm de creștere semnificativ, atâta timp cât infrastructura de transport ( cea rutieră și cea feroviară!) este una dintre cele mai proaste din Europa, probabil penultima.

Singurul domeniu în care suntem bine așezați în ceea ce privește infrastructura sunt telecomunicațiile. Aici, într-adevăr, România a reușit să se dezvolte și să țină pasul cu dezvoltările din Europa, însă, și aici, sunt câteva observații și anume lipsa unor sisteme informatice la nivel național care să funcționeze eficient și coerent. Am să spun, însă, că informații care în alte țări se obțin ușor de pe net într-un termen foarte scurt, la noi, nu se pot obține din cauza lipsei altor sisteme informatice din instituții.

Haideți să ne imaginăm ce ar însemna pentru o țară faptul în care un contribuabil nu vede Fiscul decât în situația în care este sancționat, în care declarațiile se depun online, plățile se fac online. Unde ar mai putea fi mica, mărunta, corupție a funcționarului public de care vorbim de atâta vreme. Pentru că trebuie să spunem deschis faptul că tot ceea ce blochează în mare măsură economia și în mod special zona care ar trebui să fie cea mai dinamică a economiei, zona micilor investitori, este zona micii corupții a funcționarilor. Acest lucru este cel mai supărător și dacă vă veți uita care este ponderea în cifra de afaceri și în costuri veți vedea că este semnificativă.

Mica corupți, marea corupție continuă să gâtuie România. Cât de necesari ar fi acești bani în bugetul Sănătății, Educației…

Este foarte corect. Dacă vorbim de marea corupție aș face, însă, două observații. Pierderile pe care le-a avut România în ultimii 25 de ani sunt enorme, de altfel, cifrele pe care le-am văzut în media le consider realiste. Aceste pierderi provin, în opinia mea, în cea mai mare parte, din incompetență și dezorganizare. Dacă am fi adunat, spre exemplu, toți kilometrii de autostradă și i-am fi acumulat într-o singură autostradă care să străbată România, de la București la granița de vest a României, am fi înțeles unde ne-au condus această incoerență și incompetență.

Nu este de nelijat, așa cum am spus, nici corupția mare pentru că dacă luăm în calcul câte procente din PIB reprezintă Educația și Sănătatea, la un loc, și ce ar însemna reducerea cu 30% a cifrelor enorme pe care le auzim în privința corupției, și repunem acești bani în circulație, în bugetul de stat, am vedea că aaceasta reprezintă o sursă nedureroasă și foarte eficientă pentru finanțarea economiei românești. Mai mult, ea ar crește și încrederea investitorilor în mediul de afaceri românesc și s-ar vorbi mai puțin de faptul că nu poți obține contracte de la entitățile publice ale statului, inclusiv pentru construirea de autostrăzi, fără să mituiești pe cineva prin comisioane uriașe. Sunt convins că în aceste condiții am avea un ritm semnificativ de creștere a economiei românești.

Putem să dăm zeci, poate sute de exemple, de proastă politică. Îmi vine în minte un exemplu foarte facil în acest moment. Am ajuns la „performanța”, din cauza taxelor, ca o țară relativ scumpă din Europa, Austria, care nu are niciun gram de petrol, să aibă un preț la carburanți mai mic decât al României, țara care este încă un producător important de produse petroliere. Discutăm, cert, despre faptul că OMV care este unul dintre actorii cei mai importanți din Austria vinde, probabil, produse petroliere produse în România. Toate aceste lucruri conduc la costuri indirecte mari în cazul României, costuri care gâtuie economia unei țări.

Să revenim, însă, la măsuri mai generale pe care Guvernul ar trebui să le adopte și pe care noi ca organizație patronală sperăm că le va lua. L-am auzit vorbind, de curând, pe vicepremierul Guvernului României, Costin Borc. Dânsul înțelege foarte bine mediul de afaceri, are experiența conducerii unei multinaționale unde regulile sunt exclusiv cele ale economiei de piață, unde nu există milă, favoritism, nu există decât eficiență economică. Vicepremierul Borc a înțeles, știe și a precizat foarte clar, că România trebuie să acorde o atenție mai mare creșterii exporturilor.

Nu credeți că vicepremierul se referea și la exporturi extracomunitare? Fără aceste exporturi este greu să vorbim de creștere economică sustenabilă… Și, totuși, ce rol trebuie să joace organizațiile patronale, în special UGIR-1903, pentru a ajuta oamenii de afaceri români?

În mod cert, dânsul se referea, deși nu a spus în interviu, și la exporturi extracomunitare, pentru că a crește competitivitatea economiei românești peste noapte, doar prin prioritizarea exporturilor în interiorul UE, nu este o teorie sustenabilă. Cred că trebuie să ne uităm la marile greșeli pe care le-am făcut atunci când ne-am retras, voluntar sau nu, de pe piețe tradiționale ale României. Cred că Guvernul trebuie să înțeleagă că cel puțin în faza primară a reluării/reinițierii unor relații, suportul guvernamental este obligatoriu.

Comunitatea de afaceri din România, în mod special capitalul autohton, nu este suficient de puternic pentru a găsi singur parteneri de afaceri fără sprijinul reprezentanțelor comerciale ale României și, bineînțeles, fără sprijinul patronatelor. Noi suntem cei care trebuie să încercăm să reluăm relații cu omologii noștri din terțe țări pentru a pune în legătură oameni de afaceri cu interese comune. Cât de bogat ai fi și cât timp liber ai avea, nu poți ca om de afaceri, să te duci în China și să cauți parteneri de afaceri. Sau în India sau Iran, unde toate lumea reîncepe să investească.

Ața cum am mai spus, Iranul este una dintre marile puteri regionale cu mari resurse în domeniul petrolului. Aduceți-vă aminte că România a fost, la un moment dat, între primele cinci țări ale lumii care produceau utilaj petrolier. Ceva industrie mai avem în România, măcar piese de schimb…Vă dau exemplu Egiptul unde marea majoritate a tractoarelor care funcționează încă în această țară sunt tractoare produse în România, la Brașov. Sunt de acord, uzina este astăzi într-o situație delicată, dar putem conta măcar în privința pieselor de schimb. Și acest tip de exemple pot fi găsite peste tot…

Reluarea unor piețe de desfacere pentru produse românești reprezintă un lucru esențial care ar contribui decisiv la dezvoltarea economiei. Să spunem că ești un investitor care are bani și care vrea să investească într-un domeniu productiv. În ce domeniu să investești dacă nu ai unde să vinzi? Este evident că aceste priorități trebuie avute în vedere atât de organizațiile oamenilor de afaceri (patronate, camere de comerț, etc) dar sprijinul consistent trebuie să vină din partea Guvernului, cel puțin la inițierea unui dialog, identificarea unor oportunități și a rețelelor comerciale ale României.

Poate fructifica, din punct de vedere economic, România anul 2016?

Cred, de asemenea, că în principiu suntem pe un trend pozitiv. Cred că ceea ce se întâmplă în jurul nostru nu afectează, momentan, mediul de afaceri din România și acest lucru îl puteți vedea și în așa-zisele crize politice. În cei mai buni indicatori la nivel mondial la care se uită investitorii și anume la Bursă, cursul valutar nu a fost afectat decât două zile în cazul schimbării Guvernului Ponta. Nu s-a întâmplat ceva semnificativ în cazul Burselor, nici în timpul războiului din Ucraina, nici în timpul crizei politice de la Chișinău, și cred că aceste lucruri vorbesc de la sine în privința încrederii, inclusiv a investitorilor români și străini în economia românească, care este justificată.

Mai mult, cred că acest rol de pilon de stabilitate în această zonă central și est-europeană pe care România îl reprezintă trebuie exploatat și folosit la maximum de noi toți. Pe de altă parte, cred că relații economice bune cu toți partenerii din jurul României sunt foarte importante. Cred că trebuie să nu neglijăm relații tradițional bune cu țări care la un moment dat un jucat un rol important în schimburile bilaterale cu România, spre exemplu Turcia, care continuă să fie un important producător și chiar o importantă bază de materii prime cu care noi am avut relații tradiționale bune. De asemenea, trebuie să fim foarte atenți la noul acord de cooperare dintre UE și SUA. Să nu uităm aici că România este un partener strategic al SUA. Acest acord va deschide posibilități foarte, foarte mari, și cred că ar trebui să fim prezenți chiar în zonele de negociere pentru că dispariția taxelor vamale va deschide niște piețe pe care unele produse românești ar putea să le ocupe.

Pe scurt, cred că ne așteaptă un an greu, cu multe provocări, cu multe amenințări, fie și indirecte la adresa economiei românești, dar de care va trebui să ținem seama. Mai mult, sunt convins că actualul Guvern are o misiune foarte grea pentru că va trebui să guverneze și să ia multe măsuri competitive pentru dezvoltarea economiei românești, să mențină un echilibru necesar într-un an electoral. Cred că lupta anticorupție trebuie să continue și cred că trebuie găsite pârghii de recuperare, măcar a unei părți, a prejudiciului creat. Cetățenii României trebuie să privească viitorul apropiat cu optimism, un optimism moderat este adevărat.

Un interviu realizat de Iulian Badea

 

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.