Ordonanța privind doctoratele, modificări scandaloase

Ordonanţa de urgenţă privind doctoratele, care a fost dată de Ministerul Educaţiei în luna ianuarie, a ajuns la finalul traseului legislativ. După ce a trecut de Camera Deputaţilor, unde a fost amendată, a ajuns săptămâna trecută, luni, pe masa Comisiei de Învăţământ din Senat, comisie condusă de fostul ministru al Educaţiei Ecaterina Andronescu.

Senatorii i-au adus o serie de noi amendamente care schimbă semnificativ ordonanţa, faţă de varianta ei originală.

Bogdan Murgescu, directorul Consiliului de Studii Doctorale de la Universitatea din Bucureşti şi consilier pe învăţământ superior la Ministerul Educaţiei, a explicat pentru Mediafax exact în ce constau aceste modificări. În primul rând este vorba de „eliminarea controlului CNATDCU la acordarea titlului de doctor şi faptul că unicul control de calitate se face la nivelul universităţii, iar calitatea de conducător de doctorat se acordă numai la nivelul universităţii fără un control de calitate şi fără un control al procesului la nivel naţional”.

„De asemenea, transparenţa întregului proces de susţinere a tezelor şi de acordare a titlurilor de doctor este redusă prin faptul că nu mai se pun toate documentele pe o platformă naţională, ci rămân pe site-urile universităţilor şi, de altfel, în modificări se spune despre teză dar nu se spune despre restul dosarului de doctorat”, a mai declarat Bogdan Murgescu.

Potrivit acestuia, „o altă modificare este faptul că toate şcolile doctorale nu mai sunt evaluate individual şi este evaluată doar universitatea la nivel de IOSUD. Este vorba, în general, de subminarea mecanismelor care deja începuseră să funcţioneze în ceea ce priveşte ridicarea calităţii şi controlul calităţii în interiorul şcolilor doctorale. Practic, calitatea este pusă sub semnul întrebării. De asemenea, după părerea mea, credibilitatea noastră academică ar fi grav afectată dacă vor trece aceste modificări”, a explicat Murgescu.

Aruncând un ochi peste modificările din documentul obţinut de Mediafax, observăm că prima schimbare este la articolul 158, unde se introduce un nou aliniat unde scrie că „în vederea profesionalizării activităţilor privind organizarea studiilor universitare de doctorat şi pentru a asigura schimbul de bune practici, instituţiile organizatoare de studii universitare de doctorat pot înfiinţa un Colegiu Naţional al Instituţiilor Organizatoare de Studii Universitare de Doctorat”.

O altă schimbare adusă este – în loc să fie evaluate individual fiecare şcoală doctorală în parte, senatorii au hotărât ca instituţiile organizatoare de studii universitare de doctorat (IOSUD – universităţi sau consorţii universitare) vor fi cele evaluate. Evaluarea se face tot de către Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior (ARACIS), însă dispare din textul legii că evaluarea şcolii doctorale se face pe baza performanţei acesteia. De fapt, formularea „şcoală doctorală” dispare cu totul.

De asemenea, mai dispare partea din articolul de lege unde scrie că evaluarea şcolilor doctorale se face de către ARACIS „în baza rapoartelor CNSC referitoare la calitatea cercetării şi a rapoartelor CNATDCU referitoare la calitatea resurselor umane”.

În varianta actuală, dispare şi reglementarea potrivit căreia „sistemul de criterii şi metodologia de evaluare se stabilesc prin ordin al ministrului educaţiei, în baza propunerilor comune ale ARACIS, CNCS şi CNATDCU”.

Mai mult, senatorii din Comisia de Învăţământ au eliminat şi prevederea care spunea că fiecare şcoală doctorală este evaluată periodic din cinci în cinci ani.

După ce au modificat conţinutul articolului 158, omiţând toate aceste prevederi, senatorii au mai adăugat o completare prin care stabilesc că „metodologia de evaluare în vederea acreditării, care cuprinde şi standardele de performanţă, se stabileşte de către Consiliul ARACIS cu consultarea Consiliului Naţional al Rectorilor şi se aprobă prin ordin de ministru”. Cu alte cuvinte, rectorii universităţilor contribuie la stabilirea standardelor de performanţă după care vor fi evaluate universităţile.

O altă modificare majoră apare la articolul 166, aliniatul 2, care stabileşte cum se obţine calitatea de conducător de doctorat. În varianta originală, calitatea de conducător de doctorat era acordată prin ordin al ministrului Educaţiei, la propunerea CNATDCU de acordare a atestatului de abilitare, în conformitate cu standardele şi procedurile elaborate de Ministerul Educaţiei. Senatorii au schimbat, spunând că Senatul universitar şi nu ministrul Educaţiei este cel care acordă calitatea de conducător de doctorat. Cu alte cuvinte, universitatea decide care sunt profesorii care pot fi conducători de doctorat, din staff-ul propriu, dar trebuie să ţină cont de standardele propuse de CNATDCU. Senatorii au mai adăugat două aliniate care spun că „La nivelul fiecărei instituţii organizatoare de studii universitare de doctorat, Senatul universitar aprobă constituirea unor comisii, cu rol ştiinţific, care să verifice respectarea procedurilor şi a standardelor de calitate şi etică profesională pentru fiecare teză de doctorat”. Comisiile acestea „analizează în ce măsură au fost respectate procedurile şi standardele de calitate şi etică profesională pentru fiecare teză de doctorat în parte şi elaborează un raport pe care îl prezintă Senatului universitar”.

De asemenea, la articolul 168, aliniatul 9, apare modificarea privind site-ul pe care se publică teza de doctorat. În loc să mai fie publicată pe un site naţional al Ministerului Educaţiei, aceasta ar urma să fie publicată pe site-ul universităţii unde a fost susţinută. În continuare, la aarticolul 170, aliniatul 1, Ministerul Educaţiei pierde dreptul de a mai retrage titluri de doctor şi calitatea de conducător de doctorat, rămânându-i doar dreptul de retragere a acreditării şcolii doctorale.

Nu în ultimul rând, universitatea este cea care acordă titlul de doctor, însă fără o verificare a tezei de doctorat făcută şi de CNATDCU. Mai mult, apare un nou aliniat care spune că titularul unui titlu de doctor poate solicita Ministeruilui Educaţiei sau universităţii, retragerea titlului în cauză, dar nu precizează în ce condiţii. Practic, este vorba de prevederea dintr-o OUG mai veche care a apărut în urma alegerilor prezidenţiale şi care i-ar fi acordat lui Victor Ponta, sau oricui doreşte, posibilitatea de a renunţa pur şi simplu la titlul de doctor. Ordonanţa aceea a rămas tot la Comisia de Învăţământ de la Senat, neterminând traseul legislativ, însă nu poate fi aplicată în lipsa unei metodologii, metodologie pe care Ministerul Educaţiei nu a dat-o, având în vedere măsura foarte controversată propusă în acea OUG.

Ecaterina Andronescu susţine că amendamentele aduse de Comisia pe care o conduce sunt menite „să protejeze acest al treilea ciclu de studii de învăţământ superior de derapajele care au adus în presă atât de multe dezbateri, din păcate nefericite, pentru sistemul de învăţământ, cât şi pentru societate în general”.