50 de ani de la punerea în funcțiune a Hidrocentralei Vidraru!

On iun. 3, 2016 0

Ideea proiectării unei hidrocentrale pe râul Argeș a apărut încă din perioada interbelică însă realizarea proiectului s-a datorat ambiției liderului comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej, care a promovat realizarea acestei hidrocentrale, dar nu a reușit să o vadă în funcțiune, fiindcă a decedat în martie 1965, cu un an înainte de inaugurare. Până în 1989 centrala de la Vidraru, denumită inițial “16 Februarie”, i-a purtat numele.

Istoricul Hidrocentralei Vidraru

Debutul amenajării hidroelectrice de pe râul Argeș a însemnat un exod muncitoresc spre acest loc. La apogeul lucrărilor, aici munceau aproape 10.000 de oameni, cei mai multi veniți direct din Moldova, unde tocmai se finalizase barajul de la Bicaz, un baraj de greutate, construit în stil sovietic. Vidraru a fost însă gândit ca o bijuterie și tocmai din acest motiv nu s-a facut rabat la materiale. Mai mult, centrala a fost echipată cu turbine și generatoare electrice de ultimă generație, cu aparatură la nivelul celei mai bune tehnologii de la acel moment. Cehoslovacii de la Skoda au venit special pentru montarea turbinelor. La fel și italienii de la Pirelli, care s-au ocupat de cablurile de înaltă tensiune. Investiția a costat 1.645 milioane de lei în banii vremii și a fost amortizată în 28 de ani. Până acum nu s-au făcut retehnologizări sau modificări majore având în vedere faptul că centrala a funcționat foarte bine cu tehnologia de atunci. Singura noutate este sistemul de alarmare instalat ulterior.

Istoria acestui edificiu s-a scris de-a lungul a peste 5 ani şi jumătate, timp în care s-au realizat volume astronomice de lucrări: s-au forat 42 km de galerii subterane, s-au excavat 1,77 milioane mc de rocă, s-au turnat cca 930 de mii de mc de beton şi au fost montate 6.300 tone de echipamente electromecanice.

Cifrele acestei lucrări sunt impresionante. Pentru execuţia sa a fost nevoie ca apele să fie deviate printr-o galerie cu diametrul de 5,2 metri, galerie care, la terminarea lucrărilor, a fost amenajată ca golire de fund. Barajul Vidraru, dat în folosinţă în anul 1966, este cel mai mare baraj în arc din România, iar la data inaugurării sale se clasa, cu cei peste 166 de metri înălţime, între primele cinci baraje în arc din Europa, ocupând locul 9 pe plan mondial. Deşi ierarhia s-a modificat, barajul Vidraru clasându-se acum pe locul 27 între barajele de acest tip din lume, edificiul rămâne în continuare unul impresionant.

Barajul realizat din 22 ploturi verticale este traversat de 9 galerii orizontale interioare în care se găsesc amplasate aparatele de măsură şi control.

În 1966 s-a născut Centrala Hidroelectrică Vidraru, atunci când a fost pus în funcțiune primul hidroagregat. 50 de ani mai târziu, 2016, va reprezenta un nou început pentru perla coroanei Sistemului Energetic National.

Amenajarea Hidroenergetică Vidraru este una din cele mai mari lucrări hidroenergetice din România. Schema de amenajare a centralei reprezintă punerea în practică a celor mai moderne concepții în domeniul hidroenergetic, fiind și astăzi o capodoperă a ingeniozității inginerești. Hidrocentrala Vidraru a necesitat realizarea unui baraj de beton în arc, care în momentul terminării se situa, prin înălțimea sa de 166,6 m, pe locul 5 în Europa și pe locul 9 în lume.

În această lună, Hidroelectrica a lansat licitația publică internațională pentru proiectul de Retehnologizare a Amenajării Hidroenergetice Vidraru. Valoarea estimată a proiectului este de 82 milioane Euro și se va realiza pe o durată de aproximativ 5 ani. Contractul presupune retehnologizarea celor 4 hidroagregate ce însumează o putere instalată de 220 MW cu o producție medie anuală de energie de 400 GWh.

Mesajul lui Remus Borza

„La toate companiile din portofoliul Euro Insol am încercat să insuflu câteva din calitățile, valorile și principiile în care cred, dar, în primul rând, am încercat să-i îndemn pe angajați să muncească. Fac parte dintre cei vreo mie de oameni asumați, care cu o anumită încăpățânare, indiferent de riscuri, vor să meargă până la capăt, străduindu-se să pună România pe o traiectorie de normalitate, modernitate și europenitate, să facă lucruri și să lase o urmă a trecerii lor prin viață și timp. Nu m-am considerat niciodată un model, dar acele generații de tineri născute după ’90 chiar au nevoie de modele aspiraționale, de niște oameni care au demonstrat că sunt ceva prin ei înșiși. Oameni care n-au primit nimic de-a gata, care au plecat de foarte jos și au ridicat imperii.

La Hidroelectrica am demonstrat că exista viață și in insolvență și va exista viață și după insolvență. Aici am făcut istorie. Am realizat un lucru care până mai ieri era de neimaginat. Am arătat că şi companiile statului pot să genereze stabilitate, încredere și profit, cu condiția ca managementul acestor companii să fie încredințat unor oameni recomandați de competențe profesionale, de moralitate, de capabilități manageriale și nu doar de carnetul de partid.

Din cele aproape 700.000 de firme înregistrate în România, statul roman are participații la mai puțin de 1000. Dacă statul va continua să administreze clientelar aceste companii, daca va mai interfera în managementul lor, atunci și acestea vor dispărea, generând șomaj, arierate, falimente.

Evoluția Hidroelectrica a fost una spectaculoasă: de la cea mai îndatorată companie din România, la cea mai profitabilă, cu o EBITDA de 63%. Am ridicat ștacheta foarte sus, am transformat Hidroelectrica într-un model de reorganizare sustenabilă, într-un model aspirațional, într-un generator de bune practici și pentru celelalte companii, fie de stat sau private, care vor să se restructureze și să se eficientizeze economic.

În 2012 avea datorii de 1,2 miliarde de euro, pe care a reușit să le plăteasca în perioada de insolvență la valoarea nominală. De la pierderi de 170 milioane de euro în 2011 și 2012 la un profit cumulat de 500 de milioane de euro în 2014 și 2015. Vorbim de o performanță! S-au implementat foarte multe măsuri de optimizare a costurilor de producție, a organigramei, s-au redefinit fluxuri și procese. Am desființat 6 sucursale din 13, am renegociat sau denunțat 487 de contracte. Așa cum am spus încă din 2012, la Hidroelectrica nu au fost doar 10 băieți deștepti, ci 500 de baieți deștepti. Au fost 500 de contracte împovărătoare, în care prețurile erau de 3 până la de 18 ori mai mari decât media pieței. Hidroelectrica este societatea cu cea mai mare dispersie teritorială din România, având capacități de producție în 32 de județe. De aceea, Hidroelectrica este o companie strategică și vitală pentru națiunea română. Hidroelectrica este România. Și la propriu și la figurat. Hidroelectrica este cea care a adus lumină în viața, mințile și casele oamenilor. Acesta a însemnat de fapt procesul de electrificare a României.

Iată de ce trebuie să ne raportăm la Hidroelectrica ca la un bun al națiunii, al tuturor românilor, așa trebuind să ramână și după insolvență”, a precizat av.dr. Remus Borza, administratorul reprezentantului judiciar, EURO INSOL.

Momente cheie

31 octombrie – 3 noiembrie 1960 – plenara CC al PCR a hotărât realizarea centralei hidroelectrice ”16 Februarie” pe râul Argeș având un caracter specific de uzină de vârf, care să contribuie la funcționarea sigură și economică a sistemului energetic național

13 martie 1961 – Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 153 cu privire la amplasarea Hidrocentralei electrice „16 Februarie”- Argeş

aprilie 1961 – au început lucrările de organizare de șantier pentru construcția hidrocentralei

18 aprilie 1962 – Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 358 privind aprobarea proiectului de ansamblu al Hidrocentralei Electrice „16 Februarie”- Argeş

18 octombrie 1963 – a fost coborâtă prima benă cu beton pe vârful căreia flutura tricolorul, de muncitorul benist Alexandru Ojog, veteran al marilor șantiere, în prezența tov. Gheorghe-Gheorghiu Dej, Ion Gheorghe Maurer, Gheorghe Apostol, Nicolae Ceaușescu, Chivu Stoica, aflați în vizită pe șantierul Hidrocentralei ”16 Februarie”

15 martie 1966 – a început acumularea în lac. Evenimentul a fost transmis în direct la radio, pe programul I. Nicolae Păunescu, directorul Grupului de Șantiere a dat comanda: ”Atenție casa vanelor, atenție casa vanelor, coborâți vanele stăvilar!”

În perioada 1963 – 1965 au fost calificați un număr de 1963 de muncitori din care 553 în specialitatea mineri tuneliști și artificieri subterani, 139 zidari betoniști și fierar betoniști, 101 dulgheri, 88 instalatori apă canal și sudori forjă, 346 mecanici pompe și compresoare, 268 mecanici utilaje și excavatoriști, 227 electricieni, 86 laboranți, betoniști precum și lăcătuși, sudori etc.

1965 – sculptorul Constantin Popovici (1938 – 1995) a realizat statuia care îl înfățisează pe Prometeu cu fulgerul în mână, ca simbol al electricității

9 decembrie 1966 – inaugurarea oficială a Hidrocentralei ”Gheorghe – Gheorghiu Dej”, în prezența conducătorilor din epocă.

Puneri în funcțiune ale grupurilor:

Data Grupuri Puterea Energie produsă funcție de cota din lac 01.10.1966 1 grup 45 MW 01.11.1966 2 grupuri 85 MW 5,7 GWh în octombrie 01.12.1966 3 grupuri 130 MW 12,6 GWh în noiembrie 31.12.1966 4 grupuri 160 MW 26,7 GWh în decembrie.

Amenajare Vidraru

Lacul Vidraru:

nivel normal de retenție: 830 mdM
volum total la NNR: 450,62 milioane mc
volum util: 409,52 milioane mc
suprafață la NNR: 870 ha
lungime la NNR: 14 km
al 2-lea lac de acumulare ca volum (după lacul Izvorul Muntelui)

Barajul Vidraru

Baraj de beton în dublu arc, al 5-lea în Europa și al 9-lea în lume la inaugurare;
Inălțimea barajului: 166,60 m;
Lungimea la coronament: 307 m;
Grosimea: la bază 25 m, la coronament 6 m;
Total excavații (amenajare): 1.768.000 mc;
Total betonări (amenajare): 929.000 mc;
Construit din 22 de ploturi verticale de 14 m lățime;
Rezistența la cutremur: 8,5 grade pe scara Richter
Garanția barajului: 100 de ani

Lacul Vidraru:

nivel normal de retenție: 830 mdM
volum total la NNR: 450,62 milioane mc
volum util: 409,52 milioane mc
suprafață la NNR: 870 ha
lungime la NNR: 14 km
al 2-lea lac de acumulare ca volum (după lacul Izvorul Muntelui)

Schema de amenajare

Schema de amenajare reprezintă punerea în practică a unui concept modern, ce a permis captarea apelor dintrun bazin hidrografic cu o suprafață de 745 kmp. S-a realizat astfel un debit mediu captat de 19,7 mc/s, debit asigurat atât din râul Argeș – 7,5 mc/s, cât și din bazinele învecinate: Topolog, Vâlsan, Doamnei prin 11 captări secundare cu galerii subterane în lungime totală de 29 km și un debit captat de 12,2 mc/s.

Amenajarea hidroenergetică Vidraru cuprinde o acumulare de mari dimensiuni, un baraj din beton în dublu arc, o galerie de aducțiune continuată printrun castel de echilibru și o conductă forțată, o centrală subterană și o galerie de fugă.

Barajul

Barajul Vidraru este situat în Cheile Argeșului în condiții deosebit de favorabile din punct de vedere topografic și geologic lucru ce a permis realizarea unei construcții din beton în arc cu un grad maxim de economicitate. Barajul are 166,6 m înălțime de la fundație, lungimea coronamentului 307 m, grosimea maximă la bază de 25 m și la coronament de 6 m.

Formațiunile geologice cristaline (cristalinul de Cozia) de care este încadrat, asigură o rezistență și o siguranță mare a construcției, făcând posibilă realizarea acestui important obiectiv după o geometrie determinată prin ample studii de teren și laborator.

AMENAJAREA VIDRARU

Centrala subterană:

amplasată la peste 100 m sub nivelul albiei râului Argeș
înălțime 31,70 m, lungime 67,80 m și lățime 16,70 m
4 hidroagregate echipate cu turbine Francis verticale de câte 55 MW/hidroagregat
7 transformatoare monofazate de 40 MVA
producție de energie, într-un an hidrologic mediu: 400 GWh

Galeria de fugă:

lungime de 11,9 km

Pentru asigurarea condițiilor de rezistență, permeabilitate, gelivitate, impuse betonului din corpul barajului, s-au folosit agregatele naturale ale balastierei Oești, preparate într-o stație de sortare cu o capacitate de 2000 mc/zi și cimentul special de tip alitic de la fabrica Temelia-Brașov.

Construcția barajului s-a făcut prin turnarea a 22 blocuri verticale de 14 m lățime, care, ulterior, pentru asigurarea caracterului de monolit al construcției, s-au injectat cu lapte de ciment compactat prin instalații și conducte speciale.

Pentru fabricarea și punerea în operă a betonului s-au proiectat și folosit instalații speciale de însilozare a agregatelor și cimentului, stații frigorifice și termice, o fabrică de beton automată cu o capacitate maximă de 2000 mc de beton/zi și două macarale funicular de 370 m deschidere care transportau bene de beton de 6 mc capacitate și 20 tone greutate.

În interiorul barajului Vidraru s-au amenajat puțuri și galerii orizontale pentru supravegherea, urmărirea și controlul aparatelor de măsură privind temperatura, eforturile și mișcarea barajului sub acțiunea apei din lacul de acumulare Accesul la fabrica de beton amplasată pe malul drept al Argesului, cât și în coronamentul barajului, deci la cota

834 mdM, s-a realizat printr-un drum de 5 km lungime ce urca pe crestele înalte ale Vidrarului, prin tunele și viaducte pentru care s-au excavat 350.000 mc rocă.

Gradul înalt de mecanizare a lucrărilor cuprinzând confecționarea betonului, transportul lui cu platforme vagon de 20 tone și punerea în operă cu macarale furnicular de mare capacitate, a permis betonarea acestui obiectiv al hidrocentralei în mai puțin de 2 ani și jumătate (octombrie 1963 – decembrie 1965).

Momente critice în istoria barajului Vidraru

6 iulie 1974. Cea mai mare avarie prin care a trecut barajul a avut loc pe 6 iulie 1974, în jurul orei 12:50. Galeria golirii de fund nr. 2 s-a rupt, la fel şi blindajul metalic, iar o porţiune uriaşă din masivul muntos a fost dislocată. Toată lumea a crezut că este vorba despre un cutremur. Oficial au murit 2 oameni, neoficial, mult mai mulți ….

4 martie 1977. În timpul cutremurului din 1977, barajul a fost supus unor forțe seismice foarte mari, fără ca structura sa să manifeste anomalii în comportare.

Aducțiunea principală

De la priza de apă din lac amplasată pe malul drept, apa este transportată spre centrală prin galeria de aducțiune ce se dezvoltă pe versantul drept al Cheilor Argeșului. Având o formă circulară cu diamentrul de 5,15 m, o lungime de 2130 m cu o traversare la zi de 45 m în zona Văii lui Stan, galeria străbate o zonă de rocă foarte rezistentă și compactă cu proprietăți mecanice mari, care răspunde în bune condiții la presiunea interioară de 12 – 14 atmosfere ce se creează în exploatare.

Datorită acestor roci compacte și impermeabile, căptușirea galeriei s-a făcut cu o cămășuială de beton de cca 25 cm grosime care a fost comprimată prin injecții de mare presiune efectuate în rocă și în spatele acestei cămășuieli.

Prin această galerie trece un debit de apă de 90 mc/s, cu o viteză de curgere de aproape 4 m/s.

Castelul de echilibru și puțul forțat

În continuarea aducțiunii s-a construit puțul forțat vertical, care constă într-un puț în diamentru de 4,10 m din care apa este distribuită la cele 4 turbine printr-o piesă metalică denumită distribuitor. Înălțimea acestei lucrări este de 183 m, fiind căptușită la exterior cu o cămășuială de beton de 30 cm grosime, iar la interior cu o tolă metalică de 16 – 36 mm grosime, prinsă în masa de beton prin ancore metalice.

Aceste două cămășuieli (de beton și metalică) opun rezistență apei care atinge o presiune de până la 36 atmosfere și o viteză de 8 – 9 m/s.

Castelul de echilibru este de asemenea un puț vertical de 7,10 m diametru și 145 m înălțime pe același ax cu puțul forțat și are rolul de a prelua oscilațiile apei la oprirea sau pornirea grupurilor din centrală.

Volumul de apă de aici asigură pornirea rapidă a turbinelor și reduce suprapresiunile din puțul forțat care apar la oprirea bruscă a agregatelor. În intregime subteran, având calota camerei superioare la suprafața terenului, castelul de echilibru constituie, prin dimensiunile sale, o lucrare unică din țara noastră în domeniul lucrărilor miniere și hidroenergetice. Astfel, puțul forțat și castelul de echilibru laolaltă, constituie o excavație pe verticală cu o înălțime totală de 330 m, care a impus instalații speciale de extracție și evacuare de mare capacitate.

Centrala subterană

Această construcție este excavată în masivul cristalin de la Cetățuia la 104 m adâncime pe verticală sub albia Argeșului și la 180 m pe orizontală fața de baza versantului, care se racordează la zi cu partea aeriană a uzinei.

Centrala este formată dintr-o cavernă a sălii mașinilor de 67,8 m lungime, 16,7 m lățime și 31,7 m înălțime, continuată cu caverna transformatoarelor de 35 m lungime, 19 m înălțime și 5 m lățime. Aceste dimensiuni au fost determinate de echiparea uzinei subterane cu 4 hidroagregate antrenate de turbine hidraulice de tip Francis cu ax vertical de câte 55 MW/hidroagregat și 428,6 rotații/minut precum și cu 7 transformatoare monofazice de 40 MVA fiecare.

Impresionantă prin dimensiunile sale, centrala subterană de la Argeș, se situează printre cele mai interesante construcții de acest gen din Europa. Accesul principal al personalului și al echipamentului se face printr-un puț vertical de 7,2 m diametru și 104 m adâncime, denumit ”puțul de echipament greu”, continuat cu o galerie orizontală de 33 mp secțiune și 132 m lungime.

În subteran există o cameră de comandă și instalații speciale de lumină, aer condiționat și încălzire. Evacuarea energiei produse se face prin cabluri de 220 kV amplasate într-o galerie înclinată, în lungime de 165 m, denumită “galeria cablelor” care constituie și accesul secundar în centrala subterană.

Galeria de fugă

Galeria de fugă este constituită dintr-o serie de lucrări cuprinse între ieșirea apei din aspiratoarele turbinelor și punctul de restituție a apelor în albia râului Argeș, fiind plasată în totalitate pe un traseu în linie dreaptă în lungime totală de aproape 12 km.

Camera de expansiune situată imediat în aval de centrală asigură buna funcționare hidraulică a turbinelor și amortizează oscilațiile apei care apar în exploatarea uzinei. În continuare se dezvoltă galeria de fugă si canalul de fugă care fac legătura între centrala și albia Argeșului.

Pentru execuția galeriei și pentru ventilarea în timpul exploatării au fost construite 6 puțuri de atac de 4,50 – 5,50 m diametru și adâncime de 97 – 180 m. Lungimea și secțiunea acestui tunel, precum și variatele formațiuni de teren străbătute – marne și argile oligocene – au impus atenție și un studiu deosebit în stabilirea ehnologiei de excavație și betonare, pentru a asigura ritmul de lucru și realizarea lucrării în termen.

Sunt demne de menționat ingeniozitatea, spiritul creator și munca plină de abnegație a muncitorilor, tehnicienilor și inginerilor români care au lucrat la proiectarea și execuția acestui mare tunel, în descoperirea, aplicarea și urmarea unei noi metode de lucru în zonele cu presiuni deosebite ale rocilor, de 60 – 120 tone/mp, metodă pur românească denumită și metoda de lucru “elaborată în zona Rotunda”. În acest mod a fost posibilă realizarea în cca 4 ani a celui mai mare tunel construit în formațiuni geologice sedimentare necunoscute în Europa și în țara noastră la acel moment. Captările și aducțiunile secundare

Pentru captarea debitelor suplimentare din celelalte bazine, au fost construite 11 captări formate din instalații speciale de retenție și deviere a apelor către Lacul Vidraru. Din aceste debite, râul Doamnei și râul Vâlsan, care în totalitate cu afluenții lor constituie 10 mc/s, au necesitat realizarea a două baraje – pe Doamnei și pe Vâlsan – cu înălțime de peste 25 m care permite o regularizare săptămânală a debitelor scurse pe aceste râuri.

Pentru celelalte captări cu debite sub 2 mc/s, cum sunt captările Topolog, Valea lui Stan, Limpedea, Dobroneagu, Drăghina, Bradului, s-au folosit prize de tip tirolez constituite din baraje de mică înălțime, numai pentru derivarea debitelor zilnice scurse pe aceste râuri. In total, aportul captărilor secundare este de 62% din debitul modul total captat, care este de 19,67 mc/s.

Executarea lucrărilor de captări și aducțiuni secundare a impus organizarea de șantier în zone de munți, la distanțe de 15 – 20 km de satele cele mai apropiate, necesitând eforturi și o organizare deosebită în scopul asigurării condițiilor de trai ale muncitorilor, inginerilor și tehnicienilor.

Energia produsă

Energia produsă de Centrala Hidroelectrică Vidraru în cei 50 de ani de existență este de 17.984.344 MWh (aproximativ producția Hidroelectrica dintr-un an mediu hidrologic).

Cele 4 hidroagregate cu care este echipată centrala au funcționat astfel:

Orele de la PIF Vidraru (la 31.12.2015):

HA 1 220.354 h

HA 2 229.191h

HA 3 213.249 h

HA 4 218.529 h.

Sucursala Hidrocentralei Curtea de Argeș

1965 – organizarea ca întreprindere specializată sub denumirea de Întreprinderea de Centrale Hidroelectrice – ICH Argeş

1966 – se transformă în Exploatarea de Centrale Hidroelectrice Argeş

1969 – din fuziunea cu ICH Lotru ia naştere ICH Râmnicu Vâlcea, unitatea de pe Argeş devenind Uzina Argeş

1976 – întreprinderea capătă o nouă identitate, Întreprinderea Electrocentrale Curtea de Argeş

1990 – înfiinţarea Regiei Autonome de Electricitate – RENEL; întreprinderea primeşte o nouă denumire, Filiala de Electrocentrale Curtea de Argeş

2000 – înfiinţarea SC Hidroelectrica SA; întreprinderea devine Sucursala Hidrocentrale Curtea de Argeş.

Începuturile sucursalei se confundă cu deschiderea lucrărilor amenajării râului Argeș (barajul și hidroecentrala Vidraru) sub tutela Întreprinderii de Rețele Electrice Pitești.

Organizarea ca întreprindere specializată are lor în anul 1965, sub denumirea de Întreprinderea de Centrale Hidroelectrice – ICH Argeș, care în 1966 se transformă în Exploatarea de Centrale Hidroelectrice Argeș. Din fuziunea cu ICH Lotru, în 1969 ia naștere ICH Râmnicu Vâlcea, unitatea de pe Argeș devenind Uzina Argeș. În 1976, întreprinderea capătă o nouă identitate,

Întreprinderea Electrocentrale Curtea de Argeș, carei conferă statutul de independență subliniat de capacitatea de producție la care ajunsese.

În 1990, odată cu înființarea Regiei Autonome de Electricitate RENEL, primește o nouă denumire, Filiala de Electrocentrale Curtea de Argeș, iar după anul 2000, după înființarea Hidroelectrica, devine Sucursala Hidrocentrale Curtea de Argeș.

Sucursala Hidrocentrale Curtea de Argeș, cu o putere instalată de 740,69 MW, utilizează potențialul hidroenergetic al râurilor Argeș, Dâmbovița, Târgului, Ialomița, Prahova, Buzău, Doftana, Teleajen, Bâsca Chiojdului, Slănic, Putna, Zăbala și al Canalului DunăreMarea Neagră.

Amenajările componente însumează un număr de 53 centrale hidroelectrice, microhidrocentrale și centrale hidroelectrice de mică putere, cu o energie de proiect totalizând cca 1577,26 GWh. Sucursala exploatează baraje arcuite și baraje tip stăvilar, iar centralele hidroelectrice sunt subterane, pe derivație și de tip baraj, fiind echipate cu turbine Francis, Kaplan, Pelton și cu turbine elicoidale EOS.

Vatră de istorie românească marcată de inegalabila operă zidită de meșterul Manole, Argeșul contemporan se mândrește și cu opera miilor de meșteri moderni, care au ridicat acum 50 de ani, alături de cetatea Poienari, o cetate de lumină în semețele chei ale Argeșului. Energia electrică produsă aici într-o jumătate de veac a pus în mișcare utilaje și a luminat casele românilor.

Amenajarea Vidraru, obiectiv de importanță strategică pentru sistemul energetic românesc, stă de 50 de ani mărturie pentru calitatea școlii de hidroenergetică din România. In același timp, prin frumusețea construcțiilor și amplasarea acestora într-o zonă de un pitoresc deosebit, atât barajul cât și centrala Vidraru reprezintă puncte de interes pentru turiștii care vizitează valea Argeșului.