Vila Ștevia de pe Valea Azugii, vila preferată a lui Ceaușescu

Irina Sava din Azuga are 80 de ani si multe, foarte multe de povestit. Vreme de 12 ani, a fost administratoarea vilei Stevia de pe Valea Azugii. A facut chiar si paine si prajituri pentru sotii Ceausescu. Mereu a stat cu frica sa nu sparga vreo farfurie sau sa faca vreo gafa. Dar sotii Ceausecu au pretuit-o foarte mult. Depre Nicolae, Irina spune ca „era un om bun, care stia sa vorbeasca”. Elena era, in schimb, „mofturoasa si mereu pusa pe harta”. Din vila de pe Valea Azugii, Irinei i-au ramas doua papusi, cateva bibelouri si doua sticle goale de parfum. Acum se uita la poze si isi aminteste de locul pe care il numeste mereu „vila mea”.

Irina s-a nascut in Valea Jiului, in orasul Petrila. Mama ei era romanca, iar tatal, ceh. A facut scoala primara in limba germana. In 1944, impreuna cu alte 20 de fete din oras, a fost deportata in Rusia. Numai pentru ca vorbea germana. „Aveam numai 16 ani si m-au trimis cu forta in Dombas. Parintii mei n-au putut sa faca nimic. Am muncit doi ani si opt luni in mina, la carbuni. La unu noaptea, cand terminam ziua de lucru, ne aduceau cina: un castravete. Peste zi mancam paine tare ca piatra”, povesteste Irina. Cand s-a intors acasa, avea 19 ani si 39 de kilograme. „Am avut noroc sa am zile”, ofteaza batrana.

Pe sotul ei l-a cunoscut la un an dupa ce s-a intors din Siberia. A lucrat in mina si a pierdut o mana in urma unui accident. Cand barbatul i-a intrat la pensie, Irina a vrut sa se mute la Bucuresti, sa fie aproape de copii. Dar una din fete facuse scoala de ospatari si primise repartitie la Predeal. „Veneam atat de des in vizita la ea, incat seful ei m-a intrebat daca nu vreau sa ma angajez acolo, sa fiu mi aproape de fiica mea. Mi-a spus ca pe Valea Azugii este o vila care a fost a lui Gheorghe Gheorghiu Dej si ca Ceausescu nu prea vine pe acolo, ca nu e multumit de personal. Asa am ajuns administratoare la vila lui Ceausescu”, isi aminteste batrana.

Prima întâlnire cu Ceaușescu

La 16 iunie 1977 a ajuns la Vila Stevia de pe Valea Azugii. Casa arata in ultimul hal. A pus-o la punct cum a putut de bine, a dereticat si s-a pregatit pentru prima intalnire cu Ceausestii. „Pe 16 august au venit pe Vale la pescuit pastravi. Securistul casei mi-a zis: «Tovarasa, sa-i primesti cu tuica fiarta». Atata frica a fost in mine… Era totul pregatit, cand intra o femeie tare urata, cu parul pana la umeri. Zice: «E deschis sus?». Zic: «E deschis». Ma intrebam cine e si cand vine Ceausescu. Femeia a coborat si a zis catre mine: «Bravo, se vede ca s-a schimbat personalul. Acuma ma duc sa vad, prinde barbatul meu ceva sau nu?». Atunci mi-am dat seama ca ea era Elena. Totdeauna am crezut ca e mai inalta si mai frumoasa. Cand colo, arata ca mama dracului: mica si urata”, spune Irina razand.
Mai tarziu a aparut si dictatorul, care i-a spus Irinei ca ii place cum a randuit casa.

Inca din primul an petrecut in casa Ceausestilor, Irina a dat de belea. Intr-o zi a iesit mult fum din semineu. Securistii au crezut ca este un atentat la viata dictatorului. „Era deja pregatita masina sa ma ridice. Dar nu eram cu nimic de vina. M-a salvat chiar Ceausescu, care le-a zis: «Lasati femeia, probabil erau lemnele ude!»”, isi aduce aminte cu groaza. In rest, stapanii erau multumiti de ea. Din cand in cand, Elena se enerva: „Tipa la mine, cu niste cuvinte pe care nu pot sa le reproduc: «Nici paine nu ai facut!»,
m-a certat odata. I-am spus ca nu am avut din ce, ca nu-mi adusesera faina in ziua aceea, si din a mea nu aveam voie. Fusese o zapada puternica si erau 16 kilometri pana la cabana din Azuga”, explica batrana.

Ceausescu, lasat sa castige la table

Irina le facea dictatorilor zilnic paine pe vatra. Intr-o zi, s-a gandit sa le prepare o prajitura. A facut „Cuib de viespe” cu zaharina, pentru ca Ceausescu era diabetic si nu avea voie sa manance zahar. Au fost incantati. „Elena a sarit de gatul meu si m-a pupat. Mi-a spus ca de acum inainte vrea sa aiba acea prajitura pe masa in fiecare zi. La vila Stevia, Ceausestii nu veneau niciodata singuri. Erau insotiti de Postelnicu, Dascalescu, Oprea, Andrei, Ana Mureșan. Le placea sa joace table in fata semineului. De fiecare data castiga Ceausescu. Ceilati se lasau batuti. Nu-i prea convenea ca e lasat mereu sa castige. Lui nu-i placea sa fie protejat. Dupa parerea mea, a fost un om bun…”. Sotii Ceausescu veneau pe Valea Azugii de trei ori pe an: in ianuarie, de 1 Mai si in august. Iarna, slugile de la vila impodobeau un brad imens. Langa el asezau doua papusi mecanice, imbracate in costume traditionale. Tarancuta suna din clopotel, iar baiatul tragea buhaiul. Una dintre aceste papusi este acum in casa Irinei.

Irina i-a intalnit ultima data pe sotii Ceausescu la sfarsitul verii 1989. Venisera la vanatoare. La plecare, s-a intamplat ceva ciudat. „Elena m-a rugat sa o conduc pana la usa, ceea ce nu facea niciodata. Am ajutat-o sa-si ia pardesiul si am condus-o. Inainte sa se urce in masina, m-a pupat pe frunte si m-a privit patrunzator. Si Nicolae Ceausescu m-a sarutat la plecare si mi-a spus pe un ton glumet: «Hai sa te pup, ca cine stie daca ne-om mai vedea. Poate te mananca lupii pe aici, prin padure!»Am avut atunci un sentiment foarte ciudat”, isi aminteste batrana. In iarna anului 1989, Irina a mai avut o premonitie sumbra. I se parea ca ceva nu va fi in regula. Inainte de sarbatori, cand slugile au impodobit bradul, i s-a parut ca acesta e mult mai saracacios ca in anii trecuti. Parca presimtea ca aceasta iarna nu va mai fi la fel.

Revolutia a prins-o pe Irina in vila. Era cu sotul ei si cu un nepot. „Tocmai facusem curatenie de sarbatori. A venit armata peste noi si ne-a sechestrat in vila doua saptamani. Au facut inventarul cu pistolul pe masa. Stevia este una dintre putinele vile ale partidului de unde n-a disparut nimic. S-a zbatut fata mea si ne-a adus acasa. Atunci m-am imbolnavit de tensiune, de sperietura prin care am trecut”, iti aminteste cu tristete Irina. A predat vila lui Debret, fostul primar al Predealului. Ea a ramas administratoarea cladirii. Vila Stevia s-a deschis pentru turisti. Biletul de intrare era 25 de lei. Vizitatorii plecau dezamagiti. In locul unui palat luxos, vedeau doar o cabana simpla. Cu doua dormitoare, trei bai, living, bucatarie si doua birouri. Al lui si al ei. Acum, casa e in custodia SRI-ului. Acum doi ani, Irina a vrut sa viziteze locul care odinioara ii era atat de drag. L-a rugat pe ofiterul care pazea cladirea sa o lase sa intre putin. Acesta a recunoscut-o si i-a spus „Doamna Sava, ce-a fost a trecut. Nu mai aveti voie aici”. Vila in care si-a petrecut o buna parte din viata a ramas pentru ea inchisa pentru totdeauna.

 Sursa: mytex.ro;

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.