Volum de Grigore Constantinescu, lansat la ONB

Cartea „Patru secole de operă – Istorie și stiluri, personalități creatoare, capodopere, repertorii”, semnată de muzicologul Grigore Constantinescu, o lucrare de sinteză care strânge, în cele peste 500 de pagini, istoria de 400 de ani a îndrăgitului gen, a fost lansată vineri în Foaierul Operei Naționale București.

Realizat sub egida Editurii ONB, volumul are un prolog, trei părți și un epilog, între prolog și epilog, părțile tratând opera barocă — opera clasică; teatrul muzical în cuprinsul Romantismului; școlile naționale romantice; opera modernă și contemporană; marii creatori ai secolelor XX — XXI.

„Dorința mea este ca această carte să reprezinte o lectură de îndrumare și de cunoaștere a valorilor operei pentru cei care frecventează spectacolele de teatru muzical: subiecte, compozitori, elemente de estetică, istorie sunt reunite într-o formă puțin sentimentală. Cine deschide acest volum intră în lumea operei”, a declarat autorul pentru AGERPRES.

Directorul general al ONB, Beatrice Rancea, a mărturisit că l-a avut profesor pe autor, afirmând că întâlnirea cu acesta a fost una extraordinară, importantă pentru cariera sa. Ea a caracterizat lucrarea ca fiind una „binevenită în peisajul literar românesc”.

Pianista și muzicologul Ilinca Dumitrescu a caracterizat lansarea drept „un moment fast”, apreciind lucrarea drept „un unicat în muzicologia de operă”, o sinteză a unor preocupări de o viață ale autorului, care a avut ca mentori mari nume ale muzicii românești precum Mihail Jora, Paul Constantinescu, Zeno Vancea.

Criticul muzical Costin Popa a afirmat la lansare că volumul, despre care a spus că va deveni foarte repede un bestseller, reprezintă o „reușită deplină într-o carte de referință”.

„Parcurgerea volumului este precum trăirea unei serate speciale într-un teatru liric, sorbită cu nesaț și aplaudată la final. Și, dacă prologul este o introducere în istoria operei, cu proiecții în timp pline de speranță, epilogul constă în 30 de fișe ale unor teatre lirice, de la cele mai faimoase (Scala, Metropolitan, Opera de Stat din Viena, Opera Regală Covent Garden etc.) la cele mai puțin sau deloc cunoscute (Vladivostok), într-o selecție personală a autorului, departe de a se apropia de epuizarea subiectului. Sigur că Opera Națională București își găsește locul ei”, a spus Popa, elogiind calitățile de „narator de excepție, cu slovă lină și știință de surprindere a esențialului” ale autorului.