Cezar Ioan Corâci, despre efectele Brexitului. Cine pierde, cine câștigă?

Domnule Cezar Ioan Corâci, în calitatea de președinte al UGIR-1903, dar și ca profesor la Universitatea Politehnică București, cum vedeți, ca și cauze dar și privind iminentele consecințe, ieșirea Marii Britanii din UE?

Nu putem analiza cauzele și consecințele fenomenului Brexit pentru că, în opinia mea, discutăm de un fenomen, fără a înțelege ce s-a întâmplat la sfârșitul secolului trecut, la sfârșitul mileniului trecut. Toată lumea a observat, agenții economici, simplii cetățeni, faptul că globalizarea devine, cu pași repezi, o realitate. Acest efect al globalizării -pe care îl puteam simți foarte bine prin prisma faptului că începusem să întâlnim aceeași gamă de produse cu prețuri similare, echivalente, în ciuda monedelor fiecărei țări- dovedește, până la urmă, cât de mare a devenit efectul interdependențelor integrării la nivelul economiei mondiale.

Aceste lucruri s-au accelerat mult după criza anilor 2008-2009. Din punct de vedere economic acest fenomen era de așteptat și este, până la urmă, un lucru normal. Pe de altă parte, soluțiile pe care UE și  liderii politici le-au oferit țărilor membre ale UE nu s-au dovedit întotdeauna cele mai adecvate, cele mai potrivite. Au fost nenumărate discuții, spre exemplu, legate de politicile macroeconomice, de lupta între ideile liberale și politicile de austeritate, politici de austeritate, care, culmea, au fost puse în practică chiar de dreapta europeană. Chiar dacă aceste măsuri au dus la rezolvarea crizei și la reluarea, în majoritatea țărilor europene, a creșterii economice, au strâns un val de nemulțumiri populare foarte mare.

Toate aceste lucruri au făcut, în opinia mea, ca Uniunea Europeană să arate ca într-un vechi banc despre căsătorie pe care sunt convins că toată lumea îl cunoaște. Și mă refer la faptul că toți cei din afară vor înăuntru și foarte mulți dintre cei dinăuntru vor afară. Așa că în lipsa unui răspuns pragmatic la problemele economice specifice sau răspunsuri foarte diferite și neintegrate la nivel european, consecințele au devenit iminente. Vedem un grad prea rapid de asimilare care risca să conducă la diluarea entităților naționale și astfel a apărut o breșă între cei care gestionau destinele popoarelor europene și popoarele europene.

În cazul unor sondaje de opinie, mult mai aplicate și pliate pe realitate, în toate țările europene am constata, în mod cert, că instinctul marii majorități a popoarelor europene ar fi acela de rezolvare individuală a problemelor și nu de rezolvare comună a acestora. Este evident că era rolul elitelor politice să rezolve această problemă pentru că lecțiile economiei arată că soluțiile individuale în perioada globalizării nu prea funcționează. Funcționează pentru popoare de un milion, de trei milioane, poate pentru popoare de zece milioane de locuitori, dar nu poate funcționa, în niciun caz, pentru popoare de 80 de milioane de oameni. Economii de anvergura celei a Marii Britanii nu mai pot fi performante, în opinia mea, în actualul moment al dezvoltării economiei globale. Încercarea de a reclădi un drum propriu în marea luptă economică, luptă care se duce între Asia, America, Uniunea Europeană, este sortită eșecului. Va fi foarte greu ca populația Marii Britanii să o ducă mai bine de una singură într-un orizont lung de timp, decât în interiorul Uniunii Europene.

Se poate vorbi de o gafă a fostului premier David Cameron în momentul convocării acestui referendum? S-au minimizat consecințele părăsirii UE de către Marea Britanie?

Pentru că nu sunt politician îmi pot permite să spun ceea ce gândesc.  Și nu spun asta pentru că eu aș considerea că politicienii nu ar trebui să spună propriului popor adevărul. Țin minte că unul dintre marii politicieni ai lumii întrebat fiind dacă un om politic trebuie să spună poporului adevărul a răspuns că un om politic nu trebuie să spună poporului tot adevărul, dar ceea ce spune trebuie să fie neapărat adevărat.

Există un anumit grad de asumare a responsabilității politice, obligatoriu pentru liderii unei națiuni. Contează foarte mult și faptul că modul de înțelegere a unei probleme este diferit atunci când ai toate datele sau mult mai multe date decât un simplu cetățean. Este ca și cum am da la testul de terminare a clasei a VIII-a o problemă de Bacalaureat. În mod cert, numai profesorii vor fi capabili să rezolve această problemă.

Referendumul , din păcate, nu a fost bine pregătit în condițiile în care se punea în discuție o problemă foarte importantă pentru viitorul Regatului Unit, care, de fapt,  punea în discuție toate deciziile luate de poporul englez în ultimii 30 de ani: începând cu aderarea la Uniunea Europeană și terminând cu încercarea chiar și abandonată de intrare în spațiul euro, decizii care au fost, de asemenea, supuse votului popular.

Toate acestea au fost dovada, în opinia mea, a unui semn de imaturitate politică, o greșeală a clasei politice, greșeală pe care oamenii de rând din Marea Britanie o plătesc. Aș acuza pe cei care au generat acest referendum, fără a-l pregăti suficient, mai mult decât pe cei care au dus campania pro-referendum pentru că în politică întotdeauna va exista tentația unor forțe populiste care încearcă să manipuleze opinia publică. Vorbim, de asemenea, de oameni lipsiți de responsabilitate precum Nigel Farage care s-a retras din politică după votul de ieșire a Marii Britanii din UE. Acest tip de politicieni trebuiau să preia guvernarea și să o valideze după regulile pe care le-au promovat pe întreaga perioadă a campaniei.

Mai mult, ar fi trebuit să se gândească mult mai bine liderii Marii Britanii, și Cameron și tabăra pro-UE, dar și cealaltă tabără, ce vor face a doua zi după referendum. Niciuna dintre cele două tabere nu a fost pregătită pentru votul referendumului. Trebuiau să se gândească foarte serios la mișcarea centrifugală pe care Regatul Unit a avut-o întotdeauna. La diferențele mari, și economice și culturale, între diverse zone, la polul de atracție pe care îl reprezintă Irlanda, membră UE, cu ritm susținut de creștere economică, la toate sondajele care arătau că la nivel regional percepția față de UE era extraordinar de diferită inclusiv pe grupuri sociale. Dacă rezultatul ar fi fost de 70% în favoarea unei tabere nu era nicio problemă. La un rezultat de 52% la 48% problema devine mult mai complicată.

În situația unui scor atât de echilibrat tensiunile și instabilitatea în Marea Britanie vor fi foarte greu de gestionat.  Din păcate, niciunul dintre partidele din Marea Britanie nu par să aibă, în acest moment, lideri politici capabili să gestioneze această situație dificilă.

Care sunt cele mai avantajoase scenarii pentru UE, respectiv Marea Britanie, după Brexit? Cine pierde, cine câștigă?

Dacă mă refer la așa-zisul divorț dintre Marea Britanie și UE, din nefericire pentru Marea Britanie într-un asemenea divorț regulile nu le va stabili doar ea. Mare Britanie poate să-și afirme instituționalizat și formal dorința de a părăsi UE, ceea ce încă nu s-a întâmplat, urmând, însă, să suporte consecințele Tratatului de aderare și ale unei decizii colective.

Discutăm, în aceste condiții, de cele două vestite scenarii pe care merită să le comentăm puțin, pentru că efectele sunt inevitabile și asupra României.

Există primul scenariu în care Marea Britanie obține, așa cum spera, un statut de membru privilegiat în cadrul UE, de tipul Norvegiei. și scenariul în care UE și liderii europeni în dorința de a-și apăra propriile popoare și de a minimiza costurile și a asigura stabilitatea politică și economică a Uniunii, decid ca ruperea să fie imediată.

Am văzut multe analize care susțineau că în cazul în care ruperea ar fi treptată și s-ar menține liberul schimb, fără taxe vamale, între Marea Britanie și UE, pe termen mediu și lung, situația nu va avantaja niciuna dintre cele două părți. În acest caz, pe termen scurt, mi-am însușit datele furnizate de Bloomberg, efectele ar fi că în buzunarul britanicilor, chiar începând cu a doua zi, se va resimți o pierdere de 5% în fiecare lună, pe un termen indefinit. În schimb, dacă ieșirea din UE va fi brutală, fiecare britanic va pierde 20% din venit pe un termen, de asemenea, greu de estimat. Nu se știe, încă, foarte clar care va fi capacitatea Marii Britanii, prin resurse proprii, să compenseze scăderea bruscă a PIB-ului cu circa 20%.

În privința cetățenilor UE se pare că în cazul scenariului blând, am asista la o scădere a PIB-ului UE cu 0,5%, o pierdere similară pentru fiecare dintre statele membre UE. În cazul scenariului brutal, vorbim de o scădere a PIB-ului UE și implicit a PIB-ului statelor membre cu 2%. Dacă este să discutăm despre consecințele suportate de economia Marii Britanii după Brexit, trebuie să discutăm și despre faptul că românii, jumătatea de milion de români, unii zic mai puțini, din Marea Britanie vor avea de suferit. Nu neapărat din cauza politicului și a discriminării ci din cauza faptului că economia Marii Britanii va avea de suferit. Scăderea PIB-ului Marii Britanii va duce la scăderea numărului locurilor de muncă și inevitabil la creșterea șomajului.Și, bineînțeles, că principalii afectați vor fi imigranții, inclusiv cei români.

Nu știm, în acest moment, cum se va finaliza conflictul, nu numai politic, dar și economic, dintre Scoția și restul Regatului Unit sau și cel dintre Irlanda de Nord și Regatul Unit, pentru că în acest caz atracția Irlandei este atât de mare încât s-ar putea să se treacă peste diferențele existente, inclusiv cele legate de religie.

Discutăm, însă, de faptul că exporturile Marii Britanii vor fi imediat afectate. Importurile vor și ele afectate pentru că Marea Britanie nu-și va permite să nu introducă taxe vamale. Dacă vor exista taxe vamale reciproce între Marea Britanie și UE, rezultă că economiile statelor UE care au o cifră de afaceri mai mare legată de Marea Britanie, deci importuri mai importante, vor avea de suferit în această privință. Unele produse vor deveni, astfel, mai scumpe și nu vor mai putea fi vândute pe piața britanică. În cazul României, discutăm de  echipamente electrice, îmbrăcăminte și automobile, care  au o pondere importantă în exporturile noastre către Marea Britanie. În consecință, efectele vor fi destul de mari și în cazul UE.

Discutăm de o scădere cu 0,5% a PIB , deși în valoare absolută aceasta va fi mai mare.  Și vorbesc așa, cum am spus, de varianta cea mai optimistă.

Cât de tare va afecta Brexitul economia României?

Discutăm de efecte absolut similare și asupra economiei românești. Am văzut analizele făcute pe marginea acestui subiect, inclusiv analizele făcute de BNR și experți independenți, care estimează că din cauza scăderii exporturilor în Marea Britanie am putea pierde aproximativ 800 de milioane de euro pe an. Vom asistam astfel, și la o depreciere a monedei naționale și cred că varianta unui euro de 4,7 lei devine extrem de realistă. Această depreciere îi va lovi pe toți românii pentru că vom asista la o depreciere a nivelului de trai. Vor crește prețurile la carburanți ceea ce va conduce, implicit, la o creștere a prețurilor la alimente. Toți cei care vor avea contracte în euro, inclusiv la telefonie mobilă, vor plăti mai mult. Prețurile excursiilor în străinătate vor fi, de asemenea, mai scumpe pentru români. Discutăm de o scădere cu minim 5%, scădere care prin efectele perverse și propagarea în economie conduce, în realitate, la o scădere și mai accentuată. În același timp, se discută și de efecte pozitive cum ar fi  mutarea unei mari părți a pieței de capital de la Londra în interiorul UE, unde se știe că deja multe dintre marile capitaluri și-au mutat sediile la Frankfurt. Și își vor muta și tranzacțiile financiare în interiorul Europei.

România, dacă-și va menține acest privilegiu de stabilitate macroecononomică, ar putea deveni mai atractivă pentru investițiile străine. Dar să nu uităm faptul că riscăm să pierdem, brusc, jumătate de miliard de euro, sumă trimisă anual în România de românii care muncesc în Marea Britanie. Vorbim de sume extrem de importante pentru economia României.

Eu sunt un optimism incurabil și cred că românii din România nu vor fi foarte afectați pe termen lung în această primă fază de efectele Brexitului indiferent de scenariul A sau scenariul B. Românii vor fi, ce-i drept, afectați pe termen scurt în cazul scenariului B, scenariul mai radical, care prevede inclusiv introducerea taxelor vamale pentru exportul în Marea Britanie.

Însă, efectele încetinirii sau scăderii economiei europene se vor resimți în toate țările, și asta trebuie să ne facă să ne raportăm la forța de muncă, discutăm de aproape patru milioane de cetățeni români care lucrează în afară. În ce state lucrează aceștia?  Spania, Italia, țări care vor fi mai afectate de această criză decât Germania sau Franța unde sunt mult mai puțini români.

Vom vedea că și acolo o parte dintre cetățenii români care lucrează vor avea probleme. Vor scădea salariile, va scădea puterea de cumpărare, vor scădea semnificativ sumele pe care le trimit anual familiilor din România. Discutăm, până la urmă, de o situația care nu are niciun precedent: ieșirea unei mari puteri economice, cu o pondere semnificativă în economia europeană, brusc, din economia europeană.

Din punct de vedere politic aș spune că scenariul A este aproape imposibil prin prisma faptului că ar deschide o Cutie a Pandorei cu consecințe care nu vor putea fi controlate de nimeni. Este foarte puțin probabil ca liderii UE să-și asume un asemenea risc, mai ales că liderii Germaniei, Franței și chiar Italiei și Spaniei, lideri care conduc economia europeană, sunt conștienți de efectele devastatoare ale unei asemenea decizii.

Cred că așa-zisul radicalism din discursul președintelui Comisiei Europene este generat chiar de conștientizarea acestui risc uriaș. Cred că vorbim, până la urmă, de o pedeapsă administrată poporului britanic, ceea ce ar fi o mare absurditate. Cei care vor suferi, cel mai mult, în ambele scenarii vor fi în opinia mea și nu numai a mea, cetățenii Regatului Unit. Cred, de asemenea, că Europa este obligată să se apere, dar este obligată să învețe și o mare lecție și anume faptul că timpurile noi, din punct de vedere economic și politic, necesită soluții noi. O reformă a UE bazată pe un mai mare acces la decizii, în cazul țărilor membre, bazată pe o politică economică care să producă bunăstare în toate țările membre, pe o scădere a disparităților între diferitele regiuni ale  UE, este absolut necesară pentru toți cei care cred în în proiectul Europei Unită.

Aceasta este lecția unui moment dureros și ar trebui să reprezinte un semnal de alarmă și, în niciun caz, începutul unei disoluții a UE, fapt care, în mod cert, nu se va întâmpla.

Cum ar trebui să se poziționeze în aceste condiții decidenții de la București?

Cred că România și decidenții  de la București trebuie să fie foarte atenți la consecințele diverselor etape asupra economiei europene a Brexitului, etape care vor apărea în ambele scenarii. Dacă anumite decizii vor afecta direct România, decidenții trebuie să participe și să fie în stare să-și impună punctul de vedere în negocierile care vor urma. Mai mult, trebuie să facă totul ca ritmul de creștere al economiei României, de câteva procente pe an, să continue. Și cred că acest lucru este cu putință.

De asemenea, uitându-ne la ceea ce se întâmpla la nivel european și mondial, România are cel puțin trei argumente pentru stabilitate și pentru  continuarea unui ritm de creștere economică rezonabil. Cred că a devenit mai importantă decât oricând poziția noastră de membru al NATO, care este o comunitate nu numai militară, dar și politică.  Aș adăuga aici parteneriatul strategic pe care îl avem cu SUA și nu în ultimul rând poziția noastră stabilă în cadrul UE, să nu uităm, de altfel, că suntem la zece ani de la aderare și practic integrarea României și a economiei românești este ca și finalizată. Ne-ar fi fost mult mai greu în primii doi-trei ani unde o parte dintre tratate nu erau încă funcționale. Al treilea argument și cel mai important este faptul că ultimii ani au adus o stabilitate economică, stabilitate care este foarte importantă pentru investiții. Cred că România ar putea deveni o insulă de stabilitate, un loc atractiv și pentru investitorii europeni din  UE. Economia României poate atrage, în aceste condiții, infuzia de capital de care are nevoie.

Un interviu realizat de Iulian Badea