Ursul păcălit de vulpe, versiunea din Kiseleff!

Ponta rămâne în PSD. A devenit, brusc, extrem de important pentru proiectul pe care îl pregătesc pentru români, la alegerile din toamnă, Dragnea și echipa din jurul său. Sunt convins că Ponta a citit atât povestea lui Creangă „Ursul păcălit de vulpe”, cât și celebra fabulă a lui Alexandrescu „Ursul și vulpea”. Din păcate pentru el, realitatea anului 2016 din PSD este una tristă. Dragnea și oamenii săi de încredere conduc, fără vreo opoziție semnificativă, PSD. Zgonea, cel care a minimizat forța/influența lui Dragnea în PSD, a zburat, rapid, din partid, dar și de la șefia Camerei.

Ponta este izolat în PSD. Dragnea a demonstrat, cu vârf și îndesat, în ultimele luni, că nu îl vrea pe Ponta în proiectul său. Pentru că Dragnea se teme de Ponta, de credibilitatea acestuia, de posibilitatea ca influența acestuia să crească și să schimbe raportul de forțe din partid.

Tot la fel de adevărat este faptul că Dragnea vrea ca PSD să guverneze după alegerile din 11 decembrie. Știe că o victorie nu poate fi suficientă pentru a guverna, în contextul în care alături de PSD se află doar ALDE și UDMR.  Este greu de crezut că PSD, chiar și cu Ponta în echipă, poate obține un scor electoral mai mare de 35-37%. Plus încă 6-7% ale ALDE, plus încă 6-7% ale UDMR, plus redistribuirile aferente,  alianța creată în jurul PSD nu poate depăși  55-57% din mandatele parlamentare. Iar guvernarea de după 2016 trebuie să fie susținută de o majoritate parlamentară mult mai confortabilă.

PMP-ul lui Băsescu nu poate fi luat în calcul de Dragnea, iar USR-ul lui Nicușor Dan nu poate depăși siajul președintelui Iohannis și va refuza orice alianță cu PSD. Chiar și în aceste condiții, cu Ponta în echipa PSD, liderii din Kiseleff știu că se anunță, pentru ei, clipe grele după alegeri. Iohannis va încerca să pună bețe în roate PSD și să susțină PNL.

Tocmai din aceste motive, Dragnea s-a speriat după ce Ponta ar fi cochetat cu preluarea funcției de președinte al PRU. Oricât de mult s-ar teme Dragnea de Ponta, liderul PSD știe foarte bine că pentru el, pentru obsesiile sale de mărire politică (Dragnea se vede premier!), varianta plecării lui Ponta din PSD este de neconceput acum, în prag de alegeri.

Dacă Ponta pleacă din PSD, cu echipa sa, partidul pierde minimum cinci-șapte procente, dacă nu mai mult, iar PRU va intra în Parlament fără mari probleme. Sunt convins că PRU, cu Ponta președinte, ar putea obține la scrutinul din 11 decembrie un scor de două cifre. Mă refer aici la credibilitatea lui Ponta, dar și la milioanele de români naționalist-moderați care s-ar putea regăsi, măcar parte din ei, în doctrina Partidului România Unită. Mai ales că prezența lui Ghiță în PRU oferă garanția unei mediatizări uriașe a PRU în perioada care urmează!

Ponta a decis, însă, să rămână în PSD. Nu știu dacă există vreun acord scris între Ponta și Dragnea prin care susținătorii celor doi să își împartă viitoarele funcții. Dacă nu există un asemenea acord scris, iar Ponta se mulțumește doar cu cuvântul dat de Dragnea, greșește fundamental. Dragnea nu va ezita, după alegeri, când/dacă se va vedea cu sacii în căruță, să îl excludă pe Ponta de la masa deciziilor din PSD/guvernare. Și spun aceste lucru, raportându-mă la modul în care s-a comportat Dragnea cu Ponta, fostul său șef de partid și guvern, după preluarea funcției de lider al PSD.Însuși Ponta declara, recent, că nu a mai fost sunat de luni bune de Dragnea. Și asta cred că spune totul…

Este, însă, posibil ca Ponta să fi fost sfătuit de apropiații săi să rămână în PSD, urmând a prelua, ulterior, conducerea partidului.  Este posibil chiar ca toată această poveste cu PRU să fi fost orchestrată chiar de apropiații lui Ponta în încercarea de a-i forța mâna lui Dragnea.

Previzibil, însă, dacă PSD va guverna după 2016, tensiunile din partid vor escalada în cazul, foarte probabil, în care Dragnea va uita, rapid, de promisiunile făcute lui Ponta în această perioadă. Abia atunci vom asista la un război total în PSD în care Ponta și Dragnea își vor disputa, pe viață și pe moarte, supremația…

Un editorial de Iulian Badea