„Quartet Gala” sau Amurgul Zeilor, la Întâlnirile JTI

Share:

O sărbătoare a maturității, a experienței povestite prin dans, o Gală a sincerității și a emoției, cu un mesaj tulburător: bucuria de a împărtăși e cu atât mai profundă, cu cât finalul, fie artistic, fie biologic, e mai aproape. Patru legende ale dansului contemporan, Mats Ek, Ana Laguna, Susanne Linke și Dominique Mercy au prezentat, pe 7 și 8 octombrie la București „Quartet Gala”, în cadrul celei de-a 17-a ediții a „Întâlnirilor JTI”.  Un spectacol al memoriei și al conștientizării de sine, un omagiu adus dansului și universalității care îi este caracteristică.

Seara a fost deschisă de solo-ul interpretat de Dominique Mercy, „Acel băiat cu ziarele”. Tăcerea de la început, dublată de expresivitatea figurii artistului a dus publicul într-o atmosferă densă, spartă de dialogul în oglindă cu tinerețea sau de dorința acută de a povesti despre dragostea de viață. „Uneori emoția generează mișcarea, alteori mișcare agenerează emoția”, spune protagonistul acestei coregrafii construită de Pascal Merighi pe modelul teatrului-dans, ca un tribute adus marii artiste Pina Bausch. Momentul înfățișează viața artistică a lui Mercy ca pe o jonglerie între mișcare și nemișcare, între cuvinte spuse și nespuse.

Susanne Linke, în „Un solo pierdut… cu salutări către Dore”, dedicate dansatoarei Dore Hoyer și construit pe ultimele opt minute ale „Sărbătorii primăverii” de Stravinsky, înfățișează un moment coregrafic de excepție, puternic, pasional, răspândind o forță surprinzătoare. Poate că însăși Susanne Linke a descris cel mai bine sentimentele pe care le trezește creația sa: „Dansul este un clișeu în mintea oamenilor, că trebuie să fii tânăr și frumos, să ai o energie pozitivă și proaspătă. Dar cred că dansul înseamnă și evoluție subtilă și spirituală, care presupune ș isuferință, și catharsis, iar pentru a le exprima e nevoie de personalități puternice.”

Cu siguranță, cele două pas-de-deux create de Mats Ekși interpretate împreună cu soția sa, Ana Laguna, rămân cele mai impresionante momente ale galei. Cuplul își dansează „autobiografia” cu emoție și înțelepciune, prin două tablouri coregrafice. „Cartof” este un dialog plin de umană și adâncă înțelegere a celuilalt, un dialog al unei perechi legate, mai presus de orice, de o profundă prietenie și afecțiune. O coregrafie care reflect în egală măsură maturitatea dansului, dar și pe cea a unei relații.

Timp de o oră, pentru cei prezenți pe 7 și 8 octombrie în sala mare a Naționalului bucureștean, povestea tinereții fără bătrânețe a prins viață. În loc de final, realizăm că uneori putem trăi sfârșitul și începutul în aceeași clipă, ca într-o capsulă a timpului, că fiecare dintre noi are experiențe care merită împărtășite și că ceea ce reținem din viață este de fapt o sumă a unor Întâlniri.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.