Ceaiul de busuioc tratează zeci de boli

Ceaiul de busuioc era folosit ca leac inca din timpul fenicienilor care ii atribuiau proprietati magice multiple. La noi planta a sosit cu o incarcatura magica din timpul dacilor, deoarece acestia apreciau foarte mult mirosul si proprietatile sale.

Zalmoxis i-a instruit pe geto-daci in medicina. Discipolii sai sunt mentionati de Platon care relateaza conceptia zalmoxiana „nu poti sa vindeci trupul fara a tine seama de suflet”. Busuiocul pare sa fi fost si el printre leacurile lui Zalmoxe intrucat, asa cum indica si datinile de Boboteaza, dupa crestinarea populatiei nord-dunarene romanii l-au folosit pentru sfintirea locurilor si alungarea necuratului.

Infuzia din frunze si flori de busuioc se mai recomanda in caz de crampe abdominale, infectii urinare, dureri de cap, laringita, faringita, gripa, voma si raceala. Pentru tratarea durerilor in gat, nu se consuma bautura fierbinte deoarece irita si mai tare gatul si intarzie vindecarea.

Busuiocul intareste sistemul imunitar, regleaza functiile glandelor endocrine si metabolismul celular, tonifiind intregul organism. Putem sa consumam ceai de busuioc pentru actiunea energizanta si antidepresiva.

Pentru prevenirea imbatranirii premature si mentinerea tineretii se recomanda busuioc sub forma de macerat la rece, in cure de minim 2 luni pe an sau in consum constant. Se pot consuma 2-4 cani de ceai de busuioc pe zi. Infuzia de busuioc este de folos si pentru refacerea stomacului dupa o masa copioasa.

Consumata zilnic, infuzia ajuta la tratarea si vindecarea cefaleei, colicilor intestinale, ulcerului gastric si colitelor de fermentatie.