Matei Vișniec, pe 8 ianuarie, la Conferințele TNB

0

 „Festivalul de la Avignon este cel mai important din Franţa şi unul dintre cele mai mari din lume. Din 1947 încoace, a devenit o veritabilă legendă culturală internaţională, inspirând numeroase alte oraşe. În fiecare lună iulie, în oraşul Papilor de pe malul Ronului se produce un fel de vast pelerinaj cultural, teatrul fiind prima dimensiune a sa, dar nu singura. Acest festival este şi un fenomen social-politic (întrucât se transformă într-un forum de dezbateri), şi unul turistic, şi unul economic, precum şi o veritabilă piaţă de spectacole. Din 1990 încoace, n-am lipsit în niciun an de la Avignon (unde am avut, de asemenea, piese jucate în mod sistematic în secţiunea sa neoficială, OFF). Am fost, oarecum fără să vreau, martorul unei evoluţii, a unei creşteri exponenţiale a festivalului, întrucât astăzi, pe afişele sale, figurează în jur de 40 de spectacole în IN şi peste 1300 în OFF. Acest festival este o fascinantă aventură culturală şi umană, pusă deseori sub semnul avangardei şi al provocării, care merită povestită”.   (Matei Vişniec)

Conferinţa susţinută de Matei Vişniec va fi ilustrată cu imagini din filmul documentar „Matei Vişniec – rege la Avignon”, o producţie TVR Iaşi 2015 – Andreea Știliuc (realizator), Relu Tabără (imagine), Dragoș Brehnescu (montaj).

Despre Matei Vişniec

Matei Vişniec este poet, dramaturg, romancier, jurnalist, membru al mai multor uniuni de creaţie în România şi în Franţa. Este născut pe 29 ianuarie 1956 în Bucovina, la Rădăuţi, oraş fabulos tăiat în două (cu tot cu cimitir) de o cale ferată care reprezintă pentru autor axa de simetrie a universului. Oraşul este descris pe larg în romanul publicat de Matei Vişniec la Cartea Românească şi intitulat „Cafeneaua Pas-Parol”. Mama, Minodora, a fost educatoare, tatăl, Ioan, a fost funcţionar.

A debutat cu poezie în clasa a patra, când a versificat o fabulă de La Fontaine. Ulterior, a descoperit în literatură un spaţiu de libertate şi s-a hrănit cu pagini din Kafka, Dostoievski, Camus, Poe, Hemingway, Oscar Wilde, Nichita Stănescu şi mulţi alţi scriitori nealteraţi de realismul socialist. I-au plăcut foarte mult suprarealiştii, dadaiştii, povestirile fantastice, teatrul absurdului şi al grotescului, poezia onirică şi chiar teatrul realist anglo-saxon, pe scurt, aproape totul, cu excepţia realismului socialist.

Studiază la Bucureşti filozofia şi devine foarte activ în sânul generaţiei ‘80, fiind membru fondator al Cenaclului de luni. Crede în rezistenţa culturală şi în capacitatea literaturii de a demola totalitarismul. Crede mai cu seamă că teatrul şi poezia pot denunţa manipularea omului prin „marile idei”, precum şi spălarea creierelor prin discursurile ideologice.

Înainte de 1987 se afirmă în România prin poezia sa epurată, lucidă, scrisă cu acid. Începând din 1977, scrie piese de teatru care circulă masiv în mediul literar, dar care sunt interzise pe scenele profesioniste. Proza sa rămâne însă una de sertar, precum romanul „Cafeneaua Pas Parol”, scris în 1982/1983 şi publicat abia după căderea lui Ceauşescu.

În septembrie 1987 părăseşte România cu o viză de turist, ajunge în Franţa unde cere azil politic. Începe să scrie în limba franceză, lucrează la BBC între 1988 şi 1999, apoi începe să lucreze pentru Radio France Internationale. Devine cetăţean francez în 1993, dar îşi păstrează şi cetăţenia română.

Din 1987, de când trăieşte în Franţa, piesele sale au traversat frontierele şi numele său s-a aflat pe afişe în aproximativ 40 de ţări. Pisele sunt publicate la editurile Actes Sud – Papiers, Lansman, Espace D’un Instant, Non Lieu.

Matei Vişniec este însă şi autorul unei proze pe care unii critici o consideră atipică. Un prim roman, „Cafeneaua Pas-Parol”, scris în 1983, n-a văzut lumina tiparului decât după căderea comunismului. „Sindromul de panică în oraşul luminilor” a fost unul dintre cele mai apreciate romane ale anului 2009 și a primit premiul revistei Observator Cultural. Matei Vişniec a mai publicat, în 2010, romanul „Domnul K eliberat”, scris în 1988 în primul an al exilului său parizian, roman pe care a aşteptat mai bine de 20 de ani înainte de a-l încredinţa tiparului. Romanul „Negustorul de începuturi de roman” a fost recompensat în 2014 cu premiul Augustin Frăţilă.

A obținut Premiul European acordat în 2009 de Societatea Autorilor şi Compozitorilor Dramatici din Franţa pentru întreaga activitate; Premiul De Literatură Europeană „Jean Monnet”, acordat în 2016 pentru romanul „Negustorul de începuturi de roman” (Editura Jacqueline Chambon Actes Sud). În România i s-a decernat de mai multe ori Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Dramaturgie (cel mai recent în 2015), Premiul pentru dramaturgie al Academiei Române, Premiul special UNITER pentru cel mai jucat dramaturg român contemporan (2016).

Privire generală în 2016:

Piesele lui Matei Vişniec sunt traduse în peste 30 de limbi. Unele dintre piesele sale au fost montate în teatre importante din Europa: Teatrul Rond Point des Champs Elysées la Paris, Teatrul Stary din Cracovia, Teatrul Piccolo din Milano, Teatrul Regal din Stokholm, Teatrul Young Vic din Londra, Teatrul Naţional din Istanbul, Teatrul Maxim Gorki din Berlin, Teatro Stabile din Catania (Sicilia).

Din 2006, piesele sale sunt montate în ritm de una la fiecare doi ani de Teatrul Kaze din Tokyo.

Numeroase spectacole cu piesele sale au fost realizate în Brazilia după ce editura É Realizações de la São Paulo a început în 2010 să-i publice masiv piesele (în jur de 20 la această oră).

După căderea comunismului, în 1989, Matei Vişniec devine unul dintre autorii cei mai jucaţi în România, cu spectacole create pe toate scenele naţionale (Bucureşti, Iaşi, Cluj, Craiova, Timişoara), precum şi în alte numeroase oraşe. Numeroase piese radiofonice realizate de Teatrul Naţional Radiofonic.

Apariţii editoriale recente în România:

  • la Editura Cartea Românească: PĂIANJENUL ÎN RANĂ (teatru), 2007; GROAPA DIN TAVAN (teatru), 2007; OMUL PUBELĂ. FEMEIA CA UN CÂMP DE LUPTĂ (teatru), 2007; CAFENEAUA PAS-PAROL (roman), 2008 SINDROMUL DE PANICĂ ÎN ORAŞUL LUMINILOR (roman), 2009; DOMNUL K. ELIBERAT (roman), 2010; DEZORDINEA PREVENTIVĂ (roman), 2011; LA MASĂ CU MARX (poezie), 2011; CABARETUL CUVINTELOR (teatru), 2012; NEGUSTORUL DE ÎNCEPUTURI DE ROMAN (roman), 2013; OMUL DIN CARE A FOST EXTRAS RĂUL (teatru), 2015; IUBIRILE DE TIP PANTOF, IUBIRILE DE TIP UMBRELĂ (roman), 2016
  • la Editura Paralela 45: ORAŞUL CU UN SINGUR LOCUITOR (antologie de poezie), 2005; MANSARDĂ LA PARIS CU VEDERE SPRE MOARTE (teatru), 2005; OMUL CU O SINGURĂ ARIPĂ (teatru), 2006; ISTORIA COMUNISMULUI POVESTITĂ PENTRU BOLNAVII MINTAL (teatru), 2007; IMAGINEAZĂ-ŢI CĂ EŞTI DUMNEZEU (teatru), 2008; OCCIDENT EXPRESS & DESPRE SENZAŢIA DE ELASTICITATE CÂND PĂŞIM PESTE CADAVRE (teatru), 2009; OMUL DIN CERC (antologie de teatru scurt), 2010
  • la Editura Humanitas: MAŞINĂRIA CEHOV & DESPRE FRAGILITATEA PESCĂRUŞILOR ÎMPĂIAŢI (teatru), 2008; SCRISORI DE DRAGOSTE CĂTRE O PRINŢESĂ CHINEZĂ (proză poetică), 2011; PROCESUL COMUNISMULUI PRIN TEATRU (teatru), 2012; TRILOGIA BALCANICĂ & MIGRAAAANŢI (teatru), 2016.
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.