Mărirea și decăderea (rapidă) a lui Dragnea

Liviu Dragnea a condus PSD spre o victorie categorică la alegerile parlamentare de la finele anului trecut. A dovedit că este un general extrem de abil pe câmpul bătăliilor politice și electorale, că știe unde/când să puncteze decisiv în relația cu alegătorii, sau, mai corect, cu o anumită parte a alegătorilor. Toate acestea pe fondul unei prestații jalnice a adversarilor săi politici, în frunte cu Iohannis.

Avalanșa de laude și osanale se pare că l-au îngropat rapid pe Dragnea, care chiar a început să se creadă un lider politic genial, un salvator al României anului 2017. Mulți colegi din partid, unii chiar lideri cu vechime, s-au încolonat cuminți în spatele liderului suprem care a început să se comporte, rapid, ca un veritabil dictator. Nimeni nu a avut curajul să-l tragă de mânecă și să-i spună, fie și colegial, că Sevil Shhaideh nu este o soluție viabilă pentru postul de premier. Dragnea a ordonat, toți au acceptat/executat/aplaudat!

Sunt de acord că un partid politic de anvergura PSD trebuie să funcționeze ca un monolit, iar punctele de vedere să fie unitare.De aici, însă, până la a impune premier/miniștri fără discuții prealabile cu liderii centrali și județeni ai PSD este cale lungă. A avut loc, ce-i drept, un Comitet Executiv Național al PSD, înaintea desemnării premierului Grindeanu, însă vorbim de o reuniune formală, fără o dezbatere reală de propuneri, în care cuvântul lui Dragnea a primat. Pe românește: nimeni nu a crâcnit, deși, pe la colțuri, nemulțumirile față de “diktatele” lui Dragnea erau evidente.

Mai mult decât atât, componența Cabinetului Grindeanu a suprins mulți lideri din Kiseleff. Și de această dată, Dragnea și-a impus voința/preferații fără a catadicsi să dea prea multe explicații colegilor! Care au lăsat, încă o dată, capul în pământ, preferând să mimeze susținerea acestor noi miniștri.

Și a venit, mult mai rapid decât se aștepta cineva, „Ziua Z”. Ziua în care Dragnea și ceilalți pesediști au decis să scape de dosarele penale. De pericolul iminent al unor condamnări în diferite instanțe de judecată! Ordonanțele de urgență privind grațierea și modificarea codului penal sunt, din punctul meu de vedere,mostre de lichelism politic. De altfel, aceste ordonanțe reprezintă cea mai importantă miză a PSD, la începutul anului 2017. Teama că vor ajunge la pușcărie i-a făcut pe mulți pesediști să se ascundă, chipurile, în fața unor motive umanitare. Condiții precare în închisori, supraaglomerare, pericolul iminent al unei amenzi uriașe primite de la CEDO. Argumente reale, însă, doar o perdea de fum pentru a se ascunde adevăratele intenții .. Niciun lider PSD sau ALDE, cu atât mai puțin Dragnea, nu a avut curajul/decența să spună, fie și cu jumătate de gură, că este vorba de două ordonanțe care sunt/ar fi fost date cu dedicație pentru pesediștii cu dosare. Cum să spui așa ceva?

Dragnea a greșit fundamental. Nu ai dreptul să îi crezi și să îi tratezi ca pe niște tâmpiți pe români, chiar dacă le arunci câteva zeci, în unele cazuri sute de lei, la pensii și salarii! Ce nu au înțeles Dragnea și aplaudacii săi necondiționați din PSD este că, prin aceste obsesii privind grațierea și modificarea Codului Penal, pe furiș, au reușit să trezească din amorțire/nepăsare/dispreț sute de mii, poate milioane de români, care nu au fost la vot pe 11 decembrie!

Klaus Iohannis, trimis la colț, după 11 decembrie, juca, până mai ieri, un rol decorativ în România. S-a înfoiat puțin în cazul Sevil Shhaideh, dar pârghiile sale erau reduse la a se opune lui Dragnea și Guvernului Grindeanu.

Personal, am crezut, pentru puține săptămâni, că Dragnea are șanse uriașe la alegerile prezidențiale din 2019. Dar proverbul “lupul își schimbă parul, dar năravul ba”, s-a pliat rapid pe realitatea din Kiseleff. Teama că va fi condamnat până în aprilie-mai, într-un nou dosar, alimentată de mulți pupincuriști din jurul său, l-a făcut pe Dragnea să grăbească, prin executanții Iordache și Grindeanu, adoptarea celor două Ordonanțe puternic contestate.

Ieșirea în stradă a zeci de mii de români a alarmat, însă, conducerea PSD. Dincolo de diversiuni și de minimizarea impactului acestor proteste, liderii PSD au văzut un pericol real, care le-ar amenința guvernarea. Vom vedea ce va alege Dragnea. Impunerea grațierii și modificarea codului penal, pentru a-i scapă pe mulți penali din Parlament și nu numai, din PSD și nu numai, indiferent de consecințe, sau renunțarea pentru moment la aceste ordonanțe.

Sunt convins că în cazul în care Dragnea nu ar fi fost vizat direct de clemența acestor ordonanțe, nu ar fi mișcat un deget în privința colegilor săi! Din păcate, prostirea în față a românilor, va avea un uriaș efect de bumerang pentru Dragnea și PSD.

Mi se pare penibil modul în care Iohannis, PNL și USR încearcă să obțină capital electoral prin susținerea acestor proteste. Cei care au ieșit în stradă sunt într-o proporție foarte mare oameni care nu au votat. Care sunt revoltați de parșivenia liderilor PSD și ALDE. Nimic mai mult! Păcat că unii politicieni și jurnaliști preferă să se prostitueze în cel mai indecent mod. Indiferent de funcții, bani, privilegii, toți trebuie să avem puterea/tăria de a fi obiectivi. În caz contrar, ce diferență este între târfele de pe centură și mulți colegi de breaslă? Știu: prețul, contravaloarea prestației! Rușinos! La fel de rușinoasă este și reacția sutelor, miilor de pesediști, de la nivel central și local, care merg orbește pe mâna lui Dragnea!

Ce păcat că țara asta nu-și mai poate reveni din minciună și corupție!

Un editorial de Iulian Badea