Totul despre diabetul zaharat

Diabetul reprezintă o afecțiune cronică apărută atunci când organismul nu poate procesa zahărul din alimente. Acesta din urmă este folosit de celulele organismului ca sursă de energie, fiind transformat cu ajutorul insulinei (hormonul secretat de pancreas).

Atunci când organismul nu produce insulină, toate mecanismele de funcționare ale acestuia se schimbă, întrucât glucoza rămâne în sânge și nu ajunge la celule. Diabetul zaharat este, așadar, o boală periculoasă ce trebuie monitorizată atent și ținută sub control cu ajutorul medicamentelor.

Există patru tipuri de diabet: diabet de tip 1, diabet de tip 2, diabet gestațional și diabet secundar. Cea mai gravă formă de diabet este însă diabetul de tip 1.

Diabetul zaharat de tip 1 sau diabetul insulino-dependent este declanșat de factori de mediu, cum ar fi virusuri, dietă și substanțe chimice, dar și de factori genetici. Bolnavii cu diabet zaharat de tip 1 trebuie să își injecteze insulină de câteva ori pe zi și să monitorizeze atent boala și valorile glicemiei.

În acest caz, aproape toate celulele pancreatice care produc insulină sunt distruse fără șanse de a se reface. De aceea, producția pancreatică de insulină este redusă sau chiar absentă. Diabetul zaharat tip 1 apare la orice vârstă, însă predomină la copii si adulți tineri, motiv pentru care este numit și „diabet juvenil”.

În cazul diabetului zaharat de tip 1, transmiterea ereditară joacă un rol important.

Cu toate acestea, mulți dintre bolnavi nu au antecedente familiale de diabet insulino-dependent, experții afirmând că și factorii de mediu, alături de stilul de viață, pot fi factori declanșatori ai acestei boli.

•        Una din simptomele cele mai cunoscute ale diabetului de tip 1, și nu numai, este poliuria – urinarea frecventă.
•        Creșterea cantității de lichide eliberate conduce la sete intensă, simptom cunoscut și sub denumirea de polidipsie.
•        Pierderile calorice suferite pe cale urinară provoacă pierderi subite în greutate.
•        Din acest motiv, apetitul crește.
•        Alte simptome pot fi tulburările de vedere, stările de somnolență, senzația de greață și reducerea rezistenței la efort.

Toate aceste semne ale diabetului debutează brusc și intens în cazul bolnavilor de diabet de tip 1. În absența insulinei, celule din organism nu mai pot folosi glucoza din sânge, așa că încep să utilizeze un mecanism secundar pentru înlocuirea celulelor care produc energie. Celulele adipoase încep, astfel, să metabolizeze grăsimile, fapt care duce la producția unor compuși chimici numiți cetone. Problema este ca acestea determină acidifierea sângelui, chiar dacă reprezintă o sursă de energie celulară, și pot favoriza instalarea cetoacidozei diabetice, foarte periculoasă pentru pacient.

În ceea ce priveste tratarea diabetului, există câteva reguli importante de care trebuie ca bolnavii să țină cont:
·        Regimul alimentar trebuie să fie unul calculat. În general, persoanele diabetice nu ar trebui să consume alimente dulci în cantităţi mari. De asemenea, este bine ca mesele să fie luate la intervale regulate; perioadele lungi între mese trebuie evitate.

Deoarece există o predispoziţie pentru creşterea colesterolului sanguin, este  necesară limitarea consumului de grăsimi saturate. Uneori trebuie administrate medicamente care reduc nivelul colesterolului.

•        Activitatea fizică este foarte importantă pentru controlarea glicemiei, diminuând riscul apariției complicațiilor. Persoanele cu diabet de tip I, care reuşesc să îşi menţină o greutate corporală normală, pot necesita numai doze mici de insulină.

•        Medicamentele care controlează, la rândul lor, glicemia. Scopul tratamentului diabetului este, aşadar, menţinerea glicemiei la valori normale cât mai mult timp posibil.

•        Tratamentul hipertensiunii arteriale şi hipercolesterolemiei poate preveni de asemenea unele complicaţii ale bolii. Este eficace şi administrarea zilnică a unei doze mici de aspirină, potrivit csid.ro.

•        Bolnavii de diabet ar trebui să poarte întotdeauna la ei o brăţară medicală care să atragă atenţia medicilor asupra faptului că suferă de diabet. Aceste informaţii permit iniţierea rapidă a tratamentului salvator, mai ales în caz de traumatisme sau alterări grave ale stării mentale.

În ciuda percepției populare, regimul alimentar al diabeticilor nu este atât de dur. De fapt, cheia într-o alimentație sănătoasă, în cazul bolnavilor, este echilibrul – o dietă din care să nu lipsească nicio grupă de alimente.

Este recomandat, însă, un consum cât mai mic de zahăr, alimente cu zahăr sau miere de albine, deoarece acestea solicită pancreasul să fabrice insulină. Pentru că, în cazul diabeticilor, producția de insulină scade până aproape de zero, acest proces nu trebuie accelerat prin epuizarea bruscă a insulinei. Este bine ca zahărul să fie înlocuit cu îndulcitori mai puțin solicitanți, cum ar fi poliolii și derivații, precum și cu îndulcitori nesolicitanți pentru pancreas, precum necalorigenii. Acești substituenți sunt complet inofensivi dacă sunt consumați în cantități normale.

Cu privire la celelalte alimente nu poate fi vorba de interdicții, ci doar de limite cantitative în ideea de a preveni creșterea glicemiei. De aceea, anumite alimente, precum pâinea, cartofii, orezul, pastele făinoase, fructele, trebuie sa fie consumate în anumite limite, ce diferă de la om la om.

A doua categorie de recomandări nutriţionale pentru diabetici are ca obiectiv prevenirea complicaţiilor, în principal a celor cardiovasculare. Este recomandat, așadar, să se limiteze consumul de grăsimi animale și de alimente bogate în grăsimi industriale, cum ar fi margarina. Pentru a nu suferi complicații, persoanele care suferă de hipertensiune trebuie să nu consume multă sare.

Dincolo de aceste recomandări generale, regimul alimentar se stabileşte în funcţie de particularităţile fiecărei persoane. Persoanele care suferă de diabet de tip 1 trebuie să cunoască bine conținutul alimentelor consumate, mai ales conținutul de glucide (hidranți de carbon), pentru ca tratamentul cu insulină să se potrivească perfect nevoii de a păstra glicemia în limitele dorite.