Exportul paralel de medicamente, între crimă și profit de sute de milioane de euro!

0

Criza medicamentelor se adâncește cu fiecare zi. Situația este cu adevărat disperată pentru alarmant de mulți români care se află în imposibilitatea procurării unui medicament nou, puternic, vital, care face, practic, diferența dintre viață și moarte.

În stilul dâmbovițean se caută, rapid, vinovați. Se arată spre distribuitori, spre farmacii, spre producători, spre Ministerul Sănătății etc.

Cine este vinovat de situația creată? Care sunt soluțiile de ieșire din această criză? Și, până, la urmă cine sunt cei care obțin un profit uriaș din această afacere?

Cătălin Tolontan, unul dintre cei mai buni jurnaliști de investigații din România, a deschis pe site-ul său, tolo.ro, Cutia Pandorei, trăgând un puternic semnal de alarmă în privința crizei acute a medicamentelor.

În materialul respectiv, directorul general al Farmexpert, Iulian Trandafir, un cunoscător avizat al problemelor cu care se confruntă piața pharma a pus, până la urmă, degetul pe rană și a identificat cauzele acestei situații: exportul paralel de medicamente din direcția României către țările puternice ale UE, vezi cazul Germaniei, export care are o cifră de afaceri estimată la jumătate de miliard de euro pe an!

Cotidianul online „Cronica Română” dorește să se alăture acestei campanii binevenite, salutare, care vizează identificarea cauzelor acestei situații, dar și găsirea rapidă a unor soluții decente, pliate pe realitate, care să minimizeze consecințele crizei de medicamente.

Am discutat cu distribuitori, cu reprezentantii unor farmacii și asociații de pacienți, pentru a ne forma o părere cât mai avizată în acest sens. Și pentru a identifica, împreună, soluțiile…

Totul a pornit, prin 2009, de la metodologia de calcul a prețului la medicamente în cazul României. României, o țară nu foarte bogată, cu un buget destinat Sănătății, de doar 5% din PIB, mai puțin de jumătate din cât acordă anual acestui sector Germania, Franța și chiar Serbia, i s-a aplicat metoda celui mai mic preț la medicamente din UE. De altfel, Tratatul de funcționare a UE permite prețuri diferențiate în diferite țări din Uniune tocmai pentru a facilita accesul pacienților la un tratament costisitor.

Decizia, inițial lădabilă, binevenită, salutară, trebuia să lărgească accesul românilor la medicamentele noi și scumpe, vitale în cazuri grave și foarte grave.

Cum românii sunt inventivi, iar unii vor, cu sprijin politic sau nu, să scoată bani nemunciți din piatră seacă, a apărut, relativ rapid, un „monstru” care a luat amploare cu fiecare an.

Mă refer aici la exportul paralel de medicamente, care se desfășoară nestingherit de prea mulți ani. Cum România are cele mai mici prețuri la medicamente, rapid, numeroase firme, unele de apartament, cu unu, doi angajați, dar cu o cifră de afaceri uriașă, au început să scoată profit din acest business, legal, însă cu mari hibe în privința eticii legalității și a moralității.

Legal este un fel de a spune cât timp prin acest export paralel de medicamente vorbim de un comerț intracomunitar care prejudiciază grav sănătatea multor români.

Voi explica pe larg această situație:

A fost o perioadă, după 2009, în care producătorii vindeau din ce în ce mai mult în România. Practic, întregul necesar de medicamente vitale, acum dispărute de pe piață, era confirmat de producători către distribuitori și de la aceștia trimis către farmacii!

Marea problemă a apărut când unele firme de distribuție de medicamente au început să fie tot mai tentate de exportul paralel. Astfel, tu primești în România produsul X cu 3000 de euro cutia și nu  distribui, decât o parte din cota pe care o primești din acest produs, pe piață – chiar dacă viața unor oameni depinde de acest medicament. Iar apoi, tu, ca firmă, pentru profit, pui un adaos de 1500 de euro, spre exemplu, și exporți produsul în Germania.

În Germania produsul respectiv costă 7000 euro, așa că unii distribuitori germani preferă să cumpere din România produsul cu 4500 de euro ( 3000 de euro valoarea cu care îl cumpără România plus adaosul de 1500 de euro, profitul firmei X). Și uite așa, cum, mare parte din medicamentele trimise în România de producător cu cel mai mic preț din UE nu ajung decât în parte la pacienții români. Este clar?

Mai mult decât atât, producătorii au fost deranjați că produsele vândute în România, cu cel mai mic preț din UE, au început să invadeze piețele europene din Germania, Franța, Marea Britanie etc.

Reacția acestora a fost promptă: dacă nu aveți nevoie pe piața românească de aceste produse vă reducem/tăiem drastic comenzile. Pentru că în caz contrar tu îmi afectezi interesele mele pe piețele unor state puternice din UE cărora eu, ca producător, le vând aceste produse cu un preț mai mare! Tu îmi ceri 3000 de cutii cu produsul Y, cât timp 2000 ajung pe piețele europene înseamnă că tu, România, nu ai nevoie decât de 1000 de cutii. Și îți trimit doar 1000!

Noi, spune producătorul, oferim o facilitate pentru România, însă acest lucru nu trebuie să ne aducă prejudicii pe alte piețe. Corect, logic, de bun simț!

În ultimele șase luni criza medicamentelor a căpătat accente cronice. Un număr de 144 de medicamente puternice, greu de obținut, se găsesc tot mai greu, sunt tot mai puține, din cauzele enumerate mai sus, existând în același timp o presiune foarte mare să meargă la exportul paralel.

Pacientul român, cel mai afectat

Marii distribuitori de medicamente sunt disperați privind centralizarea pe ultimele șase luni. Producătorii, reacționând față de exportul paralel de medicamente, trimit mult mai puține produse decât comenzile efective. Se vorbește de procente alarmante între 6-65% în cazul multor medicamente vitale pentru viața pacienților români.

“Dintr-un necesar de 16.000 de cutii anual, puțin peste 2.000 de cutii pe lună, noi deservim circa 5.000 de farmacii asta înseamnă 3 cutii pe farmacie. Am primit doar 2.300 de cutii. Cum să le împărți la 5000 de farmacii? Și mai mult decât atât este imposibil să mai exporți paralel în aceste condiții”, ne spune un reprezentant al unuia dintre marii distribuitori de medicamente din România.

În aceste condiții este evident că toți cei care fac parte din lanțul pharma și mă refer aici la distribuitori, farmacii și pacienți sunt afectați.

Din păcate, producătorii au reacționat corect, apărându-și interesele. Faptul că în România medicamentele au cel mai mic preț din UE a creat, așa cum am spus, un monstru. Pentru că, până la urmă, exportul paralel este un monstru care nu face nimic altceva decât să lovească în pacientul român.

În cazul în care statul român, prin pârghiile aferente, nu va reacționa rapid, situația va atinge accente dramatice. Exportul paralel va acutiza lipsa medicamentelor vitale din sistem.

Ne referim aici la medicamentele noi, la moleculele noi care nu au generice și sunt relativ scumpe. Pentru că aceste produse sunt cele mai vândute la export. Cutiile scumpe, care costă 3000 de euro fiecare și se pune un adaos de 1500 de euro, deja este alta poveste. La zece cutii se fac 15.000 de euro. Bani obținuți fără niciun fel de efort.

Mai mult, metodologia de calcul a prețului la medicamente a condus și la delistarea unor produse ieftine.

Este greu de crezut, spun toți cei cu care am discutat, că se va putea interveni pe termen scurt, însă, pot fi minimizate efectele acestei situații. În niciun caz la o țară săracă cum este România nu putem renunța la avantajele obținerii celui mai mic din UE la medicamente.

Exportul paralel de medicamente, cocoțat pe o uriașă manipulare

Însă, putem interzice exportul paralel de medicamente! De altfel, exportul paralel de medicamente este susținut, legalizat, de o mare confuzie, să nu spunem manipulare!

Concret, a apărut, eronat, pe piață informația că tratatul de funcționare al UE nu poate interzice libera circulație a mărfurilor. Haideți să citim articolele 34, 35 și 36.

  1. Între statele membre sunt interzise restricțiile cantitive la import precum și orice măsuri cu efect echivalent.
  2. Între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la export precum și orice măsuri cu efect echivalent.
  3. Dispozițiile articolelor 34 și 35 nu se opun interdicțiilor sau restricțiilor la import, la export, sau de tranzit, justificate pe motive de morală publică, de ordine publică, de siguranță publică, de protecția sănătății și a vieții persoanelor… Subiectul este închis!

Dacă avem, spre exemplu, un bolnav de cancer eu, ca stat, trebuie să las tratamentul care îl poate salva să circule liber prin UE? Vorbim de bolnavi de cancer, de SIDA, de scleroză, boli rare etc.

Este vorba nu numai de o exagerare cumplită, dar mai ales de o manipulare uriașă. Să citești, cu bună credință, articolele acestui tratat nu este atât de greu, când lucrurile sunt extrem de clare.

Cât este vorba de viața oamenilor, lucrurile sunt extrem de clare!

Nu știu de ce nimeni nu face referire la acest articol 36. Cât de greu poate fi să citești un articol? Statul român poate să se refere, explicit, la articolul 36 și să ia măsuri în consecință.

Și aici mai trebuie abordat un aspect edificator. Haideți să vorbim puțin de țigări și alcool.

Știți cât costă țigările în Germania? Opt euro! În Marea Britanie costă opt lire. Un calcul simplu arată că la noi un pachet de țigări este în jur de 4 euro.

Întrebare: De ce nu există comerț paralel de țigări? Sau de alcool? De ce nu cumpără românii țigări cu tirurile și să le vândă, apoi, în Germania?

Deci în acest caz aceste țări se pot proteja și pot îngrădi comerțul liber, dar pentru medicamente care salvează vieți, nu?

Deci eu, ca om de afaceri, nu pot să cumpăr spre exemplu țigări din România și să trimit două-trei tiruri în Germania. La noi, prețul per pachet este patru euro, în Germania, opt euro. Îl vând cu șase euro și obțin un profit consistent.

De ce la medicamente se permite exportul, chipurile în virtutea unui comerț intracomunitar liber, iar la alcool și țigări, nu?

 Soluții există… Dar vrea să le aplice cineva?

Este evident că la mijloc este vorba de foarte mulți bani, însă, pentru statul român ar trebui să conteze, în primul rând, pacientul român. Chiar dacă avem doctori buni care dau un diagnostic perfect și chiar o rețeta utilă, suntem legați la mâini cât timp nu găsim medicamentele necesare în farmacii.

Din păcate sau, până la urmă, din fericire, într-un sistem exrem de reglementat cum este sistemul farmaceutic, numai legiuitorul/parlamentul poate da reglementări pentru rezolvarea unei probleme.

Doar legiuitorul poate impune niște reguli care să permită accesul pacientului la tratament.

Un efect imediat, pozitiv, pentru pacienți, ar fi, o spun toți cunoscătorii din piața pharma, interzicerea exportului paralel de medicamente. Chiar Ministerul Sănătății are pârghii pentru restricționarea exportului de medicamente.

Legislația comunității europene în acest domeniu este clară, dar este nevoie, însă, și de voință politică.

Se pot face restricționări în privința interzicerii exportului/importului de medicamente în condițiile în care interesul pacientului român primează.

Partea a doua a acestei anchete va fi publicată în cursul zilei de luni.

ministerul sanatatii

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.