Crina Lință: Pentru mine a juca înseamnă a trăi, a iubi, a fi viu!

0

Cotidianul online Cronica Română publică un amplu interviu cu Crina Lință, președintele Asociației Arte dell’ Anima. O persoană extrem de inimoasă, mândră de ceea ce face, Crina Lință, împreună cu soțul său Gabriel, a înființat, în urmă cu aproape doi ani, o Asociație și un teatru în București. 

Conceptul Arte dell’Anima s-a născut din dorința de a dezvolta, încuraja și promova mijloacele artistice ce fac posibilă descoperirea, îmbogățirea, cultivarea sufletului uman. „Actualmente investesc în oameni prin Asociația Arte Dell”Anima, Teatrul Arte Dell”Anima, investesc în cultură, în hrană spirituală pentru suflete de la suflete, fiind mereu înconjurată de oameni de breaslă de o calitate extraordinară, oameni care își iubesc profesia și care știu să dăruiască”, spune Crina Lință.

Într-o lume obscenă, în care tot ceea ce contează este profitul, Crina Lință a ales să-și realizeze visul: acela de a deveni actriță și de a susține tinerii actori! Un om care oferă, înainte de a cere, un om care sprijină tinerii actori, un om care crede în visul său, merită , înainte de toate, un uriaș respect!

 Doamnă Crina Lință, spuneți-ne vă rog câteva cuvinte despre dumneavoastră, despre activitatea dvs., despre dorința de a face teatru…

 Mă numesc Crina Lință, absolventă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine București, secția engleză-italiană, a Universității București. Întotdeauna am avut o aplecare către partea artistică. Deși am terminat un liceu cu profil real, am scris poezii ce au fost publicate în ziarul local, Gorjeanul. Am scris, de asemenea, o piesă de teatru în care am și jucat și am obținut locul I la faza națională „Cântarea României”.

Niciodată, însă, nu am avut curajul de a-mi urma inima, dragostea, pasiunea către actorie. Mă temeam că sunt prea puține locuri la Universitate, că aș putea să nu reușesc și să fiu dezamăgită.

De câțiva ani mi-am reluat pasiunea pentru actorie, pentru teatru. Am început să joc la Godot Cafe-Teatru, unde am avut rolul Vandei din Gaițele și, mai apoi, într-o piesă de Peter Schaffer. Am simțit că pot face mai mult în acest domeniu, într-un mod profesionist. Deși mi-am dorit de mult să urmez această cale, consider că toate lucrurile au rostul lor, nu neapărat când ne dorim, ci când este momentul să se întâmple!

Și, totuși, cum v-ați decis să deveniți studentă la Universitatea Națională de Arte Teatrale și Cinematografice Ion Luca Caragiale?

 Cred că undeva în interiorul ființei mele a mocnit mereu dorința de a mă exprima într-un mod artistic. Momentul în care am dat examenul de admitere a fost prima dată când am pășit în această facultate, în Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale”.  Acele emoții le retrăiesc de fiecare dată când vorbesc despre acest lucru. Cred că au fost cele mai frumoase momente trăite de mine, pe plan profesional, în ultimii trei ani. În două luni voi absolvi această facultate, mă pregătesc de licență și de examenul de absolvire.

Am intrat în această facultate cu ideea de a deveni actriță profesionistă. Am fost o studentă eminentă, în sensul că nu am avut nicio absență de la cursuri, făcându-mi restul treburilor “rupând” din timpul de somn, de odihnă sau recreere. Cu toate acestea, nu regret acest pas, mai ales că am făcut ceea ce mi-am dorit și, ca atare, am mers în paralel cu activitățile cotidiene, atât pe plan profesional, cât și familial.

 Cum ați înființat Teatrul Arte dell’ Anima. Ce v-a convins să faceți acest pas și să vă implicați activ în susținerea tinerilor artiști?

 M-am gândit să fac ceva și pentru mine dar și pentru cei din jurul meu deoarece sunt foarte mulți tineri care termină diverse specializări din cadrul facultăților de arte, precum actori, regizori, scenografi, pedagogi etc și care nu își găsesc un loc în care să se integreze. Este păcat pentru că mulți dintre ei sunt tineri foarte talentați cărora talentul ajunge să le fie irosit din cauza lipsei contractelor disponibile în teatre. Nu este vina lor, este vina sistemului, din simplul motiv că anual sunt mult mai multe persoane școlarizate decât absorbția efectivă în teatrele de stat. Aici nu se mai fac angajări, se merge mai mult pe sistemul de colaborare în condițiile în care și acele locuri sunt foarte puține!

Este greu să vezi că vin aproape 200 de oameni la un casting și ajunge să îți pară rău de ei, pentru că, după cum știm, artiștii au o sensibilitate aparte și este foarte greu ca sufletul să își revină când vine vorba de dezamăgiri!

Unii dintre ei se reintegrează, urmează o altă facultate, își dau seama că nu au ce să facă în acest domeniu și urmează alte drumuri. Eu am încercat prin Asociația Arte Dell Anima, respectiv Teatrul Arte dell’Anima, să ajut cât mai mulți tineri artiști. Am discutat cu soțul meu și l-am convins să mă ajute și să-mi pună la dispoziție acest spațiu, spațiu în care funcționează atât teatrul, cât și partea administrativ-creativă! Trebuie să precizez de la început că vorbim de o investiție mare, deși este un spațiu mic. Vorbim așadar de o investiție semnificativă în infrastructură deoarece ne-am dorit ca totul să fie făcut ca la un teatru profesionist, având numai echipamente de calitate. Dar ce este cel mai important este pasiunea cu care am făcut acest lucru, atât eu cât și soțul meu, Gabriel Lință, care m-a sprijinit în acest demers, atât financiar, cât și moral. Suntem o familie care a muncit, s-a realizat și care consideră că este de datoria ei să întoarcă societății o parte din realizările pe care le-a făcut. Dacă fiecare persoană ar face câte ceva în folosul societății, cred că am reuși să creăm în jurul nostru un mediu plăcut, o dezvoltare armonioasă a societății și multe zâmbete pe fața celor din jurul nostru.

Vorbiți-mi, puțin, despre Asociația Arte dell’ Anima

 În acești aproape doi ani de la înființarea Teatrului Arte dell’ Anima am făcut trei producții. „Copii Răi”, pe un text al dramaturgului Mihaela Mihailov, căreia îi mulțumesc, încă o dată, că a avut încredere în noi și ne-a dăruit acest text, în regia minunatei Geanina Herghelegiu, spectacol cu care am fost prezenți la foarte multe festivaluri. Suntem foarte bucuroși că am fost selecționați și la Festivalul de Teatru Nou de la Arad la care vom participa în luna mai.

Anul trecut am fost prezenți la ButterflyEffect la Galați, la Festivalul Internațional de Teatru Independent de la Constanța, la Sibiu Internațional Fringe Festival, dar și în cadrul sesiunii Teatru în TVR, etc.

„Copii răi” a fost cea de-a doua producție, prima fiind „Conu’ Leonida față cu reacțiunea”, în regia Bogdanei Darie, un excelent pedagog și prima persoană care m-a încurajat in acest demers. Ultima producție, „O noapte furtunoasă”, regia Florin Liță, are un răsunet remarcabil. Este o producție atractivă, explozivă, pe înțelesul tuturor, cu elemente moderne, dar păstrând în totalitate autenticitatea lui Caragiale. Pot spune că am depășit 2.000 de bilete vândute la piesele jucate la Teatrul Arte dell’ Anima.

De asemenea, Asociația Arte dell’ Anima desfășoară cursuri de dezvoltare personală prin actorie pentru copii de la trei ani până la 18 ani, pentru care am avut mereu traineri profesioniști. În cadrul fiecărui modul, am oferit și gratuitate pentru cei aflați în imposibilitate financiară. La fiecare modul am avut circa 40 de cursanți înscriși, ceea ce este minunat deoarece acest curs are ca scop dezvoltarea personală, eliberarea de inhibiții și încurajarea comunicării. Copiii sunt foarte sinceri și părinții rămân uimiți de modul în care reușim să comunicăm atât de bine cu ei.  Este un curs care înainte de toate înseamnă bucurie, joc, libertate, creativitate, improvizație, iar scopul nostru este să-i facem fericiți în timpul celor două ore ale acestui curs.

În afară de producțiile noastre și cursurile de dezvoltare personală prin teatru suntem, de asemenea, și teatru gazdă pentru alte spectacole. Avem spectacole de licență, dar și alte spectacole puse în scenă de diverși regizori, menținând un standard de calitate foarte ridicat!

De asemenea, organizăm spectacole pentru copii și diverse acțiuni cu școlile din jurul teatrului și din sectorul 2. Anul trecut în perioada programului “Școala Altfel” am avut în fiecare dimineață spectacole, fie „Copii Răi”, fie alte spectacole educative precum„Iedul cu trei capre”, „Frumoasa și Bestia”, etc.

Am avut diferite conferințe și încercăm și pe mai departe să dăm o utilitate crescândă spațiului.

Despre ce proiecte de viitor putem vorbi?

În fiecare an ne implicăm în depunerea de proiecte către toate sursele de finanțare. Fiind singurul teatru independent din zonă, putem susține mai multe spectacole pentru comunitate, dezvoltând astfel cultura în cartiere. În acest sens merg toate proiectele noastre, pentru dezvoltarea comunității pe latura artistică, dar și pentru ajutorarea celor defavorizați sau aflați într-o situație precară financiară și nu numai. Vom continua să producem spectacole de calitate, să susținem cu toate forțele tinerii artiști, iar pe termen lung ne dorim o sală mai mare pentru a ne putea dezvolta din toate punctele de vedere. Ne dorim să realizăm atât proiecte de film, cât și spectacole pentru copii. Avem multe idei și planuri mărețe, pe care prin muncă asiduă, dedicație și pasiune dorim să le și îndeplinim.

Mi-aș dori ca Asociația Arte dell’Anima, respectiv Teatrul Arte dell’Anima să devină mai mult decât un proiect, sa fie o mare familie pentru toți artiștii implicați și pentru toți cei care cred în artă și cultură. În acest sens, aș dori să mulțumesc tuturor partenerilor media, spectatorilor și tuturor celor care sprijină într-un fel sau altul demersurile noastre.

Care sunt proiectele personale ale Crinei Lință?

Referitor la partea artistică vreau să vă spun că îmi doresc să joc. Joc în spectacolul de licență „Și caii se împușcă nu-i așa?”, o dramatizare de Ștefana Samfira. Este fiica domnului profesor Florin Zamfirescu și coordonatoarea spectacolului meu de licență, căreia pe această cale doresc să îi mulțumesc din suflet deoarece datorită acestui spectacol mi-am căpătat, din nou, libertatea și dorința de a juca.

Îmi doresc, însă, o implicare mult mai activă pe acest palier  în viitorul apropiat.

Miercuri și joi seară, la Sala Octavian Cotescu a Palatului Național al Copiilor, ați jucat, împreună cu colegii dvs., în spectacolul de licență intitulat „Și caii se împușcă, nu-i așa?, o dramatizare excepțională de Ștefana Samfira, după romanul cu același nume de Horace McCoy. Spuneți-ne câteva cuvinte despre această piesă, despre rolul jucat de dvs., despre trăirile avute in timpul spectacolului dar si după terminarea acestuia…

 Sunt bucuroasă să fiu parte din acest proiect și consider că ambele personaje pe care le interpretez mi se potrivesc într-o anumită măsură, chiar dacă sunt extrem de diferite. Pe de o parte, Jacky este o fată exuberantă, cu poftă de viață, căreia nimic nu i se pare imposibil, nici măcar acest maraton de dans, este lipsită de scrupule și face orice pentru a-și atinge scopul. Pe de altă parte, doamna Higby este președinta Ligii Mamelor pentru o Morală Sănătoasă, este cerebrală, puternică și mereu dornică să apere interesele tinerilor.

Întotdeauna intru cu o bucurie imensă în scenă și sunt ancorată efectiv în povestea spectacolului, devin Jacky sau doamna Higby, bineînțeles, în relație cu partenerii de scenă, pe care îi consider niște tineri minunați. Serile în care joc îmi conferă o adrenalină plăcută ce persistă chiar și mult după terminarea spectacolului, transformându-se într-o energie pozitivă ce mă face mai tânără, mai puternică și mai liberă, îmbogățindu-mi astfel starea de spirit. Îmi doresc ca acesta să fie doar începutul unei cariere frumoase și în actorie, deoarece pentru mine a juca înseamnă efectiv a trăi, a iubi, a fi viu.

Doamnă Crina Lință vă mulțumesc pentru amabilitatea și deschiderea arătate…

Un interviu realizat de Iulian Badea

linta 3

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.