Dansatorul Mihail Barîșnikov, despre FITS

Arta „e ca o boală”, a declarat, marți, la Sibiu, dansatorul Mihail Barîșnikov, adăugând că se consideră american în mentalitate.

Îmbrăcat într-o cămașă albă, cu o jachetă de blugi și cu pantofi comozi în picioare, Barîșnikov a venit punctual la o conferință de presă restrânsă și a vorbit despre începuturile sale în lumea artei, despre fundația care îi poartă numele și despre ce apreciază la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS), informează Agerpres.

El a fost prezentat de către directorul festivalului, Constantin Chiriac. „Uitați tot ce a spus despre mine”, a spus cu umor dansatorul, la finalul intervenției acestuia. „În primul rând, sunt fericit să mă întorc în România”, a punctat el.

Barîșnikov a povestit și cum s-a înscris singur la școala de dans, în copilărie. Cu un tată cadru militar și cu o mamă „femeie simplă, modestă, dar captivată de cultură în general”, micul Barâșnikov era purtat la spectacole dintre cele mai diverse — concerte la Filarmonică sau teatru. Momentul în care a văzut un spectacol de balet „a fost ca un cutremur”.

Primul său rol, a povestit el, a fost în opera „Dama de Pică” — un mic copil negru, care ținea un cadou. Dar, a spus artistul, pentru tenul închis, nu m fost machiat, ci mi-a fost pusă o șosetă maronie pe cap.

„Îmi tremura cadoul, din cauză că îmi tremura inima”, și-a amintit el.

Barîșnikov a vorbit și despre decizia sa de a pleca din Uniunea Sovietică.

„Nu sunt politician, nu sunt disident. (…) Am crescut sub Iosif Stalin, am fugit când era Leonid Brejnev la Putere și am ajuns sub Donald Trump (…). Nu e chiar corect”, a glumit el.

Artistul a povestit cum a trebuit să se adapteze la libertatea din Statele Unite ale Americii. Barîșnikov a învățat, în America, „libertatea de a fi fericit sau nefericit într-un loc din lume, ”să deschizi gura și să spui ceva ce simți cu adevărat”.

„Asta este cea mai importantă experiență a mea după ce am părăsit Uniunea Sovietică — să părăsesc o țară în care a minți era normal și să încep să învăț legea noului loc, să uit ce știam înainte. Când petreci 26 de ani într-un sistem … Mi-a luat câțiva ani să realizez că trebuie să îți asumi responsabilitatea pentru tot ce faci în viață”, a adăugat el.

Povestind despre un spectacol al său inspirat din utopia unei lumi fără granițe, fără munți, Barîșnikov a amuzat asistența cu replica: „îmi pare rău pentru Munții Carpați”.

El a vorbit și despre fundația care îi poartă numele și eforturile acesteia de a sprijini artiști din întreaga lume.

„În ceea ce privește artele, trebuie să lucrăm pentru o discuție reală despre viitorul lumii”, a punctat el.

Dansatorul a spus că preferă, în locul termenului „artist” expresia „om care practică artele și are privilegiul de a fi și plătit pentru asta”.

Barîșnikov a prevenit tinerii că arta nu este „un drum ușor” și este un mediu în care „înfrângerile sunt mai puternice decât victoriile”.

„Arta e ca o boală, ca jocul de golf. (…) Cred că dragostea și arta sunt cuvinte care se potrivesc mănușă. Nu poți practica arta cu ură”, a spus el, referindu-se la moto-ul de anul acesta al festivalului de teatru de la Sibiu — „Iubire”.