DNA vs. PSD. Cine pierde, cine câștigă?

Este evident că, între DNA și PSD, se duce, de luni bune, un război pe viață și pe moarte. Departe de mine gândul de a mă poziționa, radical, de o parte sau de alta a acestei confruntări cu efecte nocive pentru România, însă, nu pot, ca jurnalist cu state vechi, să nu trag un serios semnal de alarmă în această direcție. Direcția decredibilizării accentuate a României.

Încă de la preluarea guvernării, prin Grindeanu și Tudose, pesediștii, conduși cu mână forte de Dragnea, au încercat să pună hățuri sistemului judiciar. Teama cronică de cătușe, de iminentele dosare fabricate sau nu de procurorii DNA, i-au făcut pe liderii PSD să încerce, fățiș, decredibilizarea DNA și a Parchetului General.

Recentele decizii de urmărire penală a vicepremierului Sevil Shhaideh și a ministrului Fondurilor Europene, Rovana Plumb, acuzate în dosarul Belina, au tulburat serios apele în PSD. Simțindu-se direct vizat, Dragnea a reacționat dur, încercând, totodată, să transforme partidul pe care încă îl conduce într-un scut împotriva procurorilor DNA. Toate instrumentele politizate/controlate de pesediști, și mă refer la instituții vitale ale statului român, Curtea Constituțională, Parlamentul, Ministerul Justiției, Ministerul Afacerilor interne, iar lista poate continua, vor fi folosite în lupta  dusă, pe viață și pe moarte, cu procurorii DNA și ai Parchetului General.

Niciunui lider al PSD nu i se va mai ridica imunitatea de către Legislativ, toate dosarele pregătite/finalizate de procurori vor fi contestate virulent de liderii acestui partid. Campania de decredibilizare a DNA și a Parchetului General, prin televiziunile de casă ale PSD, va fi una fățișă, în disprețul oricărei realități. Cu toate că eu consider evidentă/vizibilă implicarea lui Dragnea în acest transfer al insulei Belina, de la Guvern, la TelDrum, via CJ Teleorman. Dar, până la urmă, primează probele nu percepția noastră!

Pe de altă parte, DNA nu mai este ce a fost! Confruntată cu puternice scandaluri, vezi cazul procurorului Negulescu (de ce mai este acesta în libertate?), cu un procuror șef care se (mai) bucură de puțină încredere, vezi cazul Kovesi, DNA riscă să ajungă o instituție care face, pe față, jocuri, în favoarea unei tabere politice sau a alteia. Ce este de făcut în această situație? Cred că este, până la urmă, nevoie de o schimbare radicală la conducerea acestei instituții de forță a statului român! Cât timp Laura Codruța Kovesi, care are merite incontestabile în direcția luptei anticorupție, va mai rămâne în această funcție, credibilitatea DNA va continua să scadă. Și există riscul uriaș ca procurorii DNA să fie luați în derâdere, contestați, damnați, deși, mulți dintre ei continuă să își facă treaba cu profesionalism!

Până la urmă, DNA nu poate să fie eficientă doar cu Kovesi la conducere. Sunt atâția procurori profesioniști care pot duce mai departe și chiar recredibiliza această Direcție, invadată de interminabile scandaluri și suspiciuni reciproce!

Pentru că, în caz contrar, liderii PSD vor contesta/desființa orice dosar care îl vizează pe vreunul dintre colegii lor. Și unde vom ajunge în acest mod? Nicăieri! Mai ales că, în România, există, în acest moment, bine conturate, două tabere! Una pro-DNA și alta pro-PSD! Nu folosește nimănui, din păcate, această situație!

Sunt convins că plecarea lui Kovesi din fruntea DNA va naște un uriaș scandal pe tema succesorului acesteia. PSD se va opune în privința numirii unui apropiat al lui Kovesi și va încerca să impună o persoană obedientă intereselor liderilor săi. Și atunci despre ce mai vorbim?

În tot acest timp, pierde România. Este anormal ca, într-un stat ce se pretinde unul de drept, să existe abuzuri din partea procurorilor. Pe de altă parte, este inadmisibil ca liderii principalului partid de guvernământ să considere fabricat orice fel de dosar care îi vizează! Lupta anticorupție este dusă, în această situație, într-un derizoriu absolut! Pentru că, până la urmă, un simplu cetățean vizat de vreun dosar DNA poate să facă același lucru ca și liderii PSD! Și anume: să îl conteste! Qui prodest?

Un editorial de Iulian Badea