Rezervația de zimbri Hațeg, un loc de neratat

În spaţiul carpato-danubian zimbrii dispăruseră demult. Vinovaţii? Vânătorii veacurilor trecute! Acum avem iarăşi zimbri, ce trăiesc în vreo cinci rezervaţii, dintre care una este cea de la Haţeg. Aici au fost readuşi zimbrii în ţara noastră, după ce anterior au lipsit din peisaj cam două veacuri. Zimbrul european a ajuns din nou pe pământ românesc acum 58 de ani, fiindu-i stabilit sălaşul chiar aici, pe frumoasele meleaguri ale Haţegului.
Perechii iniţale de zimbri i s-au mai adăugat şi alte exemplare, nu după multă vreme. Şi din aceste prime exemplare poloneze, naturalizate în Haţeg, descinde o bună parte dintre zimbrii pe care îi are astăzi ţara noastră. Maiestuoasele erbivore, a căror greutate corporală poate trece de nouă chintale, pot avea o durată de viaţă de peste un sfert de veac. Zimbrii europeni sunt rude apropiate ale bizonilor americani. Un zimbru european este ceva mai înalt decât bizonul, vărul său american. Însă acesta din urmă e mai corpolent.
Oricum, dintre animalele terestre din Europa, zimbrul este cel mai mare. Ne putem imagina ce lupte înverşunate se dădeau, odinioară, între zimbri şi urşii care atacau puii acestora, în codrii semeţi din Carpaţi. De altminteri, în afară de urşi ori de haitele înfometate de lupi, zimbrul nu mai are potrivnici redutabili în fauna Europei. Omul, însă, în lăcomia şi mândria sa cinegetică, le-a fost zimbrilor autohtoni cel mai aprig duşman. Ultimul zimbru a fost vânat în Ardeal, la finele secolului XVIII. Mai înainte pierise şi ultimul zimbru din Moldova. În Europa occidentală, zimbrii au dispărut de peste şase secole. Vânătorii vestici au fost mai „harnici”.
Din fericire, polonezii au fost mai grijulii cu zimbrii lor şi, la jumătatea secolului trecut, ne-au putut oferi şi nouă câţiva, de prăsilă. Cum de a rezistat populaţia de zimbri în Polonia? Leşii au avut un rege sever (nu era Sobieski!) care, în urmă cu o jumătate de mileniu, a stabilit că oricine va vâna un zimbru în mod neîngăduit îşi va pierde capul. Frica păzeşte pepenăria… Sau zimbrăria!

La doar 4 kilometri de orașul Hațeg se află frumoasa Rezervaţia de Zimbri Silvuţ-Haţeg, numită după pădurea și județul în care se află. Ea a fost fondată în anul 1958, când doi zimbri numiţi Podarec și Polonka au fost aduşi în România din Polonia.

Astăzi, rezervaţia găzduieşte 9 zimbri, potrivit unor surse de pe internet, deși numărul acestora a atins 23 la un moment dat. Rezervația este o pădure de 50 ari, care conţine carpeni, stejar şi brazi. Rezervaţia de zimbri din Haţeg este primul loc din România unde zimbrii au apărut din nou. După ce au fost aduse primele două exemplare în 1958, s-a mai adus încă unul numit Pumila, un an mai târziu, tot din Polonia. În doar doi ani, zimbrii din Haţeg s-au împerecheat, iar rezervaţia a  ajuns să aibă 12 exemplare. Cei care s-au născut în România, au primit nume care încep cu „Ro”.

De-a lungul anilor, un total de 47 de pui s-a născut la Rezervaţia Silvuţ-Haţeg, dar unii dintre ei au fost trimiși în alte părți ale țării în care au fost fondate rezervaţii. În prezent, au mai rămas doar în jur de 3.000 de zimbri în întreaga lume. A existat o vreme  cînd ocupau zone mari din Europa și Asia, dar din cauza braconajului au ajuns pe cale de dispariție.

Specia care poate fi găsită în Europa în prezent este un hibrid între zimbrul caucazian și zimbrul de şes. Un zimbru caucazian a fost capturat în 1908 și dus în Germania, unde a trăit 18 ani în captivitate. Acolo, el s-a împerecheat cu femelele din specia de şes și a produs specia de zimbri cunoscută astăzi sub numele de zimbri europeni.

Ultimul exemplar din specia caucaziană ce trăia în sălbăticie a fost ucis în 1927. Zimbrii au început să scadă în număr încă din secolul al XI-lea, din cauza braconajului. Câteva exemplare au supraviețuit în Ardeni până la 1300. Numărul lor a continuat să scadă până când ultimul a fost ucis în 1927, în Munții Caucaz. La acea vreme, existau doar 50 de exemplare care trăiau în captivitate.

În România, zimbrii au dispărut în secolul al XVIII-lea; ultimul exemplar din sălbăticie fiind ucis în Transilvania în 1790.

Surse: viata-libera.ro; imperialtransilvania.com;