Tipuri de părinți toxici

Jobul de parinte a fost intotdeauna jobul cel mai plin de frustrari, bucurii, reusite, dar si obstacole de pe pamant. Nu ai nevoie de CV sau studii inalte, insa iti asumi responsabilitatea uriasa de a face si forma o noua fiinta umana si, cand sa zici  ca, in sfarsit, te-ai cam prins cum trebuie facute lucrurile… copiii s-au facut mari si au plecat de acasa!

Conform expertului in parenting de la GalTime.com, viteza cu care se schimba lumea de vreo 20 de ani incoace a dus la modificari importante si in stilurile de parenting si multe dintre noile stiluri nu sunt deloc benefice copiilor. Sigur ca ii iubim, dar uneori tiparele noastre de comportament fata de ei incalca toate regulile impamantenite si indelung verificate de crestere a unui copil cu caracter puternic, echilibru, sanatate emotionala si siguranta de sine. De fapt, aceste stiluri toxice de parenting sunt responsabile in parte pentru propriile noastre sentimente de insatisfactie, neliniste si neincredere in propriul stil de parenting, dar si pentru numarul tot mai mare de copii stresati si dezechilibrati emotional.

1. Parintele „closca”

Cocolosesti copiii, esti mereu cu ochii pe ei si te repezi sa inlaturi orice obstacol le-ar putea iesi in cale

Parintii de acest gen le sufla mereu in ceafa copiilor si nu se dau in laturi de la nimic cand vine vorba de copiii lor. Le termina ei temele, le fac si refac referatele si dau navala sa-i salveze cand apare orice problema, oricat de mica. Atentie: un copil care a fost intotdeauna salvat si supravegheat in fiecare secunda ar putea avea probleme in a-si dezvolta calitati cruciale in viata, cum ar fi increderea in sine, capacitatea de a lua decizii si cea de a gasi solutii la probleme.

Cum sa-ti schimbi stilul: Invata sa fii implicat in viata copilului, dar fara sa exagerezi pana la a ajunge deranjant. Astfel, el isi va dezvolta independenta si, intr-o zi, va putea sa se descurce si singur. Incepe prin a identifica sarcinile pe care copilul le poate prelua, cum ar fi sa-si fac singur micul dejun sau pachetelul pentru scoala, ori sa-si puna rufele murdare in cosul de rufe. Invata-l cate UN lucru o data si, cand copilul l-a invatat, retrage-te si lasa-l sa se descurce, nu-i sufla tot timpul in ceafa. Explica-i noua regula: Gata cu pretextele ca sa nu-ti faci treburile si gata cu asteptarea sa te salvam noi. Si respecta-ti si tu noul motto: Nu fa niciodata pentru copil ceea ce copilul poate face singur.

2. Parintele lui Einstein

Iti obligi copiii sa invete mult prea devreme pentru varsta lor cognitiva si pentru nivelul lor de dezvoltare

E normal sa vrei, ca parinte, sa-ti vezi copilul exceland intr-un domeniu sau mai multe, insa acum multi parinti au ambitia sa creasca super-copii si tin mortis ca fiul sau fiica lor sa fie superiori din punct de vedere intelectual celorlalti copii. Ce conteaza ce spun studiile, specialistii si deceniile de experienta despre ce e potrivit pentru varsta si etapa de dezvoltare a copilului tau? Parintii de acest gen insista, obliga, pun presiune pe copil ca sa acumuleze cat mai multe succese, realizari, trofee, premii, stimulente, etc., dupa care sunt innebuniti de grija ca nu cumva copilul sa nu fie cel mai bun la… orice. Nu e timp pentru joaca: fiecare ora a copilului trebuie umpluta cu meditatii, cursuri suplimentare, activitati intelectuale, invatatat si studiat. Insa rezultatele acestui stil de parenting nu sunt placute: stresul, anxietatea, perfectionismul, depresia si trisatul la teste nu au fost niciodata la niveluri atat de ridicate in randul copiilor ca acum.

Cum sa-ti schimbi stilul: Invata sa apreciezi capacitatile si talentele naturale ale copilului tau si adapteaza-ti stilul de parenting la etapa de dezvoltare a copilului, nu la cum vrei tu sa fie copilul. Cand vrei sa-ti verifici deciziile si actiunile, apeleaza la testul banda elastica: imagineaza-ti ca tii o banda elastica tare cu cate un capat in fiecare mana si intreaba-te daca asteptarile tale nu cumva intind potentialul copilului dincolo de limitele sale, riscand sa-i distrugi respectul de sine. De exemplu: vrei ca fiul tau sa fie Cristi Chivu cand el e interesat mai mult de colectionat timbre. Sau insisti sa-ti tii fetita in clasa de copii superdotati desi face un efort urias ca sa tina, cat de cat, pasul. Sigur ca e de datoria ta sa valorifici potentialul copilului, dar trebuie sa-i recunosti si limitele, altfel risti ca banda elastica sa plesneasca. Si citeste ghidurile pentru parinti in care sunt explicate etapele dezvoltarii copilului.

Citeste continuarea pe SFATULPARINTILOR. RO.