Ioan Aurel Pop, noul președinte al Academiei Române

Ioan Aurel Pop este noul preşedinte al Academiei Române. El a fost ales, joi, de Adunarea Generală a Academiei Române, cu 86 de voturi. Contracandidatul său din al doilea tur – Victor Voicu – a obţinut 56 de voturi.

În urma primului tur, Bogdan Simionescu şi Ioan Aurel Pop au intrat la balotaj în cursa pentru alegerea noului preşedinte al Academiei Române. Cei doi au obţinut câte 50 de voturi, iar Victor Voicu 51.

La balotaj, Ioan Aurel Pop a obţinut 74 de voturi, iar Bogdan Simionescu 70, scrie Agerpres.

Adunarea Generală este constituită dacă se asigură cvorumul de jumătate plus unul dintre membrii activi – titulari, corespondenţi şi de onoare.

Preşedintele Academiei Române este ales fie cu două treimi din voturi în primul tur de scrutin, fie prin majoritate simplă în al doilea.

Preşedintele ales, pentru un mandat de patru ani, îşi preia funcţia după 15 zile de la data alegerii.

Pe data de 20 aprilie vor avea loc alegerile pentru funcţiile de vicepreşedinţi (patru) şi de secretar general.

După decesul lui Ionel Valentin Vlad, pe 24 decembrie 2017, prezidiul Academiei l-a ales, pe 5 ianuarie, pe Cristian Hera în funcţia de preşedinte al acestui for, pentru trei luni, până la organizarea de alegeri.

Cine este Ioan Aurel Pop

Acad. Ioan-Aurel Pop, în vârstă de 63 de ani, este istoric. S-a născut în satul Sântioana, judeţul Cluj, a absolvit Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov şi a urmat cursurile Facultăţii de Istorie şi Filosofie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, pe care le-a încheiat ca şef de promoţie. În 1989 şi-a susţinut teza de doctorat intitulată „Adunările cneziale din Transilvania în secolele XIV-XVI”.

A desfăşurat o bogată activitate didactică: asistent, lector, conferenţiar; din 1996, este profesor la Departamentul de istorie medievală, premodernă şi istoria artei a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, iar din 2012 este rector al acestei universităţi. Profesor invitat la Universitatea din Pittsburgh, S.U.A. (1991-1992), INALCO din Paris (1998), Universitatea din Trento (2001) şi Universitatea Ca’ Foscari din Veneţia (2003-2008).

În perioada 1994-1995 a fost directorul Centrului Cultural Român din New York, iar între 2003 şi 2007 directorul Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică din Veneţia.

În data de 29 noiembrie 2001, Academia Română l-a ales membru corespondent, iar la 30 martie 2010 membru titular în cadrul Secţiei de ştiinţe istorice şi arheologie. Trei ani mai târziu a rostit Discursul de recepţie „Semnificaţia istorică a unor nume: român şi România”.

Din 1990 este membru al Comisiei de istorie a relaţiilor internaţionale din cadrul Comitetului Internaţional de Ştiinţe Istorice (Milano), iar din 1999, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe, Litere şi Arte (Paris); membru al Institutului pentru Întâlniri Internaţionale din Gorizia din 2005; membru al Ateneo Veneto, din 2005; membru în Comitetul ştiinţific al Institutului pentru cercetări de istorie socială şi religioasă din Vicenza, Italia, din 2006; membru al Academiei Europene de Ştiinţe şi Artă (Salzburg), din 2013; membru al International and Adult Continuing Education (IACE) Hall of Fame, din 2013; membru în Colegiul Centrului European pentru Studii în Probleme Etnice al Academiei Române (2013); membru de Onoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (2015); membru titular al Accademia Nazionale Virgiliana din Mantova (2015).