Cascada Pruncea – Caşoca, una dintre “comorile” Buzăului

Zona de munte a judeţului Buzău are, pe lângă lacurile deja ştiute de turişti, două căderi de apă foarte frumoase: La Şipot şi Pruncea. Cascadele impresionează nu atât prin dimensiuni, cât prin frumuseţea lor şi a peisajului din jur. Sunt, de asemenea, un pretext pentru turişti de a vizita şi alte obiective deosebit de frumoase ale Buzăului.

Cascada Pruncea – Caşoca, cea mai frumoasă cascadă din judeţul Buzău, este situată în Masivul Podul Calului, la aproximativ 10 km de Barajul Siriu.

Cascada La Şipot se află în comuna Chiojdu. Din Capitală, sunt 135 de kilometri, de la Ploieşti sunt 50 de kilometri, prin Vălenii de Munte, iar din Buzău, 65 de kilometri.   Accesul se face dinspre Drumul Naţional 10, care leagă Buzăul de Braşov. Dacă veniţi dinspre Buzău, de la Cislău viraţi la dreapta, pe drumul judeţean 102 B, de unde mai aveţi de mers aproximativ 20 de kilometri.

Dinspre Vălenii de Munte, mergeti spre Drajna – Ogretin – Nucşoara şi apoi aveţi la dreapta (spre Starchiojd) Valea Plopului. Coborâţi serpentinele, treceţi de o clinică cu gard de piatra şi peste 400 de metri este o troiţă şi staţia de autobuz. Mergeţi înainte pe direcţia Starchiojd şi treceţi dealul la Chiojdu Mic. La un pod viraţi stânga brusc şi mergeţi până când veţi observa indicatorul: „spre Cascadă”.

Cei care vor să descopere aerul curat şi frumuseţea zonei, sunt sfătuiţi să renunţe la maşină şi să meargă pe mâna sătenilor care la un preţ modic le oferă o plimbare pe Valea Chiojdului în căruţe tradiţionale. Tot de la Chiojdu se poate pleca în drumeţie spre ”Lacul Vulturilor” sau ”Lacul fără fund”, aflat în apropierea Vârfului Mălâia, la 1.400 metri altitudine.

Impresionanta cădere de apă surprinde prin peisajul în care este localizată, liniştea, frumuseţea sa de neegalat şi natura din aceste locuri, care parcă nu a fost niciodată atinsă.

Numele de Caşoca este pomenit într-un hrisov de la 17 decembrie 1534 dat de Vlad Vintilă: „Io Vlad Voevod..dat-am domnia mea, această formă domniei mele, lui Slivila şi Stanciu şi lui Nan, ca să le fie lor moşie la Sibicii pentru că iaste a lor bătrâna şi muntele ce se cheamă Tega şi Caşauca”.

Acest document, scris în targul Buzăului, a fost tălmăcit în româneşte de dascălul Vasile în iulie 1740 în sprijinul afirmaţiei că satul de azi, Caşoca, este unul şi acelasi cu Caşauca, pomenit în 1534.

Cascada se prezintă ca o cădere de apă ce măsoară 17 metri, situată pe Râul Caşoca. Întreg bazinul pârâului Caşoca cuprinde o suprafaţă de 5990 ha, din care trei sferturi se găsesc pe stânga firului apei şi numai o pătrime pe dreapta.Întregul bazin este împădurit, cu fag, brad şi molid.

În partea stângă a cascadei există o deschizătură, folosită, conform legendei, ca ascunzătoare de haiducul Gheorghilaş, fost pandur în oaştea lui Tudor Vladimirescu.

Cum te apropii de cascadă, te învăluie o liniște bizară, tulburată doar de agitația apei. Natura te întâmpină cu simfonie a culorilor: verdele crud al mușchiului de pe stâncile întunecoase își dă mâna cu albastrul cerului, în timp ce apa în cădere, ca spuma proaspătă a laptelui, întregește nota de puritate a naturii pe care rar o poți găsi pe pământ.

Facebook-ul turiștilor devine mai viu cu fiecare fotografie realizată aici. Puțini sunt însă cei care știu că fermecătoarea cădere de apă ce măsoară 17 metri este învăluită într-o legendă captivantă, strâns legată de o deschizătură situată în partea stângă a stâncii.

În urmă două veacuri, deschizătura din peretele stâng al cascadei era folosită de haiducii locali pe post de ascunzătoare. Pe atunci, „stăpânea” în aceste ținuturi haiducul Negoiță Gheorghelaș, fost pandur în oastea lui Tudor Vladimirescu, personaj intrat în legendă, cunoscut din ținuturile Chiojdului și până la Cislău.

Deseori comparat cu originalul personaj din folclorul englezesc, haiducul Gheorghelaș nu avea nicio reținere în a necăji boierii din zonă, pe care îi ușura de averi. Conform legendei, întreaga agoniseală era ascunsă în peștera de la cascada Pruncea, acolo unde era împărțită cu tovarășii de haiducie.

Despre Gheorghelaș, bătrânii vorbesc doar în cuvinte apreciative. Se pare că acesta ar fi fost atât de puternic, încât la un moment dat, pus față în față cu însuși Hercule, nu ar fi fost doborât. Era umanizat totuși de calitățile morale, locuitorii văzând în el un om chipeș și bun la suflet.

Aceeași legendă spune că Negoiță Gheorghelaș ar fi fost înșelat și lăsat fără avere de boierul Macovei, care îi și vine de hac vestitului haiduc. Boierul îl aruncă de pe o stâncă din apropiere, trupul breazului haiduc zăcând trei zile în acel loc. În cele din urmă, este găsit mort de ciobanii din zonă, care îl îngroapă lângă poteca ce urcă spre masivul Penteleu.

Surse: financiarul.ro; adevarul.ro; lataifas.ro: reporterbuzoian.ro