Totul despre tuberculoza. Cauze, manifestări, tratament!
Tuberculoza o maladie provocata de un microb, bacilul Koch, care afecteaza în principal plamânii, dar poate afecta si alte organe (ganglioni, oase, meninge, rinichi etc).
Tuberculoza este una din cele mai vechi boli cunoscute, ea însotind umanitatea din cele mai vechi timpuri (s-au gasit caverne în plamânii mumiilor egiptene). Ftizia a fost întotdeauna o boala grava, ce ducea de cele mai multe ori la moarte.
Lupta cu boala se ducea cu odihna, hrana buna, cura sanatoriala la munte si, mai tâtziu, tehnici chirurgicale de colaps pulmonar. Descoperirea medicamentelor antituberculoase a schimbat radical evolutia tuberculozei, care a devenit o simpla boala infectioasa vindecabila. Din pacate, aura de dezgust si teama fata de fosta boala redutabila s-au pastrat si în zilele noastre, conform Institutului de Pneumoftiziologie „Marius Nasta”.
Robert Koch a descoperit bacilul care-i poarta numele pe 24 martie 1882, drept care în fiecare an de 24 martie, de ziua mondiala a tuberculozei, se organizeaza actiuni de popularizare a cunostintelor despre boala.
Tuberculoza este întâlnita la noi mai frecvent decât în alte tari europene: anual apar 130 de cazuri la 100.000 de locuitori, adica aproximativ 30.000 de bolnavi în toata tara (media europeana: 30 la 100.000 de locuitori).
Tinerii barbati sunt cel mai frecvent afectati. În România exista o retea de unitati sanitare care îngrijesc tuberculoza, astfel încât oricine, în functie de domiciliul sau real, are acces la un spital de pneumoftiziologie si la un dispensar de profil, care-i pot asigura diagnosticul si tratamentul gratuit pâna la vindecare. În fiecare judet exista cel putin un spital si 5-7 dispensare de pneumoftiziologie.
Sursa de bacili este omul bolnav de tuberculoza pulmonara, care înca nu a început tratamentul. El tuseste si arunca în atmosfera bacili vii, care vor fi inhalati de cei din jur. Cei mai afectati sunt co-locatarii bolnavului: familia, mai ales copiii, care sunt expusi mult timp la aerul infectat cu bacili.
Pot fi afectati si colegii de munca sau prietenii apropiati. Calea de transmitere este, deci, aeriana (nu prin mâncare, haine sau mâini murdare). Cei din jur inhaleaza bacilii si se infecteaza, fara sa se îmbolnaveasca. În plamânii lor, bacilii sunt înconjurati de o „bariera” de aparare care îi împiedica sa se dezvolte.
Infectia cu bacili nu înseamna, deci, neaparat îmbolnavire de tuberculoza. Este însa posibil ca dupa un timp (luni sau ani de zile) „bariera” de aparare sa dispara, când organismul este slabit în diverse situatii: hrana insuficienta, prea multa oboseala, stress, alcoolism, cure de slabire, alte boli cum ar fi diabetul, tratamente care scad imunitatea (cortizon) sau infectia HIV. Atunci bacilul se trezeste, începe sa se înmulteasca si produce în plamâni tuberculoza propriu-zisa. Astfel se reia ciclul, noul bolnav fiind sursa de infectie pentru cei din jur.
Tuberculoza este ca o „bomba cu efect întârziat”, intervalul între infectie si îmbolnavire fiind imposibil de precizat.
Copiii se pot îmbolnavi direct, fara un astfel de interval, prin contaminare de la parintii sau bunicii lor bolnavi (ei fac tuberculoza primara).
Simptomul cel mai caracteristic este tusea, care este persistenta (peste 3 saptamâni), se accentueaza progresiv si se însoteste de expectoratie. Bolnavii mai pot acuza febra sau stare subfebrila, scaderea poftei de mâncare, slabire, expectoratie cu sânge (hemoptizie). De cele mai multe ori simptomele apar insidios, iar multi pacienti întârzie sa se prezinte la medic sperând sa le treaca.
Trebuie stiut însa ca în aceasta perioada cu simptome, înainte de prezentarea la doctor, bolnavii sunt foarte contagiosi. Cu cât se duc mai târziu la medic, cu atât mai multa lume vor infecta în jur.
Orice om care are simptome sugestive de tuberculoza (mai ales tusea) trebuie sa se prezinte la medic. De obicei, i se recomanda un examen radiologic pulmonar care poate pune în evidenta modificari care pot fi date de tuberculoza.
Pacientul trebuie atunci internat imediat într-un spital de profil, pentru a se stabili diagnosticul si a se începe tratamentul. Diagnosticul nu se poate pune numai pe baza radiografiei!
Pentru diagnosticul tuberculozei este esentiala evidentierea bacilului Koch în sputa. De obicei bolnavii expectoreaza usor si dau sputa la analiza. Pentru cei care nu expectoreaza poate fi necesara bronhoscopia pentru aspirarea secretiilor din bronhii. Din sputa se face un examen microscopic, cu rezultat rapid, si o cultura care poate dura si 2 luni.
Examenele de sputa sunt esentiale atât pentru diagnostic cât si pentru urmarirea evolutiei sub tratament si pentru aprecierea vindecarii.
Este recomandat ca tratamentul tuberculozei sa fie început în spital. Astfel, se pot identifica si corecta eventualele efecte adverse ale medicamentelor, pacientul are timp sa se refaca si sa învete cum trebuie luat tratamentul, dar mai ales este izolat de restul lumii pe perioada cât mai este contagios. Se apreciaza ca bolnavul nu mai este practic contagios dupa primele 2-3 saptamâni de tratament, dar având în vedere ca de obicei în acest moment el înca expectoreaza sputa cu bacili, pacientii sunt mentinuti internati cel putin 1 luna.
Tratamentul are doua faze: de atac si de continuare. În faza de atac bolnavul primeste de obicei, în spital, 4 feluri de antibiotice simultan (izoniazida, rifampicina, pirazinamida, etambutol), pe care le ia în fiecare zi (sau cu pauza duminica – 6/7). Faza de atac dureaza 2 luni si la sfârsitul ei ar trebui sa nu se mai gaseasca bacili în sputa. Faza de continuare dureaza înca 4-6 luni, bolnavul primind 2 feluri de medicamente (izoniazida si rifampicina) de 3 ori pe saptamâna (3/7).
Pacientul este externat dupa 1-2 luni de tratament si trebuie sa se adreseze dispensarului teritorial de pneumoftiziologie, care-i va da în continuare tratamentul gratuit, îi va face controale periodice si îl va declara vindecat la sfârsitul tratamentului.
Este ideal ca tratamentul sa fie administrat sub directa observare a cadrelor medicale pe toata durata lui (DOT-directly observed treatment). Pacientul ar trebui sa înghita medicamentele în fata asistentei care îi da doza pe o zi. DOT este obligatorie în spital si este de dorit sa se desfasoare si în ambulator.
Având în vedere ca multe dispensare de pneumoftiziologie sunt la distanta de localitatile de domiciliu ale pacientilor, este bine sa se colaboreze cu medicului de familie din apropierea pacientului, care poate organiza administrarea sub directa observare a tratamentului în satul unde locuieste bolnavul.
Netratata, tuberculoza nu se vindeca! Nu trebuie uitat ca pâna în era antibiotica diagnosticul de ftizie era sinonim cu moartea!
Cavitatile din plamâni se maresc si se extind, bolnavul slabeste si cade la pat si în cele din urma moare prin insuficienta respiratorie sau o hemoptizie masiva.
Asistam si azi la cazuri în care bolnavii zac acasa 6-8 luni, pâna când sunt adusi la spital cu salvarea.
Tratata, tuberculoza este una din cele mai vindecabile boli infectioase. Tratamentul este foarte eficient în a omorî microbii si a permite vindecarea plamânilor. Cu cât tratamentul este început mai repede, cu atât boala se vindeca cu mai putine sechele. Un bolnav de tuberculoza vindecat redevine un om normal, se poate reintegra social si îsi poate continua viata de unde i-a întrerupt-o boala.
Bacilul Koch este mult diferit de alti microbi, prin urmare si tratamentul sau are unele particularitati. Pentru a obtine vindecarea, este indispensabil un tratament complex (cu 4 feluri de medicamente) si de lunga durata (minim 6 luni). Nerespectarea acestor indicatii duce la esuarea tratamentului si recidiva tuberculozei.
Daca schema de tratament nu este respectata si pacientul refuza sa ia unul sau altul dintre medicamente (din diverse motive, cum ar fi gustul neplacut al unei pastile sau o reactie adversa nerezolvata împreuna cu medicul), bacilul dezvolta rezistenta la celelalte medicamente si devine mult mai greu (sau imposibil) de omorat.
Daca tratamentul este întrerupt înainte de 6 luni, leziunile nu se sterilizeaza, ramân suficienti bacili în ele pentru a duce la recidiva bolii dupa un interval de liniste.
Prin urmare, pentru succesul luptei împotriva tuberculozei, cooperarea pacientului în respectarea schemei si a duratei tratamentului sunt esentiale. Aceste lucruri par adesea de neînteles de pacientii care se simt foarte bine dupa primele saptamâni de tratament si nu înteleg de ce trebuie sa ia atât de multe medicamente asa de multa vreme.
Tuberculoza este adesea privita ca o boala „a mizeriei” si de aceea multi bolnavi nu vor sa-si recunoasca boala. Le e teama ca vor fi evitati de colegi si prieteni si dati afara de la serviciu.
Din pacate, refuzul unora merge pâna acolo ca refuza asistenta medicala, spitalizarea, tratamentul, ceea ce-i transforma în adevarate „bombe biologice” pentru cei din jur.
Tuberculoza nu este numai o problema personala a celui bolnav, ci este o problema colectiva, fiind o boala contagioasa.
Prin urmare, un om care s-a îmbolnavit fara voia lui dar face tot ce poate sa se trateze si sa se vindece trebuie privit cu compasiune si sprijinit, iar unul care se stie bolnav dar refuza sa se trateze trebuie încurajat sa se adreze serviciilor medicale. Tuberculoza nu trebuie privita cu dezgust, ci ca pe o problema serioasa, cu cauze cunoscute, dar si cu solutii la îndemâna, care trebuie rezolvata.