Pariul lui Ponta

Agitația uriașă a lui Liviu Dragnea este explicabilă, în contextul unui scrutin electoral, cel din 26 mai, care îi poate curma, cu brutalitate, viitorul politic. Liviu Dragnea înțelege foarte bine miza uriașă a acestui vot! Un scor electoral mai mic de 30% la alegerile europarlamentare reprezintă sfârșitul său politic. Toți aplaudacii săi din partid și de la televiziunile de casă vor face pasul înapoi – cu mici excepții, probabil, tripleta Codrin Ștefănescu-Florin Iordache-Carmen Dan, și sunt convins că mulți, mulți alții, inclusiv Nicolicea și Șerban Nicolae, vor schimba, rapid, macazul – iar Dragnea se va vedea izolat, contestat, ironizat chiar de cei care, în frunte cu Dăncilă, i-au jurat fidelitate veșnică!

Tocmai din acest motiv, disperarea lui Liviu Dragnea (vezi atacurile suburbane la adresa lui Iohannis și a statului paralel, mai nou „subteran”) a depășit orice barieră. Se vrea un lider puternic, care deține încă controlul însă știe foarte bine că sfârșitul său politic îi este aproape!

Chiar și un scor electoral mai mic de 35%, greu realizabil în condițiile unei antipatii uriașe față de Dragnea și PSD, îi va crea neplăceri în fruntea partidului!

Uriașa greșeală făcută de Liviu Dragnea, după victoria categorică din alegerile din decembrie 2016, a fost infatuarea excesivă cu care și-a asumat, în integralitatea lor, toate meritele electorale! Ruperea de realitatea politică înconjurătoare a venit inerent, modul în care l-a tratat pe Victor Ponta, fostul său șef de partid și guvern, a arătat foarte clar caracterul lui Liviu Dragnea!

Scorul mult-clamat, de 46%, obținut la ultimele alegeri parlamentare, i se datorează, într-o măsură semnificativă și lui Victor Ponta! Dacă pleca din PSD, Ponta băga, de unul singur, în Parlament, Partidul România Unită! Dar a greșit, crezând nu în buna-credință a lui Dragnea (pentru că îl cunoștea pe acesta foarte bine!), ci în faptul că va avea un dram de decență și își va respecta fostul șef de partid și guvern, mizând pe experiența sa politică și pe notorietatea acestuia! Mare eroare!

Imediat după victorie, Ponta a fost, treptat, treptat, scos din ecuația Puterii și forțat, practic, să demisioneze! Realitatea este că Dragnea s-a temut și se teme enorm de Ponta. A știut că acesta îi va bloca toate excesele de putere și a preferat, duplicitar, să-l elimine din partid! Izolarea la care l-a supus pe Ponta nu putea rămâne, însă, fără urmări din partea unui lider politic de talia lui Ponta, care, cu bune și rele, a avut decența să demisioneze din fruntea Guvernului și a partidului, doar pentru a nu periclita imaginea PSD! Lăsăm la o parte faptul că, la mijloc, a fost vorba de un simulacru de dosar, însă, Ponta a arătat că, așa contestat cum a fost de unii sau de alții, are coloană vertebrală!

Pariul lui Ponta, Pro România, a fost bagatelizat, ironizat, la început, însă astăzi, când partidul a depășit 10% în sondajele de opinie, arată că Dragnea are o uriașă problemă. Cu voturile Pro România, PSD ar fi depășit 40% în intențiile de vot!

Ponta reprezintă, de luni bune, cel mai mare coșmar al lui Dragnea. Nu Iohannis, ci Ponta! Pentru că Dragnea poate spune orice despre Ponta, mai puțin faptul că guvernarea acestuia a reprezentat un uriaș succes. Criticat/atacat/desființat la televiziunile de casă ale lui Dragnea, chiar acelea care, până mai ieri, îi ridicau osanale fostului lider PSD, Ponta a avut tăria de a merge mai departe. Exista riscul să eșueze în demersul său și atunci mulți l-ar fi ironizat și l-ar fi considerat un om politic terminat! Iată, însă, că Ponta și Pro România reprezintă astăzi o alternativă de nerefuzat la social-democrația de gașcă propusă de Dragnea! Apreciabil modul în care Ponta a respins, din fașă, orice vise ale PNL și USR de a prelua guvernarea printr-o moțiune de cenzură. Eliminarea politică a lui Dragnea de la șefia partidului și, implicit, de la hățurile guvernării reprezintă nu numai un uriaș pariu al lui Ponta, dar și o uriașă miză pentru salvarea social-democrației și a României!

Vom vedea, însă, ce vor decide românii la votul din 26 mai!

Un editorial de Iulian Badea