Evanghelia tipărită în Episcopia Râmnicului și ferecătura medievală a acesteia, exponatul lunii noiembrie 2019, la MNIR

0

Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR) prezintă publicului, în luna noiembrie, în cadrul seriei „Exponatul lunii”, o capodoperă a culturii medievale românești – Evanghelia tipărită în Episcopia Râmnicului și ferecătura acesteia – exemplar restaurat recent în cadrul muzeului.

Vernisajul micro-expoziţiei va avea loc joi, 14 noiembrie 2019, începând cu ora 13:00, la sediul muzeului din Calea Victoriei nr. 12.

 Evanghelia a fost tipărită în anul 1794 la Episcopia Râmnicului, în vremea lui Alexandru Constantin Moruzi, în limba română cu alfabet chirilic şi conţine 163 de file, având decorații tipografice: frontispicii, litere miniate, viniete și gravuri.

După tipărire, Evanghelia a fost îmbrăcată în atelierul mănăstirii Tismana cu o frumoasă ferecătura medievală, conform tradiției monastice de păstrare a podoabelor ferecate (cel mai probabil ferecătura a fost redusă și adaptată necesităților de legătură a unei evanghelii tipărite). Ferecătura este în stare precară de conservare, nu mai păstrează elemente de închidere funcționale, astfel că, în prezent, este desprinsă de cartea de cult. Ferecătura a aparținut inițial unui tetraevanghel slavon, de tip manuscris, după cum amintește inscripția slavonă circulară a celei de-a doua coperte (text de danie boierească a familiei Pană, care a comandat execuția tetraevanghelului, cu termen de finalizare la data de 11 octombrie 7075/ 1566). Presupunem că Tetraevanghelul a fost dăruit mănăstirii Tismana de comanditar, în memoria domnitorului Mircea Ciobanul și a familiei sale, precum și spre veșnica pomenire a boierului Pana și a familiei sale, aceștia din urmă fiind și „sprijinitori” (priviți ca întreținători, ctitori secundari) ai lavrei de lângă pădurile de tisă. Cu timpul, datorită vremurilor și distrugerilor, manuscrisul s-a pierdut, rămânând doar ferecătura, care după anul 1794 va îmbrăca evanghelia tipărită în Episcopia Râmnicului.

Ferecăturile vechi din cadrul colecțiilor bisericești constituiau relicve sacre, fiind valorificate conform necesităților și nevoilor comunității, fără a se știrbi nimic din funcția originară a acestor opere de artă. În zilele noastre întâlnim unele exemplare de cărți de cult tipărite, care poartă ferecături medievale. Un astfel de caz, poate cel mai cunoscut din MNIR, este al ferecăturii cu caboșoane din epoca lui Ștefan cel Mare. Legătura este originară, din lemn acoperit cu două plăci din argint aurit şi caboşoane din cristal de rocă, fixate într-o montură a ferecăturii. Plăcile ferecăturii sunt legate între ele prin inele cu granulații montate pe verigi metalice. Ferecătura a împodobit inițial un manuscris din epoca lui Ștefan cel Mare, despre care nu știm în prezent nimic, datorită faptului că manuscrisul a fost deposedat de legătura prețioasă. Ferecătura prezintă elemente decorate și gravate în relief, cu scene religioase și inscripții tematice, amplasate în frontispiciu. Pe coperta anterioară a ferecăturii se întâlnește scena „Pogorârea lui Isus la Iad” (Învierea) sau „Anastasis”, după tradiția bizantină, iar pe coperta posterioară se află scena „Adormirea Maicii Domnului”. Ambele scene religioase sunt încadrate de motive florale, cu un plus pentru coperta posterioară, care este decorată cu patru caboșoane din cristal de rocă. Ferecătura se aseamănă cu cea din 1487 de la Humor și cu cea din 1507, ultimele două păstrându-se în muzeul mănăstirii Putna. În prezent, ferecătura acoperă o evanghelie, de redacție greacă, tipărită la Veneţia în anul 1799.

Revenind la ferecătura din 1566, a lavrei Tismanei, mai trebuie punctat un aspect important, și anume, coperta anterioară, care are în plan central scena canonică „Rastignirea Domnului“, prezintă în flancuri câte șase medalioane marginale cu figuri apostolice. Pe de altă parte, coperta posterioară, unde se remarcă scena „Adormirea Maicii Domnului”, care are câte șase medalioane pe cele două tranșe verticale, reprezentând busturile profeților mesianici. Sugestivă este și reprezentarea domnitorului Mircea Ciobanul și a doamnei Chiajna, îngenuchiați de o parte și de alta a arborelui vieții, încoronați și îmbrăcați în manieră bizantină, amintind de portretele votive ale familiei țarului bulgar Ioan Alexandru, întâlnite în vestitul Tetraevanghel londonez („fără egal în tot Levantul” și sursă de inspirație pentru Tetraevanghelul Sucevița 23), care a circulat prin Moldova și Țara Românească după căderea Bulgariei sub ocupație otomană, înainte de a ajunge să fie răscumpărat de la mănăstirea athonită „Sf. Pavel”, unde fusese donat, probabil, de către Movilești, de lordul Robert Curzon, un mare călător și colecționar englez.

Cartea de cult a fost restaurată în cadrul laboratorului de restaurare din cadrul MNIR în cursul anului 2019, fiind pentru prima oară expusă, împreună cu ferecătura medievală, după restituirea Tezaurului istoric al României, ultima tranșă, de către Uniunea Sovietică în anul 1956.

 Curatorul expoziției este dr. Ginel Lazăr, Secția Istorie.

 Micro-expoziţia va fi deschisă la MNIR în perioada 14 noiembrie – 8 decembrie 2019, putând fi vizitată de miercuri până duminică, între orele 09:00 – 17:00.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.