Ziua în care românii au de ales între normalitate și demagogie

0

Votul de duminică este unul crucial în privința viitorului administrațiilor publice locale. În ciuda pandemiei, români au obligația să iasă la urne. 27 septembrie este, până la urmă, ziua în care trebuie să continuăm ce am început. La alegerile europarlamentare, la prezidențiale, votul a fost unul masiv anti-PSD. Nici nu putea fi altfel, cât timp pesediștii au demonstrat, în doar trei ani de guvernare, cât de mult îi „respectă” pe români. Despre Dragnea nu mai este nimic de spus. Deranjează, însă, cameleonismul cronic al celor care l-au susținut necondiționat. Care au girat măcelul de la 10 august. Care au asistat, în cel mai fericit caz, ca și complici pasivi, la umilirea sutelor de mii de români prezenți în Piața Victoriei. Români care aveau singura vină de a se opune mârșăviei lui Dragnea și a ciracilor săi din PSD de a transforma România într-o feudă personală. Cu o Justiție masacrată, dusă în stadiul de impotență absolută, cu o admiministrație plină până la refuz de rude, prieteni, amante, în care incompetența și corupția gemea din toți rărunchii.

Astăzi, Ciolacu joacă rolul victimei lui Dragnea. Atât el, cât și alte sute de pesediști de frunte, complici la lichelismul lui Dragnea, se comportă ca și cum acel trecut, mai apropiat decât oricând,  nici nu a existat. Cât de pervers poți fi să susții astăzi că vrei binele milioanele de români! Cât de ipocrit poți să fii, cât tupeu poți să ai, ca să ceri, din nou, votul cetățenilor. Dar conform principiului” nici usturoi nu am mâncat nici gura nu îmi miroase”, pesediștii se amăgesc crezând că românii au uitat istoria recentă!

Votul din 27 septembrie este mai important decât oricând. Pentru că România nu poate fi guvernată eficient dacă „baronii roșii” rămân în fruntea județelor. De la Marian Oprișan până la Ionel Arsene via Dumitru Buzatu, pesediștii își apără privilegiile din județe. Au desfășurat campanii de o opulență sfidătoare, cu unicul scop de a mai păcăli, încă o dată, electoratul. Nu poți să reformezi, să modernizezi, să dezvolți și să aduci normalitate în România, dacă acești baroni PSD vor rămâne ancorați la bugetele locale și județene. Dacă vor continua să controleze regiuni întregi după bunul plac. Să privim la București, unde toxicele administrații PSD nu au rezolvat nimic în ultimii patru. Ce să mai vorbim despre trafic, despre locuri de parcare, despre piețe, despre curățenie, despre parcuri modernizate, cât timp tot ce a primat a fost incompetența, iresponsabilitatea, tupeul, sifonarea banilor publici, politizarea excesivă și disprețul față de cetățean.

Nu voi spune niciodată că PNL reprezintă un partid imaculat. Are și el problemele sale, politrucii săi și în unele cazuri chiar incompetenții săi. Însă diferența dintre PSD și PNL, dintre liderii celor două partide, dintre viziunile celor două partide, dintre modurile de guvernare și raportarea la populație, este de la cer la pământ!

Unii s-au luptat cu pandemia, au încercat să mențină, în cote suportabile, deficitul bugetar, au privit, cu responsabilitate, bugetul de stat, opunându-se, pe bună dreptate, majorării iresponsabile a pensiilor și alocațiilor, în timp ce alții, au boicotat orice acțiune guvernamentală.  În plină criză sanitară. Cu riscul ca oamenii să moară!

Au transformat Parlamentul și alte instituții ale statului, controlate de oamenii lor, în instrumente anti-PNL și implicit anti-România. Credeți, oare, că pesediștii mor de grija pensionarilor sau a copiilor? Să fim serioși! Ei vizează voturi prin aceste decizii de un populism extrem! Ei știu foarte bine că nu există bani în buget pentru aceste majorări!

Trebuie să fii tâmpit să crezi că Orban și PNL au refuzat să dubleze alocațiile și pensiile într-un an electoral, cu două teste importante, doar pentru că sunt sinucigași electoral. Au refuzat pentru că nu sunt bani, pentru că în caz contrar ar fi aruncat țara în dezastru. Și au preferat să ia o decizie impopulară care implică riscuri electorale! Asta înseamnă responsabilitate, un cuvânt greu de înțeles pentru PSD.

Duminică, românii, mulți, puțini, sper cât mai mulți, vor ieși la vot. Un vot dat pentru fiecare comună/oraș/municipiu în parte. Un vot pentru o administrație profesionistă, pentru un primar implicat care poate oferi comunității soluțiile aferente. Ziua scadenței electorale în care fiecare să primească ceea ce merită vine inevitabil!

Mai sunt doi pași electorali: 27 septembrie și 6 decembrie. Doi pași cruciali pentru România. Doi pași în care țara trebuie eliberată de sub ipocrizia, incompetența, reaua-credință și tupeul pesedist. Abia apoi putem vorbi de normalitate!

Un editorial de Iulian Badea

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.