Bogdan Grădinaru, candidat al Alianței USR-PLUS la Camera Deputaților în Ilfov: “România nu poate fi schimbată dacă noi, cei cu experiență în mediul privat, nu ne implicăm!”
Cotidianul online „Cronica Română” publică un interviu cu Bogdan Grădinaru, candidat al Alianței USR-PLUS la Camera Deputaților în Ilfov. Un tânăr exponent al noului val din politică, un tânăr dornic să reformeze clasa politică și să recredibilizeze România, Bogdan Grădinaru reprezintă, până la urmă, garanția unui altfel de politică, una pliată pe interesul național.
Am intrat în politică pentru că mi-am dat seama că România nu poate fi schimbată dacă noi, cei cu experiență în mediul privat, nu ne implicăm pentru a aduce bagajul de experiență în structurile statului.
Domnule Bogdan Grădinaru, de ce v-ar da un ilfovean dumneavoastră votul și nu unui penelist sau pesedist?
Sunt un ilfovean care mereu a protestat în stradă atunci când Guvernul sau Parlamentul a luat măsuri care loveau în oameni. Sunt un om independent, îmi păstrez principiile, tot ce am realizat în plan personal și profesional a fost prin muncă asiduă, prin implicare, prin dăruire, prin perseverență.
Sunt o persoană simplă, modestă, copil de învățătoare și inginer, crescut cu bun simț. Am lucrat mereu în mediul privat, încă din facultate, pentru a-mi putea plăti cheltuielile, și știu cât de importantă este dezvoltarea profesională continuă și implicarea pentru a putea menține pasul cu schimbările din câmpul muncii.
Mi-am petrecut o parte din copilărie pe ogoare, cu sapa în mână și la cules pentru a ne asigura cele necesare pe masă. Sunt o persoană empatică care s-a implicat mereu în creșterea și dezvoltarea oamenilor din echipele cu care am lucrat. Respect meritocrația și sinceritatea. Urăsc hoția și combinațiile personale. Și nu în ultimul rând, spre deosebire ei, n-am furat.
Dacă ați fi parlamentar în acest moment, ce ați cere Guvernului să facă pentru o mai bună gestionare a pandemiei?
În primul rând, testarea populației în masă inclusiv prin implicarea firmelor, unde prezența la muncă este obligatorie din cauza naturii muncii.
Să se redeschidă unitățile de învățământ, respectând regulile de distanțare, pentru că educația trebuie continuată, iar părinții să poată în continuare lucra pentru a-și asigura veniturile lunare.
O monitorizare mai drastică prin poliția locală, națională a locurilor cu potențial de infectare (de exemplu mall-uri), inclusiv utilizând tehnologia (camere de supraveghere din localități, drone) și mărirea numărului de paturi la ATI.
Domnule Bogdan Grădinaru, spuneți-ne un lucru concret pe care îl veți rezolva din Parlament și care va îmbunătăți în mod clar viața ilfovenilor.
Voi lupta pentru diminuarea factorilor de poluare și pentru îmbunătățirea calității aerului.
1.Stații de epurare, nu deversări în bazinul hidrografic.
Obligativitatea prin lege pentru o inventariere exactă a locurilor unde au loc deversări cu controale drastice ale Gărzii de Mediu. Obligativitatea construirii de stații de epurare care să acopere necesarul localității sau necesarul societății care face deversare. Momentan doar se dau niște amenzi pentru poluare iar problema trenează, pentru că o amendă este un lucru reactiv, nu proactiv. O soluție punctuală ar fi ca statul să renunțe la penalitățile generate de amenzile existente, iar cu acei bani să fie obligate administrațiile locale și societățile comerciale să implementeze stații de epurare.
2.Gropi de gunoi ecologice. Iridex, Glina, Vidra – sunt pline de gunoi, trebuie închise și înlocuite cu gropi ecologice noi, cu sistem de colectare selectivă.
3.Păduri, nu praf și deșertificare. Toate pădurile din Ilfov trebuie protejate (scoase din categoria de producție și introduse în categoria de protecție).
Extinderea pădurilor – se discută de multă vreme de centura verde a Capitalei, care să lege pădurile existente într-un inel de pădure care să înconjoare Bucureștiul. Voi propune stimulente care să îi facă pe proprietarii de teren să planteze păduri pe terenurile private. Perdele forestiere – în jurul localităților, de-a lungul infrastructurii rutiere și căilor ferate și între câmpurile agricole. Stimulați proprietarii să planteze perdele forestiere în jurul terenurilor agricole (subvenții). Pot fi arbuști nu neapărat arbori.
Ce ați făcut până să intrați în politică și de ce ați intrat?
Am terminat Facultatea de Informatică din cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași și ulterior am lucrat (în București) în companii de IT pe proiecte pentru mediul privat și public (agricultură, mediu, administrații locale). În cadrul proiectelor dedicate instituțiilor statului, am observat lipsa acută de digitalizare și profesionalizare a acestora. Lipsa de interes, lipsa de instruire a personalului și o lipsă acută de viziune la nivel de management.
M-am implicat în cadrul Asociației Salvați Bucureștiul, începând cu 2008 și am participat ca voluntar în campania lui Nicușor Dan din 2012. Am intrat în politică pentru că mi-am dat seama că România nu poate fi schimbată dacă noi, cei cu experiență în mediul privat, nu ne implicăm pentru a aduce bagajul de experiență în structurile statului. Pentru că instituțiile publice din România sunt sufocate de nepotism, de relații, de nepăsare, de incompetență iar oamenii capabili, puțini câți sunt, nu sunt lăsați să-și aducă cu adevărat aportul la succesul unei instituții.
Suntem furați de 30 de ani, iar România este secătuită de finanțe pentru că politicienii clasici, care ne zâmbesc de la televizor, își văd doar propriile interese, de familie sau de partid. M-am săturat de minciună și de prostie dusă la rang de artă.
Ce ați vrea să știe ilfovenii despre dumneavoastră ca om?
Am 33 de ani, sunt din Vaslui, iar din 2012 am ales, împreună cu soția mea, să trăim în Balotești, pentru a ne bucura de viața la curte și pentru a scăpa de poluarea olfactivă și auditivă din București. Sunt tată a doi copii. De profesie sunt programator și lucrez ca manager de produs într-o companie de comerț online. Doresc să mă implic în mod direct pentru a direcționa România pe un drum mai bun. Am motivația necesară și sunt sigur că există o probabilitate mare ca țara în care trăim să ajungă să ofere locuitorilor săi un trai cel puțin decent.